Uşile închise și deschise în viața




In viaţa fiecărui om  există uşi care trebuie închise, doar că odată închise numai trebuie deschise niciodată. Acele uşi reprezintă de fapt  oameni sau situaţii care… şi care la momentul respectiv au creeat  dureri.

E ciudat uneori, cum oamenii cum cineva intră în viaţa ta, dar la fel de ciudat e şi cum pleacă. Vin şi pleacă! Nu mă refer la iubiri pierdute, regăsite mă refer la relaţiile dintre oameni în general, ieri râdeau împreună şi nici săgeata albastră nu îi mai prinde.

Nu e vorba de misterele din alte galaxii, ci doar de întrebările fără răspuns. Fiecare rămâne în viaţa celuilat atât cât trebuie şi de la perioada de pionierat  a relaţiei trebuie să treacă la alta etapă.

Şirul întrebarilor poate fi unul lung şi anevoios!  O uşă se închide şi alta se deschide! Câte uşii nu închidem şi deschidem… într-o viaţă?

Când e vorba însă de relaţiile sentimentale, iar el/ea pleacă fără un cuvînt… Uită să spună de ce a plecat!

Asta se cheamă laşitate, dar… roata regretelor e la fel de rotundă pentru fiecare!  Se învârte într-o singură direcţie… spre locul de unde a plecat.




Nicoleta Cristea

2013

 Într-o zi ne-am jucat la cărţi IUBIREA

 




 Într-o zi ne-am jucat la cărţi IUBIREA

Am împărţit egal cărţile şi jocul a început,

 Am aruncat pe masă CLIPA, iar tu ai aruncat o ZI,

Scot din cărţi AMINTIREA, dar tu pui repede UITAREA,

Pun jos o carte:INTREBAREA!? Dar tu imi arunci TĂCEREA,

Şi tu ai mai căştigat o carte ,

Pun AS-ul TE IUBESC,

Dar din priviri tu îmi arunci AS-ul TE-AM UITAT!

Tristă, tăcută, mă ridic pentru că am pierdut!

Autor necunoscut.

Eeee….. prostii pentru că mai am încă o carte,

Cartea te voi iubi mereu, dar o voi ştii doar eu.

Cineva într-o zi s-a jucat cu iubirea sau de-a iubirea şi a pierdut. Iubirea nu e un joc de cărţi,




Iubirea e un sentiment frumos pe care îl simţi, îl trăieşti, îl împarți.

Mi-au plăcut versurile, nu ştiu cui aparţin, eu doar le-am păstrat.

Lista de dorinţe




Răsfoind într-o zi nişte caiete cu gândul  să mai arunc ce nu trebuie prin casă găsesc un gând … să iau corijenţa la fizică. Adevărul e … nu prea treceam pe la ora de fizică că nu-mi plăcea materia… profa …

Aruncatul s-a mutat la răscolit prin caiete şi descopăr … că am avut destul timp să scriu dorinţele, doar că pe măsură ce înaintezi în vârstă prioritățile sunt altele. N-ai cheful necesar să îţi faci  toată ziua liste de …  a fost un exerciţiu pe care l-am făcut inconștient cu mine şi mi-a prins bine.

Referitor la capitolul dorinţe am ajuns la concluzia că  se împart simplu în două categorii:

 Dorinţe împlinite, sunt acele dorinţe pe care cumva le ai în suflet şi s-au îndeplinit.

Dorinţe neînplinite, acele dorinţe, care trecute sau nu pe o listă nu s-au îndeplinit.

Cu cele care s-au îndeplinit, e ușor! Rămân, însă în discuţie celelalte.

Dorinţele cresc şi ele odată cu tine şi fie că îţi faci sau nu lista de dorinţe, dacă te uiţi în urmă poți vedea, care au zburat şi care au rămas pe hârtie.

 Ideea, e ca dorinţele se înfiripă acolo undeva în suflet şi noi nu le conştientizăm, dar ele singurele, se realizează.
Filmul WISH LIST – o fată care, deşi bolnavă de cancer reuseşte că până în punctul final al vieţii să i se îndeplinească toate dorinţele. E trist filmul, dar e frumos.
Poate în momentul când scriem dorinţa pe hârtie, ea este auzită de cineva sau ceva, iar  când se îndeplineşte  ne bucurăm doar, dar nu realizam neapărat, decât cumva peste timp.

