Uneori sufletul vrea liniște! Poate, e prea obosit!
Închide ochii și lasă-l să se odihnească, pentru o clipă sau două!
Dacă vrea liniște, dă-i liniște!
Sufletul tău, are nevoie de odihnă!



Dacă-și dorește Primăvară, dă-i primăvară!
Lasă-l să înflorescă, probabil a avut, o iarnă grea!
Dă-i sufletului tău, cer senin și lăsă razele soarelui, să-i mângâie obrajii,
Înghetați de iarna târzie, ce uită să plece!



Dacă-și dorește Vară, dă-i vară!
Puțin revigorat și înflorit, lasă razele de soare să-i  mângâie tristețile,
La malul unei mări, unde valurile reci ale timpului, îl îmbie la viață!
Cerul sufletului senin, atunci când privește, tăcut și gânditor, o mare !



Dacă sufletul tău, dorește Toamnă, dă-i toamnă !
Aceea toamnă, cu frunze arămii de cuvinte și gânduri nesfârșite.
Dacă nu vrea prea multă toamnă, lăsă-l să asculte,
Un ciripit de păsărele din primăvară,
O rază de soare din vară!



Când sufletul vrea Toamnă, dă-i toamnă!
O ploaie rece de toamnă, pentru o secundă,
Ca să-și dorească iarăși vară sau primăvară!
În primăvară sufletul, e amorțit din iarnă,
Trezirea e mai grea, dar vara îl va învia!



Dacă sufletul dorește Iarnă, dă-i iarnă, cu viscol și ger,
Ai grijă de el să nu înghețe, de atâta frig și lipsă de soare.
Strecoară-i ușor o rază de soare, în gulerul hainei cu care vrea să se îmbrace,
Apoi, în buzunar, pune-i o petală de trandafir, din vară,
Un zâmbet fericit de primăvară!



Lasă-l să se dezghețe singur, pentru că-și va alege, apoi singur anotimpul!
Ușor, ușor va începe să se topească,
Căci până la urmă la ce folos atâta iarnă!
Se va  trezi singur din somnul ce-l îngheață, va reveni la viață,
Asemenea unui fluture, ce învăță să zboare!



22.03.2015

Nicoleta Cristea  (B.F.)