Privește-ți sufletul

Sufletul unui om ţine  minte multe lucruri, unele le alungă, pentru ca mai apoi să le cheme, e Trecutul, uneori are zâmbete, bucurii, fericire, căldură.

Numai că … ce e frumos nu ţine cât Veşnicia, şi cele mai frumoase lucruri sunt pândite uneori de primejdii.

 Greşeala! Pentru toate bune, rele trebuie să aruncăm o privire interioară,  ne întoarcem la izvorul din noi şi… îi privim  limpezimea. Nu e nevoie de nimeni… să distrugă  un suflet …, nu  suntem singurii, care vor plăti, vor simţiGreşeala se împarte la doi, niciodată la unu!

E uşor să dăm vina pe destin sau pe cel de lângă tine, sau pe noi…

Trebuie … să ne întoarcem la izvorul din noi şi să îi privim  limpezimea. Nu e nevoie şi nici voie…  de nimeni, nimic, care  să  ne distrugă liniştea sufletului.

Pentru toate ai nevoie doar de tine, nu te uita pe Tine pentru alţii…

Nicoleta Cristea

( pagini de jurnal )

 

 

 

 

Poveştile şi Viaţa

 

Poveştile,  ne însoţesc prin Viaţă.

Poveştile, pot să înceapă frumos şi să  se termine mai puţin frumos, are unul sau mai multe personaje, bune şi rele.

Dacă povestea e frumoasă şi se termină bine,e meritul celui ce pune suflet în povestea , e sufletul lui ce prinde viaţă o dată cu povestea.

Toate poveştile încep cu a fost o dată poveştile se nasc , fie din prea multă fericire sau  din prea multă suferinţă. Oare durerea este un mijloc de a-ţi ostoi sufletul uneori obosit .Poate că da .

Fiecare Om are  povestea lui sau în povestea lui, există povestea din miezul poveştii.

21.03.2011

Nicoleta Cristea

.

Un OM

Uneori pierduţi prin valurile vieţii, marea ne aruncă parcă un  colac de salvare, frumos, îl prindem sau nu. Putem naviga împreună sau separat pe aceeaşi pe aceeaşi  mare fără să ştim sau nu dacă vom ţine de acel colac până la mal sau mă rog fiecare până la malul lui.

Cel mai bine este să vedem în fiecare experienţă  partea bună a lucrurilor si să mulţumim OMULUI sau situaţiei că ne-a ieţit în cale.

Într-o zi,  un OM minunat, care mi-a arătat o altă faţă a vieţii şi a lucrurilor, apoi s-a desprins frumos de colacul pe care îl  prinsesem împreună şi a plecat pe drumul lui.

I-am mulţumit, doar pentru faptul că a existat şi a fost lângă noi,  când aveam nevoie fiecare de un PRIETEN. Acel prieten la care te duci de fiecare dată când sufletul simte nevoia să vorbească;  ce vine la tine îţi lasă un zâmbet şi pleacă, căci  vine data viitoare.

Puţine sunt lucrurile frumoase, sau frumoase ar trebui să fie multe lucruri puţine .

” Un adevărat prieten este acela care îţi întinde mâna şi îţi atinge sufletul.” 

07.02.2012

Nicoleta Cristea