Oameni şi relaţii

76c5cc16536d47fc99e597448dc77dd8




Nimeni nu o să poată răspunde vreodată la întrebările :

De ce ne îndrăgostim ? De ce se închide o relaţie?

Fiecare are povestea lui de dragoste. Dragostea nu are o anume definiţie, începe, se simte, se trăieşte şi apoi se sfârşeste.
Relaţiile încep şi se termină! După ce termini o relaţie, ori încerci alta, ori te linişteşti, însă de multe ori se întâmplă să întâlneşti cam acelaşi tip de relaţie.

Ce faci când întâlneşti un om care se luptă cu trecutul ?

Persoanele care se luptă cu trecutul sunt cel mai dificil de abordat într-o relaţie, pentru că ele pot face confuzia între iubire şi sex. De cele mai multe ori abordează partea a doua a problemei, ca şi cum s-ar răzbuna pe celălalt.
Existând sechele sentimentale din relaţiile trecute, el̸ea fie aşteaptă un colac de salvare, fie nu mai vor nimic.  Cu oamenii, care aşteaptă colacul de salvare, e greu de luptat, ei uită să închidă valiza în care se afla fosta iubire.

Atât pentru femei şi pentru bărbaţi e greu deopotrivă.

Bărbaţii adoptă un scut de autoapărare împotriva unei noi relaţii, ajungi foarte greu la sufletul lor. Teama de a suferi e mare pentru că obişnuinţa te îndeamnă uneori la comparaţie.
Întâlnind o asemenea persoană, doreşti să îl salvezi.

Dorinţa de salvare poate fi scrisă undeva în ADN-ul nostru, din dorinţa de a avea grijă de celălalt, până la urmă iubirea vindecă multe răni.
O nouă relaţie, o nouă provocare. Nu trebuie să fie vorba neapărat de milă, mila în nici un fel de relaţie umană nu-şi are rostul, dar poate cumva ajutându-l pe el te ajuţi și pe tine.

De ce atragi astfel de oameni?

Cumva la rândul tău ai avut probleme cu trecutul, la capitolul relaţii . Ai suferit şi tu, iar orice om rătăcit îţi aduce aminte de fapt de tine, prin el vrei să te vindeci pe tine.
Întâlnind astfel de oameni, te arunci într-o continuă stare de alertă.
Vrei să salvezi un suflet pierdut, ai o misiune, pentru asta îţi trebuie răbdare, să ştii să găseşti cuvântul potrivit şi starea potrivită.
Problema relaţiilor în ziua de azi nu e de fapt o problemă! Oamenii îşi fac prea multe griji.

Suferinţa te opreşte să mai visezi, să mai speri!

O relaţie încheiată îndiferent de modul în care s-a încheiat, e acolo o parte din sufletul, încui uşa cu cheia, arunci cheia, pentru a nu te mai uita înapoi şi mergi mai departe.
Faptul, că uneori poţi întâlni oameni, care au suferit, nu trebuie să te motiveze să faci din asta un ţel în viaţă şi să închizi cu lacătul poarta care deschide uşa altei iubiri .




E bine să îi dai voie inimii să cânte aşa cum vrea şi când simte nevoia.




