Uneori pierduţi prin valurile vieţii, marea ne aruncă parcă un  colac de salvare, frumos, îl prindem sau nu. Putem naviga împreună sau separat pe aceeaşi pe aceeaşi  mare fără să ştim sau nu dacă vom ţine de acel colac până la mal sau mă rog fiecare până la malul lui.

Cel mai bine este să vedem în fiecare experienţă  partea bună a lucrurilor si să mulţumim OMULUI sau situaţiei că ne-a ieţit în cale.

Într-o zi,  un OM minunat, care mi-a arătat o altă faţă a vieţii şi a lucrurilor, apoi s-a desprins frumos de colacul pe care îl  prinsesem împreună şi a plecat pe drumul lui.

I-am mulţumit, doar pentru faptul că a existat şi a fost lângă noi,  când aveam nevoie fiecare de un PRIETEN. Acel prieten la care te duci de fiecare dată când sufletul simte nevoia să vorbească;  ce vine la tine îţi lasă un zâmbet şi pleacă, căci  vine data viitoare.

Puţine sunt lucrurile frumoase, sau frumoase ar trebui să fie multe lucruri puţine .

” Un adevărat prieten este acela care îţi întinde mâna şi îţi atinge sufletul.” 

07.02.2012

Nicoleta Cristea