Există liste de dorinţe pentru fiecare etapă din viaţă. Uneori îţi mai arunci un ochi pe ele  mai  bifezi câte una sau două, asta se referă la cele îndeplinite.

Pe aceea listă rămân însă neînsemnate, una două sau mai multe. Un exerciţiu uşor şi bun este să faci o listă cu cele care nu s-au îndeplinit şi concluziile  îţi aparţin în momentul când le vei citi .

Unii oameni au devenit experţi în aceste liste de dorinţe poate pentru că urmăresc impactul psihologic, dar şi benefic pe care creerea acestor liste o  creează asupra omului.

 Exerciţii :

  • Iei o coala de hârtie şi treci acolo tot ce îşi doreşti de la casă, de la concediu pe Coasta de Azur. Se va creea  un număr să zicem,   de 300 pe listă. Peste an clar ai uitat de ele şi dai întâmplător . Iei un pix şi  încercuieşti ce s-a revolvat şi mergi mai departe. Dacă îţi face bine sau îţi place joaca  continui. Dorinţele trebuiesc trecute aşa cum îşi vin în minte, fără a fi forţate gândurile în vreun anume fel.
  • Faci acelaşi lucru de ziua ta.De ce de ziua? Pentru că atunci începe un nou an pentru tine.
  • Un alt exerciţiu cules de pe un sitte de astrologie se refera la faptul că e bine să îţi faci o listă la echinocţiu  de primăvară.Anul astrologic începe odată cu intrarea soarelui în semnul Berbecului 20-21 martie .

De ce de anul nou? Atunci începe un nou an calendaristic. Pui punct la ceva ca să începi altceva.

Mult spor!

Dorinţe împlinite!




Nicoleta Cristea

22.08.2013 19:29

 

Dreptul la replică




De multe ori ne  este dat să trăim tot felul de situații .Mai plăcute sau mai puțin plăcute.Ideea, e că trebuie să luăm lucrurile ca atare și să nu încercăm să găsim prea mult răspunsuri, ele vin atunci când te aștepți mai puțin când unii  și-au câstigat biletul de reîntoarce, către lucrurile nerezolvate.

In anumite situații comunicarea, este cea care poate rezolva multe probleme. Dacă nu e loc şi rost de comunicare cuvintele nerostite își vor cere într-o zi dreptul la replică. Ceea ce e neplăcut e faptul că acest drept nu este întotdeauna dulce ca mierea.

Auzim de atâtea ori vorbindu-se de sentimentele negative, care nutresc în mintea unora, nasc ură, răzbunări, cuvinte acide, minciuni. Nu are rost să  acționezi  peste timp, pentru că de veninul lor te poţi lovi chiar tu cel care vii să îți faci dreptate.

Toate telenovele erau pline de răzbunari și răutate. Dreptatea se face și singură. Dăcă cineva a greșit față de tine iartă-l gândindu-te, că poate și tu ai greșit față de el, iar o  discuție în care să se pună cărțile pe față cu bune și rele face 100 de ori mai mult decât o răzbunare, care  nu lasă din nici măcar dreptul unui: Bună ziua !

Ura este un sentiment, care macină și roade pe interior, lasă urme adânci. Decât să urăști pe cineva mai bine îi dai 2 palme sau mai plăcut îi spui ce te-a deranjat  în situația momentul cutare și e mult mai bine așa pentru tine. Nu e bine să urăști pe nimeni pentru nimic pentru că e un rău care ți-l faci singur și nu vrei să îți faci rău singur.

Răzbunarea e arma prostului sau prost e cine nu se răzbună! In concluzie ce să faci cu răzbunarea! Să o pui în cui și să îi dai foc ! Ce folos! Idei prostești care le născește mintea omului când n-are ce face! Dacă cineva ți-a greșit sau mă rog așa ai tu impresia, n-are rost să îl lovești se va lovi singur. Viața nu lasă nimic nerezolvat! Nu e o răutate, e purul adevăr.

