By, By Octombrie!

Parcă mai ieri îți uram bun venit, iar azi deja îți spun la revedere .
Mă întreb unde fugi, dar precis, nu vrei să îmi spui.
Aș vrea să opresc o clipă Timpul să vorbesc cu el, dar a fugit.
Probabil, acum la sfârșit de  an are treabă, nicicum moment de vizite și stat de vorbe.
Timpul, a mai luat o lună și a fugit.
Aleargă!
Mă întreb încotro fuge?!De cine fuge,la cine?
E grăbit!
Octombrie își trăiește ultimele clipe. A obosit!
Noiembrie, pândește la ușă !E fericit! Ploile și frigul ne-au bătut la ușă.
Toamna e mai cuminte cu razele de soare.
Frigul, este fericit  ne îngheață dimineața.
Ploile aleargă răslețe pe asfalt.
La munte ninge!
Sufletul, e un pic înghețat de atăta frig, alergă după soare.
Poate, am zâmbit în fiecare zi sau nu …
Octombrie, a plecat și el la fel de repede cum a venit.
Iarna, ne bate la ușă și e frig!
Ne infofolim de iarnă și așteptăm zăpada fiscolul și alte friguri.
Doar afară, în suflete căldură.
La revedere, Octombrie!
Nicoleta Cristea
15.10.2016

Doi îngeraşi

Se povestește că doi îngeraşi erau într-o mică pauză. Ca să nu stea degeaba, s-au gândit să se joace. Primul zise:
– Hai să ne jucăm de-a oamenii!
Al doilea reacționă fericit:
– Ce bine, ce bine!… Și ce să facem?
– Uite… ne-am putea sui în copăceii alăturați, imaginându-ne că unul dintre copăcei este casa mea iar celălalt este casa ta. Eu o să te strig și o să te chem la mine să mă ajuți într-o problemă. Tu spui că nu vrei să vii, iar eu o să mă supăr. Ai înțeles?
– Ce bine, ce bine, o să ne jucăm de-a oamenii!…
După ce îngerii noștri s-au urcat în copăcei, primul l-a strigat pe al doilea:
– Îngerașule, hai vino la mine să mă ajuți la ceva!
– Bine, îngerașule, vin imediat, i-a răspuns celălalt.
– Of, îngerașule, n-ai înțeles, spuse primul zâmbind. Ți-am zis că ne jucăm de-a oamenii. Deci, te chem, îți cer ajutorul, tu nu vii iar eu mă supăr. E clar?
– Acum am înțeles!
După câteva clipe, primul înger strigă:
– Îngerașuleee?
– Da, îngerașule, vin imediat!
– Of, tu chiar nu înțelegi? Ca să ne jucăm de-a oamenii tu tebuie să îmi spui că nu vii, ca eu să mă supăr… Doar așa ne putem juca de-a oamenii.
– Bine, bine…
– Hai să vedem. Ești pregătit?
– Da.
– Bineee… Îngerașuleeee?
– Da.
– Am nevoie de tine. Vino, te rog! Ajută-mă!
– Nu vreau!
– Bine, hai că vin eu…

Sursa: Autor necunoscut

Sensul vieții

Un profesor îsi termina cursul si apoi rosti cuvintele obisnuite:
– Aveti nelamuriri? Un student zise:
– Domnule profesor, care este sensul vietii?

…Unul dintre cei din sala, care era pe punctul de a pleca, începu sa râda. Profesorul îl privi îndelung pe student, cercetând parca daca era o întrebare serioasa. Întelese ca da.
– Am sa va raspund.

…Scose din buzunarul de la pantaloni portofelul si din el o oglinjoara rotunda, nu mai mare decât o moneda. Zise apoi:
– Eram copil pe timpul razboiului. Într-o zi, am gasit pe strada o oglinda facuta tandari. Am pastrat ciobul cel mai mare. Acesta este. Am început sa ma joc cu el si am fost încântat sa vad cum puteam cu ajutorul lui sa îndrept reflexul luminii în cele mai întunecoase unghere unde soarele nu ajunge niciodata: gauri adânci, crapaturi, ascunzisuri. Am pastrat oglinjoara. Devenind barbat, am înteles ca acesta nu era un simplu joc de copil, ci o prefigurare a ceea ce as fi putut face în întreaga mea viata. Eu însumi sunt o frântura dintr-o oglinda pe care înca nu am vazut-o întreaga. Prin ceea ce am însa, pot aduce lumina – adevar, întelegere, cunoastere, bunatate, blândete – în ascunzatorile din inimile oamenilor si sa schimb ceva în unii. Poate ca si altii vor face fel daca vor vedea aceasta.
Dupa mine, în aceasta consta sensul vietii.

care-este-sensul-vietii

(Bruno Ferrero)

Unde stau ascunse amintirile ?




Ieri, mi-a bătut la ușă un Gând.
Ținea de mână câteva Amintiri.
Am deschis Gândului și am primit Amintirile.
Uitându-mă la ele, mă întrebam: Unde stau ascunse când vor să fie lăsate în pace?!
În care colțisor de minte, de suflet?!
Au început să râdă de mine , n-au vrut să spună nimic.
Secret! au zis doar …
E clar! Sunt criminale, când vor să vină și să dea năvală.
Mi-au zis doar, că uneori merg la culcare.
Când sunt prea obosite dorm, dar fără să fie uitate, că într-o zi se Trezesc.
Ne bat, la ușă !
Ne privesc, rămân!
O clipă… și apoi pleacă….
N-au vrut să spună unde …



Nicoleta Cristea
03.10.2016

 


Publicată 2018 – Antologie de poezie contemporană- Stare de om – Substraturi  Editura Art Creativ


 

Bun venit, Octombrie !

…cu diminețile ploioase, care îți amintesc că vara a plecat,
…culorile tale pentru care orice artist te-ar invidia,
… cu nostalgiile tale,
… cu visele tale, cu gandurile tale, cu speranțele tale.
Octombrie, a scos și el capul la lumină, crește mare și fuge repede.
Timpul îl privește după un colț, îl grăbește oare?
Nu știu! Voi vedea!
Să avem un Octombrie frumos și liniștit!

Nicoleta Cristea

28.09.2016