O aventură în junglă

Prima parte a filmului Jumanji, s-a turnat in anul 1995, de atunci au trecut mai bine de 20 de ani. Noi am crezut că aventura s-a terminat  acolo, pentru că la finalul filmului s-a pronunțat Jumanji  și toate animalele aveau să se întoarcă înapoi de acolo de unde veniseră.

Apoi, într-o zi viața ne pregătea o surpriză: aveam să devenim personajele unui film de acțiune în care trebuia să facem față unor aventuri care mai de care mai surprinzătoare.  Noi, eram adolescenții care urmau să joace într-un film  pentru întreaga familie, povestea noastră avea să înspire … 

Ne–am întors din junglă cu aproape un an în urmă, amintirile au început să prindă viață, în filmul, care se va lansa pe 29.12.2017 și va purta numele poveștii noastre : Jumanji: Aventură în junglă.

 

În 1995, noi eram mici, eu am văzut un trailer… și când ai mei au plecat la serviciu …, am fugit la cinema, doar că nu știam că … voi  fi unul din acei oameni, care  se va teleporta în junglă pentru un timp.

Eram patru: doi băieții și două fete, am deschis jocul și ne-am teleportat printre animalele sălbatice. Eu …eram o blondă frumoasă Bethany ,dar … care în joc s-a transformat într-un bărbat, gras de vârstă mijlocie, șoc total!

In film, aveam să fiu interpretată de  actorul Jack Black, toți am avut parte de episoade neplăcute, pentru că lumea în care am pătruns era neprietenoasă.

Alergând și încercând să scăpăm, am aterizat…, într-un cuib de păienjeni și cum eu îi iubesc foarte mult a trebuit să fug cât m-au ținut picioarele, vreo doi m-au mușcat și m-am ales cu răni  pe care  le-am vindecat cu frunze de palmier.

Ca să fie joaca și mai frumoasă maimuțele erau ceva mai prietenoase, și vrând să scăpăm, am  nimerit cu toții într-un templu vechi, care era ascuns de o pădure de bananieri, iar maimuțele când ne-au văzut au început să râdă de noi și au început să arunce  cu coji de banane. O purtare foarte prietenoasă, fugind de ele am căzut  într-un  lac, doar  că, eu căzut pe rinocer, care ieșise la plimbare cu toată familia, mai vreo 3 pe lângă el. Dăi și înoată ca să scapi… am scăpat!

Poster CC.indd

Orice aventură are și un sfârșit! Plimbarea  noastră s-a încheiat și ne-am trezit înapoi în timp, în locul unde, de mult începuse povestea, doar că noi trebuia să ajungem în altă parte și am luat-o de la capăt. Dacă ar fi să mă întrebe cineva vreodată dacă vreau să mă joc Jumanji, am să îl întreb dacă are variantă prietenoasă, că așa aș juca, altfel, experiență  aceasta o s-o țin doar minte și o să le-o spun  nepoților.

 

 

Articol scris pentru Superblog – proba 27

O serbare școlară cu multe peripeții

Vine moșul la serbare

O zi de lucru abia începe, membrii familei se pregătesc  să plece la serviciu. Copilul era nerăbdător să ajungă la școală, să repete poezia pentru Moșul, la serbarea care era seara, după școală rămâne la bunica să îi spună  și ei poezia.

– Pa, puiul lui mama, să fii cuminte și să îi spui Moșului ce îți dorești? zise mama în timp ce copilul se îndreaptă, cu bunica spre ușă.

Pe la jumătatea zilei, pe Mihai îl apucă dorul de nevastă : Iubito, diseară îi scriem și noi lui Moșul  … Da, îi scriem lui Moșul, dragule!  Se pare că, gândul la Moș i-a făcut să uite de serbarea copilul!

Seara, pe la 18.00 Mihaela, trebăluiește de zor prin bucătărie, un  film nou îi aștepta, Fericirea plutea un aer!

Mihai, era jos la mașină, la amândoi le țărâie telefon, mesaj de la copil: Mami, tati unde sunteți, peste 5 minute intră Moșul și începe serbarea, și eu nu pot să spun poezia dacă voi nu sunteți în sală! 

Screen-Shot-2017-09-01-at-13_18_27

Copilul, serbarea, îmbrăcarea! se gândește Mihaela la Sever.