Oamenii, care recurg la astfel de scenarii demne de Hollywood, probabil nu sunt destul de maturi sau și-au pierdut bucății de maturitate prin lume. Dacă  ți-a greșit vorbește și spune-i ce te-a deranjat.

Uneori răzbunările astea  pot disturge vieții și oameni într-o secundă, decât să îți clădești viața pe sintagme neadecvate de genul: Lasă că o să mă răzbun eu și eu o să vădă el\ea! Cea mai proastă alegere pe care o iei față de tine! E greșeala ta, e o lovitură care ți-o dai singur! Celuilalt îi dai un drept la replică prin care îi acorzi circumstanțe atenuante legate de situația din speță, amâni un pic condamnarea și vezi apoi ce verdict poți da problemei în discuție.

Oemenii, ar trebui să înțeleagă că în varii situații, că e vorba de prietenie, relații de serviciu, iubiri  greșeala nu îi aparține doar lui X și Y a fost parte la discuție situație.

Iartă-l, iartă-te și nu căuta răzbunare. Roata e rotundă !obișnuiam să spun în copilărie. Dacă în copilărie era rotundă, rotundă a rămas și azi!

Minciuna,e fața ascunsă a adevărului, un cățeluș fericit,care mănâncă cu poftă orice îi dai…,până într-o zi când hrana lui s-a terminat și numai are ce!

 Adevărul, îşi cere și el dreptul la replică. De preferat este să nu minți și spui adevarul care o fi acela chiar dacă doare pentru că, atunci doar un:     Te-am iertat! își mai poate face loc cumva în discuție atât și nimic mai mult.

Minciuna, e ca o roată, care o răstogoleşti şi ea se împiedică la un moment dat de adevăr … uită să se mai răstologolească.

Intre ADEVAR  şi MINCIUNA există un drept la replică, care îşi cere tributul. Niciodată minciuna sau mincinosul nu rămân nedescoperiţi.
Nu tuturor le place să îşi îmbrace viaţa în poveşti triste, frumos conturate şi bine ambalate, care să placă la public şi să sensibilizeze, atunci se nasc  victimele…
însa uită că în poveştile  acelea au  fost şi ei, iar povestea avea două personaje, deci: Vina sau vinovatul se împart la doi, niciodată la unu!

Toți oamenii grșsesc mai mult sau puțin.

Prea puțini însă, sunt cei care ştiu să îşi asume responsabilitatea greşelilor!

Să se ierte pe ei şi pe ceilalți şi să găsească singuri tăria de caracter de a merge mai departe.

Am învăţat, că lucrurile nespuse sau minciunile îşi vor cere tributul mai devreme sau mai târziu.

Am învăţat, că nimic nu rămâne neplătit.

Am învățat, că,… dacă …cumva ai greşit faţă de cineva, dacă nu  îţi aplică el lecţia,  va exista cumva o situație în viață, care să îl facă să plătească indirect pentru greșeala comisă cuiva.

Am învățat, că întotdeauna trebuie să aplici partea mai ușoară a problemei decât să trăiețti cu complicații.

Am învățat, că ură și răzbunarea nu fac nimic bun, te macină pe dinăuntru și, de fapt vei fi singurul care va suferi cumva de pe urma fapteleor tale, suferința celuilalt nu contează decât cumva mai târziu și trebuie să fie vindecată.

 Un alt mod de a vorbi despre răutatea umană… cu toate fațetele ei. 