21.02.2015
Nicoleta Cristea

Bătrânul din poveste




”Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora şi nepotul. Mâinile sale îi tremurau, vederea îi era înceţoşată, iar mersul clătinat. Toata familia mânca de obicei împreună. Dar, bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde şi a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apucă paharul, laptele se împrăştia pe masă.
Atunci fiul şi nora sa i-au pus o masă în colţul camerei unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea iî ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizări atunci când scăpa furculiţa sau mâncarea. Nepoţelul de patru anişori privea totul în tăcere.
Într-o seara, înainte de cină, tatăl a observat că băieţelul său se joaca cu nişte bucăţi de lemn pe care le zgâria. Cu blândeţe a întrebat copilul:
– Ce construieşti tu acolo, micuţul meu?
– Ei, fac un vas mic pentru tine şi mama ca să mâncaţi atunci când am să cresc -a răspuns cu blândeţe copilul după care s-a întors la munca sa.
Cuvintele au lovit pe cei doi părinţi încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă şuvoi pe obrajii lor. Atunci au ştiut ce au de făcut. În acea seară soţul a luat de mână pe bunicul şi l-a condus la masa familiei. De atunci a mâncat de fiecare dată cu familia şi nici soţul, nici soţia se pare nu au mai avut nimic împotrivă când o furculiţă cădea, laptele era împrăştiat sau faţa de masă murdărită.
Din toate acestea am învăţat că orice s-ar întâmpla azi, oricât de rău, viaţa merge înainte şi mâine va fi mai bine.”




Autor necunoscut .

Un suflet vorbește!

La  o cafea cu viața

– fragment –




Bună, Suflete ! Ce faci! îmi întreb  sufletul, într-o zi.

Eu bine, dar tu? Tu? Mai trăieşti! mă întreabă el.

Mda ! Sper!

De ce eşti supărată!? mă întreabă sufletul … .

Dragostea … ştii tu. îi răspund eu.

Dragostea asta ! râde SUFELTUL meu de mine. Ştii se spune că în viaţă nu iubeşti decât o singură dată cu adevărat. …

Tu-mi spui, să mă îmbăt cu speranţă!? îl întreb eu puţin supărată…

Da, nu i-ai spui tu lui că speranţa moare ultima! mă apostrofează sufletul

Mda! îi răspund eu, descumpănită.

Fă ceva pentru mine (sufletul tău), pentru sufletul lui !mă roagă el  obosit de ierni geroase şi târzii. Ce să fac!?îl întreb eu .

Mamă, ce te-aş bate dacă aş putea, dar prefer să te cert! Fii împăcată şi liniştită cu plecarea lui. Va veni! Lasă-l să plece ! Oricum povestea voastră are un sfârşit … cumva !! Zice sufletul meu către mine.

 Când ? îi răspund eu cu gândul dus departeeeeee

Ştiu,că nu vrei să-l pierzi, dacă viaţa v-a dat o şansă înseamnă că poate o duce până la capăt, voi nu v-aţi întâlnit degeaba! ….  spune sufletul meu către mine.

Tăcere !

01.06.2008 ( fragment )

Nicoleta Cristea




Când sufletul îţi vorbeşte: ASCULTĂ-L! Ştie el ce are spus şi gândeşte acolo unde tu, cu  gândul nici nu crezi că ajungi!  Poate în interiorul tău se dă o luptă ce nici în filme nu s-ar putea descrie, iar orice cuvânt ar fi prea mic pentru a putea descrie de o intensitate atât de mare. Unele poveştii sunt sortite pieirii, iar altele sunt făcute să renască din cenuşă, acolo unde nici timpul nici viaţa nu cred că vor mai putea repara ceva, iar asta doar sufletul tău o ştie, ASCULTĂ-L!

Nicoleta Cristea

05.03.2015




2017 …!




Zidurile interioare – filozofii de viață!




Zidurile interioare sunt acele bariere, care te împiedică din cauza unor neplăceri frecvente să mai creezi între tine şi lume o legătură. Când neplăcerile cresc, unii oameni au tendinţa de a construi ziduri de apărare în faţa necazurilor, în speranţa că ele vor oferii protecţie.

Numai că… situaţia este exact invers decât se doreşte, fac mai mult rău decât bine, aici e vorba de teamă. Teama de a fi respins, rănit, dezamăgit, păcălit,înşelat.