Un uragan întră pe ușă, era Mihai, care se panicase de mesaj :

În cinci minute trebuie să ieșim pe ușă, draga mea, mi-a trimis piticul mesaj! Cu ce mă îmbrac ! zise el, de la ușă.

– Ai în șifonier mai multe bluzecălcate,  pe umeraș ai ținute aranjate pentru orice ocazie. Ce deja ai intrat în panică? Ai răbdare că ajngem, dragule ! zise Mihaela .

–  Bine iubito, merci de sfat , da să știi că renunț la costum, destul mă spânzură cravata la serviciu! Care șifonier, că aici nu sunt decât rochii și bluze de damă?zice el disperat.

–  Ce cauți la mine în șifonier, vrei să te îmbrăci în haine de damă, schimbă peretele și gășeste dulapul tău de haine! strigă soția din baie.

– Hai, ești  gata că strigă și bunicile după noi, iar soacră-mea e șefă la mesaje. Am găsit șifonierul ! zise el victorios. 

– 5 minute, dragule ! Unde am pus pantofii de damă cei noi !? zise ea ca pentru sine.

– Hai, că au trecut 20 și se termină serbarea! zise Mihai iritat la maxim. 

– Acușica, trag rochia pe mine și ieșim pe ușă! Oprește focurile, că dăm și foc la casă, iubitule! 

Aruncă o privire în oglindă: părul ăsta stă ca naiba,îl ascund după o pălărie, că merge cu rochia și fardurile… 

Gata, iubitule mergem? Alți pantofi n-ai găsit și tu? zise ea.

– Da, ce au ăștia, iubire ! zise el.

Sunt sport și nu merg cu pălăria mea! zise ea.

– Renunță la pălărie și schimb și eu pantofii pentru bărbați , n-are nimic părul tău, hai odată ! zise el.

          Mihaela, a găsit în cele din urmă rujul într-un colțisor al genții, o frănă a soțtului, a ajutat-o victorios să strice machiajul …

Ajung în cele din urmă la timp, dar reproșurile din partea buniclor, care nu știau să contească, pentru lacrimile piticului … uitat… 

– Mami tati, de ce ați întârziat!? zise copilul supărat.

– Păi,  să i-am scris lui Moșul, că mai vrei un frățior …! zic ei amuzați.

I-am spus și eu că mai vreau un frățior, înseamnă că o ni-l trimită !? zise cel mic trecând peste întârzierea părinților.

 

Articol scris pentru Superblog -proba 25

 

 

Oamenii mari pot fi mereu copii

Săptămâna, trecuse mai repede ca gândul, cu surprize de toate felurile și toate culorile, relaxarea își cerea dreptul la replică, iar o mâncare bună era tot ce vroia un stomac care se hrănise … de  post.

Care te joci cu mine Share&Play ?! las un mesaj pe telefon la 5 numere, că de am nevoie și de rezerve, în caz că Y este mai puțin disponibil. 

 

În seara asta mă joc. Primesc 3 mesaje de la  prietene cu copii de 10 ani și un pisoi care zice: Miau miau ! pe post de rezervă. 

Conferința la puterea 4! Mă înțeleg cu ele să vină la ora 19.00,  între timp comand de la WU XING 3 meniuri mini –pui Pui Gong Bao – iute (150g), mixt  Furnici in copac (iute), Veggie (Cartofi cu urechi de lemn (cu usturoi).

Meniurile au ajuns cu 5 minute înainte să ajungă fetele, stăteau așezate pe masa din sufragerie, aștepând să fie savurate. Numai că dragele mele s-au gândit că rolul de dădacă mi se potrivește foarte bine, de pe vreme lui dai-dai, bau-bau,  papa/papa, așa că la joacă m-am procopsit cu 3 copii de 10 ani anișori, cărora trebuia să  le spui povești cu feți frumoși, dragoni și… mâncare chinezească. Părinți fug în week-end la munte. Experiența era una mai veche pentru noi, că în familie se  prefera acest gen de mâncare, deci copii nu erau străini, culturii chineze. 

Povești nu vă citesc, că adormim cu toții, le zic  eu piticilor, care început să-mi sâcâie pisoiul, dai/dai (Irina) îl trăgea de coadă, bau/bau (Marian) îl sâcâia cu bețișoarele, papa/papa ( Mădălin) mai avea puțin și mânca cutiile goale. 