Nicoleta Cristea

20.06.2013

Tăcerea ta …




Există, în fiecare dintre noi o artă, dar tu ai devenit maestru când e vorba să îmi dai un răspuns.
M-ai făcut, să învăţ, să îţi respect tăcerea. Ştiu, că ea poate însemnă multe. De fapt, pentru mine tăcerea ta a însemnat întotdeauna o surpriză. Ce surprize îmi mai pregăteşti!? Acum, o lună ai venit la mine cu un buchet mare de flori. Ştii cât de mult îmi plac florile!  Azi, ai tăcut şi nu mi-ai dat nici măcar un bip. Mă gândesc, la ziua când ne-am cunoscut. Tot o tăcerea ne-a unit.
Eu, stăteam cuminte pe o plajă, tu alergai. Ne-am privit şi tu ai plecat mai departe. Eu am fugit repede în mare şi m-am răcorit cu o baie rece, dar aveam impresia că te cunosc de undeva. Oare te mai văzusem? Nu ştiu, vroiam să rup aceea tăcerea şi vroiam să te mai văd.
Timpul, se scurgea liniştit şi trebuia să închei ziua de relaxare, trebuia să mă întâlnesc cu vară-mea. Ea, avea chef de pizza! Eu, de plimbare, seara pe mal, să admir luna, stele şi cerul. Romantismul, bătuse la uşa mea şi eu n-am ştiut să fac altceva decât să îi deschid, după ce te-am văzut pe tine.
Până, la urmă le-am făcut pe amândouă, plimbarea a fost însă surpriza, care a încheiat ziua! Ne-am dus la stânci şi am văzut acelaşi bărbat, care cu câteva de ore mai devreme alergase pe mal.
M-am îndrăgostit, într-o secundă, am schimbat câteva vorbe, numărul de telefon şi iar plecaseşi.
ACUM, mă uit chinuită la ceas şi aştept, cuvintele au devenit din nou tăcere. Oare ? Ce? Nu vreau, să mă gândesc la lucruri urâte, rele! Mai bine, îţi pregătesc felul tău de mâncare preferat şi mai aştept puţin… să rupi tăcerea!
Şi … uite că am primit un bip de la tine. Ai rupt tăcerea, eu sufăr doar un pic, de dorul tău atât.
Tăişul tăcerii este atât de dureros! L-am simţit de atâtea ori în viaţă când nu era loc de răspunsuri, laşitatea îsi făcea loc în cuvinte, iar teama de reacţie a celuilalt se transforma în lipsă de responsabilitate.
Poţi vorbi şi când taci.
Dacă aş pune mâna pe telefon probabil, că nu aş face bine. E ca şi cum aş intra cu tăvălugul în sufletul tău şi ţi-aş cere să spui ce nu vrei să spui. Dar spun degeaba cuvântul telefon pentru că tu eşti plecat în lumea necuvintelor copilăriei noastre şi de acolo nu poţi să îmi spui nimic.
„Tăcerea e în cuvinte,
Tăcerea e noi,
Tăcerea e în privirea din DOI”.



Povestea, e absolut imaginară.



Tăcerea, seamănă uneori cu RĂBDAREA. Trebuie să ştii CÂND să aştepti, în tăcere.
Tăcerea, este un exerciţiu de voinţă din partea oricui şi în orice fel de situaţie sau problemă, că e vorba de o poveste de iubire, că e vorba de relaţie de serviciu, relaţia părinte copil.
De multe ori tăcerea poate înseamnă şi un răspuns, afirmativ sau pozitiv.
Singurul  lucru, care trebuie conştientizat este faptul că tăcerea doare pentru celălalt, iar cuvântul este uneori o armă eliberatoare.
Trebuie folosită pentru a evita alte dureri sufleteşti, cu tact si diplomaţie se pot evita .
Spune, ce simţi pentru tine şi celălalt!



23.08.2013

Nicoleta Cristea

La masculin: cuvintele unui bărbat




Nu e de ajuns să îi spun te iubesc dacă nu pot primi toată această dragoste în mine.

Nu e de ajuns să vreau să fiu iubit dacă relaţia mea nu este în acord cu darul iubirii primite.

