Cele trei învăţături

 

A fost odată ca niciodată un om bogat care era foarte mândru şi mulţumit de grădină să. Ei şi cum se plimba el într-o zi prin grădină, deodată văzu o pasăre micuţă de tot care se prinse într-o plasă. Omul o scoase din plasă şi, spre marea lui uimire, pasărea începu să vorbească, spunându-i:

– Dă-mi drumul, om bun. La ce ţi-ar folosi o pasară micuţă ca mine? Ce rost ar avea să mă ţii în colivie? N-am pene frumoase să-ţi bucur privirea, nu ştiu să cânt frumos să-ţi umplu casa cu triluri, iar de mâncat nu sunt bună pentru că sunt prea mică. Dar, dacă mă laşi să plec, am să te învăţ trei lucruri înţelepte.

Stăpânul grădinii se uită la pasărea cea mititică şi îi zise:

– Da, nu eşti frumoasă şi, dacă nici să cânţi nu ştii, într-adevăr nu merită să te ţin. Zi-mi care sunt cele trei învăţături şi, dacă mi se par înţelepte şi învăţ ceva din ele, îţi voi da drumul.
– Bine, zise păsărică, iat-o pe cea dintâi: Să nu-ţi pară rău după ceva ce deja s-a întâmplat.
– Da, zice omul, într-adevăr e un lucru înţelept.
– Iat-o şi pe a doua: Nu-ţi dori lucruri pe care nu le poţi avea.
– Hm, zise omul din nou, şi această învăţătură merită reţinută. Zi mai departe.
– A treia: Nu crede în lucruri care nu sunt cu putinţă.
– Ei bine, m-ai învăţat într-adevăr ceva, aşa că te las să pleci, spuse omul şi îşi deschise palma.
…După ce-i dădu drumul păsării, omul se tot gândea la ce-l învăţase, când, deodată, auzi un râs înăbuşit în copacul de lângă el.

– De ce râzi? o întrebă omul furios pe pasărea eliberată.
– Râd de cât de uşor mi-am recâştigat libertatea, răspunse pasărea. Şi cât de proşti sunt oamenii care se cred cei mai deştepţi din lume. Dacă erai măcar cât mine de deştept, acum ai fi fost cel mai bogat om din lume.
– Ce tot zici? Cum aş fi putut fie u cel mai bogat om din lume?, întrebă omul nedumerit.
– Păi, dacă mă ţineai în loc să-mi dai drumul! Habar n-ai că în burta mea se afla un diamant cât un ou de raţă!

…Omul rămase trăsnit o vreme, apoi, revenindu-şi din uimire şi din ciudă, spuse:
– Ascultă, pasăre, crezi că eşti fericită că ţi-am dat drumul? Dar vara e pe sfârşite şi, curând, va veni iarna cea rece cu nămeţi şi furtuni. Paraiele vor îngheţa şi nu vei avea nicio picătură de apă de băut; câmpul va fi acoperit cu zăpadă şi nu vei mai găsi nicio boabă de mâncare. Or, dacă te-ai întoarce la mine, ai avea un adăpost cald unde ai putea zbura în voie şi ai avea câtă apă şi mâncare ţi-ai dori. Vino şi vei vedea că îţi va fi mai bine la mine decât în libertate!, spuse stăpânul grădinii, dar pasărea începu să râdă şi mai tare.

– Acu’ de ce mai râzi? zbiera omul furios.

– Cum să nu râd când aud aşa ceva?!, răspunse pasărea hohotind de abia se mai ţinea pe creangă. M-ai lăsat să plec pentru că ţi-am dat trei învăţături şi nici pe acestea nu le-ai ţinut mine! Eu mi-am câştigat cinstit libertatea, dar tu ai uitat tot ce te-am învăţat! Ţi-am zis să nu-ţi pară rău după lucrurile întâmplate şi tu deja regreţi că m-ai lăsat să plec. Ţi-am zis să nu doreşti ceva ce nu poţi avea, iar tu vrei să mă ţii în colivie pe mine, care nu pot trăi decât în libertate. Apoi ţi-am zis să nu crezi în ceva ce nu poate fi cu putinţă, iar tu ai crezut că am înghiţit ditamai diamantul, cât oul de raţă, când eu nu sunt nici cât o jumătate de ou!, ciripi pasărea şi zbrrrr! dispăru în văzduh.

