Gândul, rândul și cuvântul




Publicată în 2018 – Vina zilnică a frumuseții – selecție de poezie feminină îngrijită de Daniela Toma 



Într-o zi, un gând a plecat la plimbare.
A luat de mână o peniță, niște cuvinte,
 și au început să alerge împreună pe o coală de hârtie.
Nestingherit, de nimeni în lunga lui căutare gândul cel mic, s-a făcut mare.
Călătorește și azi pe hârtie și asta îi produce o mare bucurie.
Gândul și cuvântul, s-au întâlnit la o răscruce rânduri.
Atunci cândva,  gândul și cuvântul,  erau copii.
S-au luat de mână și au fugit împreună într-o călătorie pe o coală de hârtie.
Gândul, i-a șoptit cuvântului că vrea să fie auzit ,
Iar cuvântul i-a spus: Fă-te auzit prin mine!
De atunci gândul s-a transformat în cuvânt, şi-i scris de o peniță, pe bucată de hârtie.
Cuvântul, s-a transformat în propoziții .
Propozițiile în fraze, iar frazele…în pagini.
Gândul călător, a însoțit omul de-a lungul timpului,
 A fost îmbrăcat în cuvinte,
 Iar  cuvintele au devenit cu timpul mângâieri … pentru suflete.

 




Nicoleta Cristea

15.06.2013

Şterge praful, dacă trebuie



(Autor necunoscut)

Şterge praful, dacă trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare,
Să coci o prăjitură sau să plantezi o sămânţă,
Cântărind diferenţa între a vrea şi a avea nevoie?

Şterge praful, dacă trebuie, dar vezi că nu prea e timp,
Când sunt râuri în  care să înoţi şi munţi pe care să te caţeri,
Muzica de ascultat şi cărti de citit,
Prieteni de iubit şi viaţă de trăit.

Şterge praful, dacă trebuie, dar lumea e acolo, afară,
Cu soarele în ochii tăi, cu vântul prin părul tău,
O fulguială de zăpadă, o răpaială de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodată.

Şterge praful, dacă trebuie, dar ţine bine minte:
Bătrăneţea va veni şi ea nu e întotdeauna blândă.
Iar când va fi să te duci, şi va trebui să te duci o dată şi-o dată,
Tu, chiar tu însuţi, vei lasă în urma ta mult praf.

Viaţa e scurtă. Bucuraţi-vă din plin de ea!
O casă devine un cămin atunci când poţi scrie “Te iubesc” pe mobilă
.

Eternitatea unei clipe

Anul 2014 a început vesel cu focuri de artificii. Azi, e treia zi din an, mai sunt 363 parcă!

 A mai trecut un an prin noi,

 A fost și soare au fost și ploi,

Important este că ai stat cu mine !

Versurile cuiva, dar nu știu ale cui sunt!

Te salut la început de an și-ți spun cu drag  și dor nebun de viață că,

Te iubesc!

N-aș suporta să nu îți aud  vocea,

N-aș suporta să nu îți mai văd privirea.

Te vreau lângă mine pentru 1000 de vieții și mai bine,

Chiar dacă, știu că nu mi-ar fi de ajuns.

Mi-aș limita și la o Clipă,  iar asta poate ar fi destul!

Dar să fie o Clipă, care să dureze o Eternitate.

 

Seara, când mă așez pe pat să fii tu ursulețul meu de pluș.

Să pun capul cuminte pe umărul tău,

Să las ușor să-mi curgă din ochi lacrimi de fericire.

Tu, să le vezi, să le săruți și să le ștergi,

Să mă strîngi cuminte în brațe,

Să adormim liniștiți împreună,

Iar Eternitatea noastră să mergă mai departe.

Dimineața când ne trezim,

Să urăm fericiți Soarelui Bun venit!

Aceluiaș minut al aceleiași Eternității,

 A Clipei ce uită să moară.

Iar eu să merg fericită, să îti fac cafeaua,

Să îi zâmbim Soarelui și clipei pentru umila lor existență,

                                                            plină de bucurie.

Iar Clipa, să vină, să spună, că nu ne va părăsi Niciodată,

Că e fericită, că e lângă Noi,

Să ne ia de mână și să zâmbim în mii de culori.

Ursulețul de pluș, va râde fericit, că numai este sugrumat

De nimeni în noaptea cea albă.

Acum, e doar  un paznic etern al fericirii noastre.

O clipă numită Eternitate.

Să ne cheme la  Ea, pentru a creea alte clipe minunate.

Pentru alte eternități ce vor veni.

Un zâmbet cristalin de copil, să se audă și să unească,

 Toate Eternitățile posibile din Infinit.

 Inima ta să deschidă zglobie, o ușă să dea ochii cu inima mea.

S-au văzut două inimi,

 Iar inimile noastre se prind într-un joc Etern și Minunat,

De iubire !

 

Modificată : 3.01.2014 –

Publicată on-line….