Parcă mai ieri îți uram bun venit, iar azi deja îți spun la revedere .
Mă întreb unde fugi, dar precis, nu vrei să îmi spui.
Aș vrea să opresc o clipă Timpul să vorbesc cu el, dar a fugit.
Probabil, acum la sfârșit de  an are treabă, nicicum moment de vizite și stat de vorbe.
Timpul, a mai luat o lună și a fugit.
Aleargă!
Mă întreb încotro fuge?!De cine fuge,la cine?
E grăbit!
Octombrie își trăiește ultimele clipe. A obosit!
Noiembrie, pândește la ușă !E fericit! Ploile și frigul ne-au bătut la ușă.
Toamna e mai cuminte cu razele de soare.
Frigul, este fericit  ne îngheață dimineața.
Ploile aleargă răslețe pe asfalt.
La munte ninge!
Sufletul, e un pic înghețat de atăta frig, alergă după soare.
Poate, am zâmbit în fiecare zi sau nu …
Octombrie, a plecat și el la fel de repede cum a venit.
Iarna, ne bate la ușă și e frig!
Ne infofolim de iarnă și așteptăm zăpada fiscolul și alte friguri.
Doar afară, în suflete căldură.
La revedere, Octombrie!
Nicoleta Cristea
15.10.2016