Ce ne învață Timpul ?

8991522de870f9bd7c3721ecceff6449

Timpul, uneori poate fi bun profesor, alteori nu !
Te lasă, corijent la materia viață, sau tu alegi să fie așa.
Te lasă, corijent la iubire.
Te lasă, corijent la iertare.
Te lasă, corijent la oameni.
Te lasă, corijent la trecut.
Te lasă, corijent la multe…



Timpul, vine și pleacă repede, nu se uită în urmă.
Timpul, răpește clipe și uită să dea vise înapoi.
Timpul, poate părea un mare nesuferit, un moșuleț zgribulit, care aleargă cu viteza gândului.
Timpul, este un insolent, aruncă clipe și ne face să cerșim minute.
Timpul, este un mic hoțoman, zboară, aleargă , fuge și uneori ne trezim spunând aș vrea să îmi iau timpul înapoi.
Timpul, e un insolent, fuge mereu, acum e o toamnă târzie, iar mâine mă așteaptă primăvara.
..însă timpul… te învață …că…



Va fi,  mereu alături de tine, nu va uita să îți dea încă o șansă, poate prima dată nu ai învățat destul.
Va fi, mereu un profesor, care va avea grijă de tine,
te va certa, când vei greși,
te va iubi, când vei zâmbi.
Va fi, mereu un prieten, uneori deschis la suflet, alteori un pic supărat, dar dornic să-ți arate drumul.
Va fi, mereu alături de tine când vei vrea să îi oferi sufletului tău un strop de liniște.
Va fi, mereu și prieten și dușman, uneori îl vei certa, alteori îl vei iubi, iar el te va certa și te va iubi.
Va fi, mereu lângă tine , dar va trece!



Ne supărăm degeaba pe trecerea lui, secunda, minutul și clipa ne aparțin!



07.04.2015
Cristea Nicoleta

Dorul unui dor ! II




Dorul este un sentiment … ciudat …
Vrei cuvintele!
Vrei un semn, un zâmbet, un vis, o dorință!
Dorul doare, atunci când vocea e mută!
Atunci când nu te mai ceartă, nu te mai iartă, nu te mai cheamă!
Dorul doare, când e tăcere!
Dorul doare, când e suspin!
Dorul doare, când e amintire!
Dorul doare, când nu e privire!
Niciodată, nu uiți să îți fie dor… de orice!
…dorul devine amintire!
Singurul leac pentru dor, e Uitarea trecătoarea !



22.10.2015

Nicoleta Cristea

Timpul și oamenii II

Gânduri despre timp 

Timpul, cerne oamenii pe care îi întâlnim în viață…
Nu toți trebuie să rămână lângă noi.
Nu toți trebuie să ne zâmbescă.
Nu toți trebuie să ne certe.
Nu toți trebuie să ne ierte.
Nu toți oamenii …
Timpul, are grijă, cine și de ce rămâne.
Datoria noastră, este ca cei care rămân, să stea lângă noi, cât se poate de mult, atât cât timpul le permite. Poate timpul  vrea să ne învețe ceva !!

Oamenii vin şi pleacă




7064f2e90ca19a6b904f45a1d99188ca

Despre oameni se va scrie mult și nimeni  nu va fi îndeajuns de priceput încât să deslușească tainele naturii umane. Din toate poveștile pe care viața ni le scoate în cale , bune, rele sau cum ni le facem. Povestea vine la pachet și cu niște personaje : parcă am fi într-o piesă de teatru , iar oameniii pe care îi întâlnim  sunt doar niște actori, mai cizelați sau mai puțini cizelați.

Tu ești actorul principal pentru unii, doar că, pentru tine, trebuie să  fii regele în fața mulțimii dezlănțuite pentru că:




 Unii oameni , ne fac să îi iubim până peste puterile inimii. Ne fură o bucată de  suflet, pleacă cu ea și uită să mai dea înapoi.

Ai putea să înveți că, oamenii nu au nevoie de prea multe șanse, una sau două e de   ajuns. Așa!  Nu ar mai pleca cu tot sufeltul tău! Ar pleca doar cu bucățele, mici și  puține și ai putea să îl repari. Il repari doar dacă vrei, dacă nu, rămâi cu bucăți de         suflet.

 Unii oameni, pot vede dincolo de sufletul tău, de inima ta, de gândul tău. Ei sunt acele suflete frumoase ce rămân alături de tine.

 Unii oameni, îți pot tăia aripile cu o vorbă aruncată în vânt, cu intenții rele. La ei   trebuie să renunți.

Unii oameni, te iubesc așa cum ești, pentru ei ești zâmbet, ești rază de soare, ești    frumos.

Unii oameni, te fac să te simți vinovat chiar și pentru ce nu ai făcut, uitând că,  vina se imparte la DOI, niciodată la UNU .




Oamenii sunt buni și răi, sau oameni pur și simplu!

Uneori atacă, doar pentru a se apăra.

Uneori uită, doar pentru a nu ierta

Uneori lovesc.

Uneori iubesc.

Uneori greșesc.

Uneori ceșesc din toate câte puțin,

de la vară o rază de soare,

de la iarnă un ger oarecare…




Oamenii, care rămân în final lângă noi sunt oamenii cu care rezonăm sufletește,      deși uneori după ce au jucat ultimul act, cortina a căzut, piesa s-a terminat, iar   omul a  plecat.

Partea frumosă din această piesă numită Viață, e că atunci când suntem supărați pe ea plângem și o blamăm, iar atunci când uităm să îi mulțumim…pentru că,     oamenii, vin și pleacă… ! De toate are grijă timpul !

Nicoleta Cristea

2015