 Nu e de ajuns să îmi exprim dorinţele; trebuie, de asemenea, să accept să nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea să-mi spună dorinţele ei dacă nu ştiu să le primesc sau să le amplific.
 Nu e de ajuns să o las să creadă că vreau o relaţie de cuplu când eu îmi doresc doar să ne întâlnim.
 Nu e de ajuns să răspund aşteptărilor ei dacă nu ştiu să le exprim pe ale mele.
 Nu e de ajuns să o las să creadă că mă poate iubi, dacă mie mi-e teamă de iubire, sau mi-e frică să devin dependent.
Nu e de ajuns să mă las iubit dacă nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns să fiu pasional dacă nu disting nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns să mă arăt cu ea dacă nu o văd când suntem împreună.
Nu e de ajuns să îi promit ziua de mâine dacă nu sunt capabil să trăiesc în prezent.
Nu e de ajuns să îi spun `vreau să trăiesc cu tine` dacă nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns să îi spun `poţi conta pe mine` dacă eu sunt încă dependent.
Nu e de ajuns să îi fiu fidel dacă simt că nu îmi sunt fidel mie insumi.
Dar e de ajuns să-mi asum riscul
de a spune toate acestea,
şi chiar mai multe,
pentru a începe să construim împreună,
dincolo de întâlnire,
o relaţie plină de viaţă.         

Jaques Salome




               Prea puţini sunt cei care îşi exprimă sentimentele. Bărbaţii în orice clipă a vieţii lor sunt nişte copii mari. Anumite experinţe de viaţă te împiedică să începi o relaţie, să iubeşti, să simţi, să zbori, să crezi, să zâmbeşti.

Iubirile trecute te macină şi azi, dar dacă e nevoie anumite uşi pot fi închise pentru a fi deschise cu uşurinţă altele.

Este un lucru foarte adevărat, pe care foarte puţine dintre noi îl ştiu sau mă rog recunoscut.

Avem prostul obicei de a-i critica şi a le  aduce un sac de reproşuri şi ei greşesc în aceeaşi măsură ca şi noi. Prostu’ cretinu’ idiotu’ animalu’.

Din toate relaţiile trebuie să înveţi un lucru foarte important în relaţia aceea greşeala vă primveşte amândoi. E drept că unul din doi poate greşi mai mult decât celălalt.Dar aţi fost doi.

Sunt trişti şi bărbaţii !  Uneori plâng de tristete, de fericire.  Bărbaţii au și ei defetele lor aşa cum le avem şi noi pe ale noastre. Cel mai mare defect al lor este că sunt copii chiar şi atunci când sunt mari.Ei sunt veşnic copii.

Uneori pot fi prea nabădâioşi, prea sclifoţi pentru că vroiau o jucărie şi noi am uitat să le-o dăm. – o bere cu băieţii.

Alteori pot fi prea zburdalnici. Se uită la desene animate Tom  şi Gery.

Uneori uită să îşi ceară iertare, știe că a greșit şi … vine cu un buchet de flori.

Prin această doză de naivitate mai mult sau mai puţin afișată ei nu sunt decât nişte suflete sensibile mereu puse pe joacă.

Nouă nu ne rămâne decât să îi iubim să îi înțelegem și din când în când să le …oferim toată întelegerea de care au nevoie…

Iertarea inocenţei

          Din copilărie învăţăm tot ce se poate referitor la iertare. Adevarul, e că nici  adulţii, nu prea  ne spun la ce e bună e iertarea. Poate, ar trebui să ne vorbească mai întâi de greşeală. Greşeala, este o cauză, iar iertarea este un efect al acelei cauze.

Vii fericit de la şcoală şi te întreabă bunicul :

 – Ce note ai luat taică azi ? așa imi spunea .

Am luat un 8 ? zic eu inocentă.

– Bravo copilu´ meu ? zice bunicul vesel de realizările nepotului.

– La ce ai luat  8 ? zice el.

– Păi un 4 la matemaică şi unul la  desen! Adică 8?!

– Da… tataie 8 …! spune … gânditor .

Apoi… ce să mai spună la asemenea znoave. 4 şi cu 4 fac, e drept …

Tataie, a avut înţelepciune necesară vârstei, să îmi explice că ceva greşit aici şi că … ar fi vrut să râdă şi să plângă în acelaşi moment da´ nu se cuvenea. Era nevoie de un exerciţiu de maturitate!   Naivitatea puştoaicei de 6 ani trebuia … oprită cumva …

Am  înţeles, lecţia abia când am citit în ochii lui.. nedumerirea …

Tataie , am greşit?  4 plus 4 nu fac 8!