Sursa : mail

Viaţa e un dar de preţ

                  Un om a murit subit. Deodată L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiză în mână şi spunându-i…
– Fiul meu, e timpul să mergem…
Omul L-a întrebat pe Dumnezeu:
– De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…
– Îmi pare rău, fiule… dar acum este momentul plecării tale.
– Dar ce ai în valiză?
– Ceea ce ţi-a aparţinut.
– Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui lucrurile mele, hainele, banii?
– Îmi pare rău, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.
– Atunci sunt amintirile mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineanu timpului.
– Atunci talentele mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.
– Atunci prietenii mei, Membrii familiei mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.
– Dar soţia şi copiii mei?
– Îmi pare rău fiule, ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.
– Atunci trupul meu?
– Nici acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. Aparţinea ţărânei.
– Atunci e sufletul meu?
– Îmi pare rău, fiule, dar sufletul nu ţi-a aparţinut. Sufletul tău îmi aparţinea Mie.

                 Atunci omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise. Era goală. Cu o lacrimă de dezamăgire Omul îl intrebă pe Dumnezeu:
– Nu am avut niciodată nimic?
– Ba da, fiule. Fiecare din momentele pe care le-ai trăit in prezent, cu adevarat, au fost numai şi numai ale tale…

Viaţa este doar un moment prezent.

Un moment care e numai al tău.

Bucură-te în totalitate de el. Şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta.

 

Cuvântul Mulţumesc

Cuvântul Mulţumesc are o zi  (în fiecare an, pe data de 11.01) în care este sărbătorit !  La ştiri, Antena 1  a început o campanie pentru acest cuvânt, undeva înainte Crăciun!

Prima persoană, căreia i s-a spus Mulţumesc a fost Andreea Răducanu,  acum antrenoare – (nu am auzit prea bine că a explodat ceva prin bloc, dar nu era centrala mea ☺). Un grup  de copii,  i-au spus Mulţumesc în cor, iar ea a început  să plângă,  campania a continuat cu alţi oameni.

Mă gândeam la PR-ul din spatele acestei campanii, ce mi-ar plăcea…

Cineva s-a gândit să îi dedice o zi specială,aşa că, ar trebui să îi spunem La mulți ani!

Există şi  ne descreţeşte frunțile, ne aduce zâmbet pe buze, atunci când e nevoie şi sufletul o cere.

Mulțumesc!  este rostit în toate limbile pământului, google translate, mi-a dat câteva:

Germana-Danke;Italiana – Grazie; Engleza – Thanks; Franceza – Merci;

Ungureste – Kosonom sepen; Filandez – Kiitos;Ceha – Díky; ;Croata –  hvala

Daneza – tak; Norvegiana – takk; Olandeza – Bedankt

… uneori eşti rostit şi în gând .

Inițial a fost instituit în 1996 , azi face 21 de ani.

Dacă ar fi să îi mulţumesc cuiva:

I-aş mulţumii Vieţii pentu bune şi rele.

I-aş multumii Timpului, pentru ce mi-a dat,  mi-a luat;

Le-aş  mulţumii Părinţilor, pentru educaţia primită, pentru răbdarea care au avut-o (copil…fiind ) şi o au…

Copilăriei, că a fost cuminte şi frumoasă.

Mării că, mă oglindesc liniştită ,fie seara, fie dimineaţa la malul ei.

Muntelui, că există, iar eu… nu prea ajung la el.

Oamenilor, că sunt cum sunt, fiecare după toane, după vise…

Gândurilor, când sunt cuminţi.

Poate ar mai fi de adăugat,  dar pe lumină, mă caută Moş Ene !

23.12.2017

Nicoleta Cristea

Povești de la bunica – Ianuarie

Fiecare lună, are farmecul ei, dar cele mai vesele luni sunt în decembrie și la Iepuraș. In ianuarie avem câteva sărbători populare menționate mai mult în calendarele bunicilor.
Asta înseamnă, că  trebuie să o  ascultăm pe bunica când spune povești.

            Ianuarie a venit  de ceva timp, dar va veni un altul.
Cam ce povești/sărbători avem în ianuarie?
1 ianuarie Sfântul Vasile, după ce mâncam bunătățile pregătite de ea, în noaptea de Anul Nou , urma runda a doua cu musafirii de întâi ianuarie și iar mâncam. Uneori aveam impresia că sărbătorile țin de la Crăciun până pe 7 ianuarie.
Sfântul Vasile, se sărbătorește în prima zi din an, a trăit în secolul al IV lea, el a fost cel care a înființat pe lângă biserici, spitale pentru cei săraci.
6 ianuarie Boboteaza Ioan Botezătorul îl botează pe Isus în apa Iordanului, biserica spune că botezul, este unul din Cele 7 taine, fără de care nu poți fi considerat creștin. Povestea spune că, nașterea lui Isus, este prevestită de un înger.
Noi fetele învățate de cele  mai în vârstă ne înghesuiam la biserică să luăm busuioc și apă sfințită, că apare Făt Frumos în vis călare pe un cal alb.

Partea comică, a acestei povești e faptul, că repetam povestea anual.

Copilării nevinovate!

