Suntem,  doi străini, obosiți şi trişti,
Ce-și  doresc tăceri, în loc de primăveri.
Te uiți la mine!
Mă  uit la tine!
Te chem la o cafea şi vii…
Depănăm amintiri, scriem iubiri,
Cerşim priviri, uităm uitări,
Trăim din priviri,  din ce ne dorim!
Tăcem tăceri, dorind primăveri,
Visăm adieri, de toamne dulci şi scumpe tăceri ale unei veri.
Mă uit, la tine eşti obosit, vrei mai departe şi vrei un stop…
Îmi cauţi privirea, citeşti amintirea… tăcerea e dulce,
Nu ne vorbim doar ne privim.
Sorbim din visare!
Tăcem amândoi, ca vântul din ploi .
Ne privim  şi  tăcem !
Te ridici, ca  să  pleci cu privirile reci ….
Te poftesc, să mai vii, dar  într-o altă zi !
Mă priveşti şi te duci prin noiembrie dulci! 
Azi, nu avem, ce vorbi!
Suntem mute tăceri…visând primăveri!

Nicoleta Cristea

01.03.2017