Se construieşte între tine şi lume o barieră, care te impiedică să vezi sursa nemulţumirilor, fricilor şi inconştient te îndepărtezi de cauză. Durerile trecute rămân infipte undeva în subconştient ca nişte paznici de nădejde a zidurilor, trebuiesc conştientizate, recunoscute faţă de sine, indepărtate.
Terapie bună pentru anxietate de orice şi orice cauză este scrisul, dansul, desenul, cântatul. Să scrii exact ceea ce simţi, tot ce e încleştat în tine dispare se evaporă ca o ceaţă. Lăsate pe hârtie pot deveni inconştiente şi apoi cu timpul uitate şi rănile se vindecă.
Referitor la dans, desen, cântat şi aceste activităţi se înscriu la capitolul vindecare,pentru că, creeză o stare mentală pozitivă şi această aduce rezultate bune.
În locul zidurele ridică bucurie, zâmbete şi fericire, iar starea sufletească va fi cu totul alta.




11.07.2013

Nicoleta Cristea

Iertare fără uitare – filozofii de viață!





Iertarea e cel mai frumos gând pe care îl poţi lăsa în urma unei nedreptăţi. Poate, de multe ori primim atâtea palme de la viaţă, că e imposibil să nu laşi  să curgă în voie şi ... ceva … ură, revoltă, dorinţă de răzbunare,  sentimente de prisos. Singurul lucru pe care îl pot aduce esteː un infinit zbucium interior, care nu face absolut bine nimănui.Mai întâi devastezi frigiderul, consumi mai multă bere decât stomacul tău  poate suporta. Pentru ce?

Persoana, care AGRESEAZă sufleteşte pe cineva îşi face rău întâi lui, apoi faptul că renunţă la el printr-o luptă străină de agresor (cel agasat  sau hărţuit sufleteşte prin diferite metode ) îşi face rău  tot lui, nu celui care a greşit. In viaţă  trebuie să faci un singur lucru să fii OM, apoi totul se reface.

Poate iertăm pentru noi undeva acolo în sufletul nostru. Uitarea în anumite cazuri vine foarte greu … Depinde de cel care a rănit și cât de mult a rănit !

Cred că e vorba de un fel de iertare coștientă  și dureroasă atunci  când amintirea scoate colții … vreunui anume episod.

Din punctul meu de vedere există, iertare fără uitare.

Nu uiți, dar te împaci cu ideea că s-a terminat . . .

Nu uiți, dar înveți să ierți, ca să îți fie TIE  bine,

Nu uiți, dar înveți să mergi mai departe,

Nu uiți, dar ierți pentru TINE,

Nu uiți, dar ierți ca să nu existe doi oameni răi.




Nicoleta Cristea-2013 

Trandafirul din sufletul tău




”Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu mulți oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele.

Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru. Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său.
Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele.
Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii.
Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.




Autor necunoscut.

Ce facem cu dorinţele ?




Dorinţe avem toţi şi cu ele călătorim prin viaţă. Notasem undeva mai de mult într-un caiet o propoziţie, care mi-a dat mult de gândit la ora aceea şi cred că e valabilă ideea.

ʺ Dacă o dorinţă se vrea îndeplinită ea trebuie să ţină mai mult de motivele noastre.

Dacă motivle aparţin altcuiva ea, este greu de îndeplinit. ʺ 




c95eb40cb51280f9ce2595715eb6194b

Cine ești tu?!

7064f2e90ca19a6b904f45a1d99188caTu eşti, iubirea mea de neatins, ce se plimbă pe aripi de vise.
Tu eşti, iubirea din străfundul sufletului meu, iubirea …
Tu eşti, iubirea pe care viaţa mi-a aruncat-o acolo departe în cioburi de suflet.
                                                           
Eşti departe, pentru mine, dar nu şi pentru sufletul meu.Dacă ar fi să iau o lupă şi să am uit în sufletului meu, aş vedea că el l-a ales pe al tău. Sufletul tău!  Uneori e plin de iubire, iar alteori fuge de ea, aşa cum fugi tu de mine, pentru ca apoi să te întorci .Dacă ar fi să îmi bată la uşă alte iubiri, inima mea… , 
Tu eşti, iubirea ce stă ascunsă între gânduri.
Tu eşti, iubirea ce o scriu cel mai adesea printre rânduri.
11.02.2015
Nicoleta Cristea