Ce-ar fi …

Ce-ar fi să ne imaginam, că viața ne zâmbește în fiecare zi ?!
hiar dacă nu o face, decât uneori!
Ce-ar fi  să ne imaginăm că, la fiecare colț de gând se află o floare?!
Chiar dacă, nu e !
Ce-ar fi să ne imaginăm, că la fiecare colț de vis se află un zâmbet!
Chiar dacă nu e!
Ce-ar fi să ne imaginăm că, viață noastră e o alee plină de flori, pe care pășim în fiecare zi !
De noi  depinde să fie sau nu !

 

23.04.2015

Nicoleta Cristea

 

 

 

 

 

NOI DOI: Eu și Timpul ! (1) O vizită surpriză!

Într-o zi,  prin … Viață pășim…
Într-o zi…
Gândurile mi se păreau de gheață!
Nu aveam griji, nu aveam clipe, și nu știam  de Timp …!
Dar Timpul …
cu grijă cernea, până într-o zi când a bătut la ușa mea!
” Vin și  plec, uneori alerg!
Pe unde rătăcești, copilă, prin ce viață!?”
Mă uit la el, nedumerită!!!?
Ce vrea să spună Timpul cu al lui, glas de ceață!
Copilul de ieri,   azi este  adult,
Zâmbea, plângea, prin viață mergea!
Apoi, într-o zi Timpul bătea de zor  la ușă mea !!?
“Mergi prin …viață…!” îmi spune Timpul.
Am pășit!
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă certe,
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă ierte,
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă cheme,
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă  uite !
Timpul se aşează lângă mine de parcă,
ar vrea să îmi spună o poveste!
Mă uit la el, aștept să mă certe !?!
Ridică ochii spre mine și-mi spune :
Nu sunt obosit! 
Sunt doar mai bătrân decât lumea și am văzut multe.
Apoi, într-o zi ai apărut tu!
La început te-am privit, ca pe oricare altul. 
ȘI am zburat împreună prin lume și prin clipe!
Uneori te vedeam, dar nu te opream, 
Cum te îndrepți spre nicăieri  și spre pretutindeni!  
Timpul, se uită la mine și îmi vorbește!
Pentru o clipă s-a oprit în loc și  mă privește !
Oare ce-o  vrea Timpul să  îmi spună !?
23.04.2015
Nicoleta Cristea