16 ianuarie Sinpetrul lupilor
Sinpetrul, este nașul lupilor, este cel, care îi îndeamnă pe lupi să fure oile. Se duce dea de mâncare lupilor și îi îndeamnă pe fiecare ce și de unde, să mănânce :
– Tu mănci de cole  de colo!
Un om curios, se suie într-un copac și asistă la scenă, numai că mâncarea se termină și ultimul lup rămăne flămând :
– Și eu de unde mănâc ?!
– Tu-l mănânci pe omul din copac!
Lupul se duce la copac și nimic, omul din copac, este salvat de feciorii lui, vin să-l ia cu căruța și-l ascund în butoi, de teama să nu fie mâncat de lup .Pe drum oamenii întâlnesc o bătrănă, rebegită de frig le cere ajutorul. Feciorii se încumeta și o urcă în căruță, în butoi …bătrîna era lupul flămând!

Sărbători, povești, tradiții!

Lumea satului nostru e tare frumoasă!

Păcat că, bătrânii nu sunt veșnici, să ne spune mereu povești!

Nicoleta Cristea

septembrie 2014

La mulţi ani, 2017!

2016 și-a luat zborul ca un avion cu reacție,  şi l-a trimis la mine pe 2017!

Nu îl plâng pe 2016, a fost cuminte şi sper că şi 2017 va fi la fel, dacă nu PERFECT!

O nouă zi ! O nouă lună! Un an nou! Vise noi! Gânduri  noi! Zâmbete frumoase!

Inimi calde! Clipe fericite!

SĂNĂTATE

Ce mi-am dorit în urmă ?

“Un singur lucru cred că îmi doresc şi asta spune tot ʺ Oameni cu suflet curat !ʺ. Când am auzit sintagma asta am repetat-o până mi-a rămas întipărită în memorie, în suflet!

Am auzit această urare pe la televizor.  

Afirmaţie şi cred că, îmbracă toate hainele- hiene, ale imaginaţiei umane !
Când eram mică credeam, că oamenii sunt simplu în buni şi răi.

Viaţa m-a învăţat să văd, că oamenii sunt de fapt sinceri şi nesinceri!  ” am vrut în 2015

Să am grijă de mine! Au fost dure concluziile sfârșitului de an …Nu e vorba de egoism, nu e nici o știință, e doar un adevăr pe care uneori uităm să îl rostim și asta în primul rând față de noi.  am vrut în 2016 .

La mulţi ani 2017!

Ce vreau pentru 2017?

oameni cu suflet curat

să am grijă de mine 

să fiu sănătoasă, fericită şi iubită.

Ce-mi doresc mie le doresc şi celorlalţi ! 

La mulţi ani 2017!

La mulţi ani, celor ce poată numele Vasile!

01.01.2017

Nicoleta Cristea

Noi doi: Eu și Timpul (4) Ce ai cu mine, fata mea ?

Cioc,cioc!
Cineva bate la ușă! In mod normal nu aștept pe nimeni. E 2017 și Timpul, au venit împreună.
Ce vor!? Mă uit la Timp, Timpul la mine.
Tăcere! Deschid ușă îl poftesc în casă. Aștept!
O clipă, un minut, o secundă, un an, luni. Timpul tace.
E obosit după sărbători, poate ar vrea o pauză, dar merge mai departe.
–  Ce ai cu mine ? Nu-ți sunt drag ?! mă întreabă trist și obosit.
Niște ani !? zic eu .  Un milion de răspunsuri și … timp înapoi! 
Poate… vei avea! Nu degeaba am venit însoțit! zice Timpul.
Poate e momentul …? zice 2017 cu mâinile abia ieșire din scutece.
Deja vorbești ?!Ești un copil precoce.Vreau …! Momentul să ce ?! Un final, ar fi cazul … 
Știu ce vrei!  zice TIMPUL nelăsîndu-mă să termin.
– Tu ai adus ?
TIMPUL tace și spune ușor:
Au fost răspunsuri la întrebări, dar …
2017 se uită la mine deja crește.
Din lista de anul trecut atât de inocentă și cuminte ai trecut și tu ceva …
Da! răspund eu .
Atunci zâmbește …
            Pe lângă toate câte ni le dă Timpul, prin experiență, prin vise, prin iubire,  pune ceva în sufletele noastre: speranță și dorință de schimbare…
– Să ai un an frumos și o viață minunată!
          TIMPUL pleacă la fel de enigmatic cum a venit, lăsându-mă… în urma lui semne de întrebare multe !Până data viitoare când va veni.
Ceva am cu TIMPUL ! Poate am cu cel irosit, inutil, cu cel care a uitat să îmi dea … Cu mine!
Le deschid ușa celor doi musafiri și le urez vreme bună prin viață .

LA Mulți Ani 2017!

Nicoleta Cristea

(fragment)

04.12.2016