Intre două iubiri!




E  probabil cel mai simpatic lucru care se poate întâmpla unui.

Una dintre ele se va pierde, iar cealaltă va rămîne. Poate!

O inimă nu poți să o împarțti la trei, ci numai la doi!

Dacă simți vreodată treaba asta mai bine fugi, că nu-i da bună.

Iubești până se pierde unul din ei sau chiar amândoi  și atunci inevitabil vine al treilea, dar sufletul tău deja e făcut franjuri. Dacă vrei să meargă relația  care a rupt cele două iubiri mai bine  mergi cu inma la  doctor și vezi când e vindecată ca să faci loc Altei iubiri.

Ce riscuri implică o astfel de trăire ?

In primul rând în capul și în inima ta se dă o luptă continuă și e greu să fii în balanță  și să stai să te întrebi la infinit ce să faci. E un chin interior prea peste poate .

Indiferent care din ele dispare tot rămane  suferință.

Depinde în ce perioadă de viață experimentezi .




Nicoleta Cristea

21.06.1994  

Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.




”Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.
Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viață, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuză să vadă că paharul e pe jumătate gol sau că poate trei sferturi din el… s-a scurs. Sau, în cazuri cu adevărat nefericite, mai are doar doi stropi amărâți de bine în el.
Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adică de sus, de unde pare veșnic plin și nu din lateral, unde orice picătură lipsă e observată cu ușurință.
Ferice de cei ce cântă, chiar dacă sună fals, de cei ce dansează, chiar dacă nu știu pașii, de cei care cad, iar apoi se ridică.
Ferice de cei ce nu învață pentru note, de cei ce suferă zâmbind, de cei ce observă florile prăfuite ce cresc în mizeria de la colțul trotuarului, de cei ce plâng grație dragostei și nu singurătății, de cel ce descoperă o carte bună, de cei ce fac cadouri, de cei cărora le place compania propriei lor persoane, de cei ce mănâncă fără să numere caloriile sau să privescă la ceas.
Ferice de cei ce nu uită că viața e una singură, ca modul în care o trăiesti are consecinte, că paharul trebuie privit de sus .”

Morala: Poate că ar trebui să învățăm cu toții ca viața este un cadou pe care trebuie să-l apreciem și nu doar să-l privim ca pe un bun ce ni se cuvine. Poate că nu e prea târziu să învățam să nu mai fim atât de egoiști.
Poate că ar trebui cu toții să încetăm să ne mai plângem de milă, pentru că nici nu ne dăm seama de ceea ce pierdem cu adevărat atunci când ne dedicam viața acestui rol.