Într-o zi cândva de mult, Timpul s-a oprit în loc pentru o secundă,

a privit oamenii şi a dorit o clipă de tăcere.

Avea, în desagă minute şi clipe efemere.  

Tăcerea, auzind chemarea lui, i-a ieşit în întâmpinare. Se priveau!

Timpul, era mut, bătrân şi obosit.

Tăcerea, nu ştie să vorbească, ea doar priveşte şi  nu vorbeşte.

Tăcerea, timpului se aşterne… doar  vântul poate, uneori o mai  aude!

Timpul, tăcut şi obosit  de toate priveşte, înapoi  pentru o secundă…!

E târziu, se uită la ceas!

Oare pentru ce  i-ar mai trebui Timpului timp!

Zâmbeşte şi tace!

Ar vrea să mai deschidă uşi, ce sunt   acum închise.

Oare câte întrebări îşi poate rosti Timpul ?

Îşi ia bastonul şi  merge mai departe.

E greu şi …!Nu  vrea să meargă înapoi,  deşi dacă ar ştii …

Azi, Timpul cel obosit de toţi, de toate tace…!

A închis,  ochii pentru o clipă, străin de umbra Timpului de … ieri…

Azi, Timpul tace!

E străin de oamenii, străin de vise!

A stat pentru o  secundă,  ar mai sta,  îi place.

 Mai vrea o secundă, o clipă, un minut  … de stat…odihnă.

Azi, Timpul tace!

Se odihneşte, răsuflă  uşurat! 

Gândurile oamenilor  sau oprit odată cu el.

Lumea, s-a oprit în loc, pentru vreo  câteva  minute.

Ar citi o scrisoare … Dragă, Domnule Timp… o știe pe  de rost.

Azi, Timpul tace, pentru  o clipă .

Îi place clipa asta şi …ar mai  vrea… îşi ia din desagă  clipă doi,

dar vrea, o secundă de tăceri și are!!!  🙂

Secunda, este un minut mare decât clipa ?! se întreabă el.Sunt bătrân, am uitat!

Tăcerile, sunt aşezate  în rafturi separate,  departe de suspine…

 Nu vrea suspine, vrea tăceri.  

Se înțelege, bine cu aceea clipă de tăcere,  dar vrea minute.

Alege, din desagă  vreo 5 minute   tăcute, le savurează în liniştea  nopții.

Minutele, se scurg!

Timpul, se uită în desagă şi vede, că a venit ceasul să meargă mai departe …înapoi … uneori e târziu…

Azi, Timpul  tace, pentru o secundă şi mai bine.

Se uită la mine şi tac !

Tăcem amândoi!

Nicoleta Cristea

15.09.2017