– Nu taică, n ai greşit, neapărat, dar …Aş fi vrut să îmi vii cu 8 la mteamtică şi opt la desen! La citire de ce iei 10!

UPS! Ce ispravă ! zic eu în gând,

Notele s-au îndreptat, eu …n-am învăţat, iertarea decât peste timp.

Nedrepţăile, au fost şi ele ca pentru alţii, mai multe, mai puţine, mai rele. Sentimentele negative, făceau câteodată casă bune cu, copilu´ care crescuse.

Actul acesta al iertării, nu e prea plăcut. Iertarea e ca o julitură doare şi produce ceva durere, iar  atunci eu-il interior face nazuri.

Iertarea, e cel mai frumos gând, care îl poţi lăsa în urma unei nedreptăţi. De multe ori primim atâtea palme de la viaţă şi  ajungem la o infinitatea de sentimente negative.

Ura, revolta, dorinţa de răzbunare, aceste sentimente sunt de prisos. Singurul lucru pe care, îl pot aduce este un infinit zbucium interior, care nu face absolut bine nimănui, iar cel împotriva căruia tu (la modul general) nutreşti aceste sentimente.

Celălalt, săracul habar n-are că tu vrei să îi dai cu parul după ceafă. Mai întâi devastezi frigiderul, consumi mai multă bere decât stomacul tău suportă.

Pentru ce?

Cei care AGRESEAZA, sufleteşte pe cineva îşi fac rău întâi lor, apoi faptul că, renunţă la ei printr-o luptă străină de  celălalt , le face rău lor, nu celui care  a greşit..

In viaţă trebuie să faci un singur lucru să fii OM!

Dacă ai greşit, recunoaşte greşeala!
Dacă ai minţit, recunoaşte mincina!

Dacă simţi, că iubeşti, spune-o!

Dacă simţi, că nu iubeşti, spune-o!

Dacă simţi, că vrei să spui iartă-mă, spune-o!
Dacă simţi, că trebuie să te ierţi pe tine, iartă-te!

Nicoleta Cristea

22-04-2013

Ai grijă ce…




Ai grijă, ce găndeşti, găndurile tale devin CUVINTE.

Ai grijă, ce spui, cuvintele devin ACŢIUNI.

Ai grijă, ce faci, ACŢIUNILE devin obiceiuri.

Ai grijă, ce obişnuieşti să faci, obişnuinţele devin caracter.

 Analizează-ţi caracterul, îţi devine DESTIN.

 

Am găsit aceste cuvinte, undeva pe net. Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr atâteeea  …adevăruri în ele. Vorbesc doar din perspectivă personală, din experienţa de viaţă acumulată până la această vârstă.

Ai grijă ce GĂNDEŞTI, gândurile tale devin CUVINTE.

Gândurile, devin cuvinte atunci când, în sufletul tău se dă o luptă interioară, acerbă din varii motive. Cuvântul este doar o uşurare a gândului, care odată aşternut pe hârtie, a liniştit, o porţie de suflet. Marile gânduri s-au aşternut în jurnale personale de-a lungul timpului…  acolo cuvântul a eliberat gândul.

De exemplu, cel mai  lung jurnal  este  scris de o femeie, este al lui Anis Nin.Un jurnal ţinut pe o perioadă de 60 de ani. In jurnal, gândul nu e cenzurat de nimeni şi de nimic este acolo o parte interioară neştiută de nimeni doar a ta. Este un gând, care îşi cere  dreptul la cuvânt.

“Nu putem întotdeaună să plasăm responsabilitatea în afara noastră, pe părinţi, naţiune, lume, societate, rasă, religie. Dacă am accepta o parte din această responsabilitate, am descoperi în acelaşi timp puterea noastră.”

Un gând, despre responsabilitatea umană.

Din perspectiva filozofică, avem prostul obicei în viaţă să atribuim faptele  ( vina), doar celorlalţi niciodată nouă. Poate e bine să înţelegem că şi noi am greşit faţă de noi şi faţă de ceilalţi.

Greşeala, se împarte la DOI!!!

Niciodată la UNU!




Nicoleta Cristea