Deodată se îndreaptă spre mine 6 ochișori, patru  negri și doi albaștrii ca marea.

Ne jucăm leapșa, pitita, la tabletă, ne uităm la desene?! De ce nu stă și fuge, e ursulețul nostru panda!  zice grupa mică, care îmi asediaze casa și pisica. 

Nu, piticilor, vom construi ceva cu aceste cutii ! le zic eu după ce așez cutiile  goale pe  masă.

 

Bau/bau – Trebuie să transforme cele 12 cutii într-un dragon de lemn, care apără Marele Zid Chinezesc, iar noi suntem străjerii zidurilui, fiecare  primește 2 bețisoare pentru apărare, pe post de săbii.

Dai/dai  – eu să fiu un câine de  foc, că mi-a luat, foc stomacul de la usturoi și o să vă dau foc la toate bețișoarele cu care vreți voi să apărați zidul , sâc, sâc!  zice ea deja prinsă în febra jocului. 

Papa/papa – aranjează cutiile ca în zodiacul chinesc, 12 cutii, 12 zodii și opt bețișoare. Da, tu tanti,  ce-ai să fii ? 

Eu ! Eu să fiu cocorul care vă îndeplinește toate dorințele, pentru că am avut parte de o comandă de grup înedită și petrecere pe cinste. 

 Harmălaia prinde viață, Zuzi scăpă  de asediu și se refugiază în birou, că-l uitasem deschis…

Cutiile se transformă pe rând:

Marian. Așează cutiile, care prind viață- dragonul zboară peste mare –  ne pune la fiecare în mână cele două bețișoare:  Irina alungă pirații, Mădălin e busola, doar Marian privește fascinat marea cea albastră are grijă de noi, el căpetenia expediției, eu la coada dragonului păzesc puradeii să nu cadă în mare.  

Mădălin. Așează cutiile în ordinea zodiacului chinezesc ( Șobolan, Bou, Tigru, Iepure, Dragon, Sarpe, Cal ), iar fiecare, leagă de un bețisor un creion colorat, scriindu-le numele, se întoarce la mine și zice:

Noi ce suntem în zodiacul chinesc?

Marian e Dragon, Irina așa brunetă cum e ea, Maimuță,Mădălin e Cocoș, eu sunt Tigru! 

Apoi, fiecare cu ajutorul bețișoarele construiește animalul care prinde viața,  sub forma unui desen. 

Eu . Le spun povestea celor 1000 de cocori, că după 3 ore de joacă, o poveste precis îi va  trimite la somn sau nani/nani, așez cutiile în forma unui cocor, cu ajutorul bețișoarelor, iar ei țopăie fericiți și își imaginează că zboară, iar bețisoarele ne sunt aripi. 

Joaca a durat până pe la 12.00, când grupa mică , mai face un ultim dans al Leului, care dădea premii săptămânale, copiilor cuminți și oamenilor mari, doar  pisica se uită la mine și-și cere dreptul la iubire… pierdut pentru câteva ore.

 

Articol scris pentru Superblog Proba 24 

 

 

 

 

 

 

 

O cafea și surprizele ei

 

Cineva a bătut la uşa mea!  Fugisem de tumultul săptămânii! Seara urma să ies cu prietenii, în oraș, la un film, relaxarea de week-end. Pregătesc monodozele de cafea, că așteptam vecina să bem o  ceașcă de cafea.   O cafea  boabe, KAFUNE miroase OK!, dar lipsea compania, așa că azi beaua cafeaua nevorbită.  Mă anunță, că ea pleacă,  o fugă la munte, deci …altă dată. Cineva bate la uşă! Deschid! Era… Moș Crăciun.Am rămas surpinsă:

– Bună!  Ce faci! i-am spus mirată de surpriza, inedită.

– Bine! Azi, nu beau, cafea la birou, că am prea multe scrisori de citit…, și am fugit… prin lume. a zis el râzând.

– Mă căutai… zic eu total nedumerită.

 Când îţi e lumea mai dragă! Hop, o surpriză!  Moșul citise, multe scrisori, plecase într-o delegație prin  lumea la destinatarii  lor . Vizitase  mai multe case. Probabil, că jumatate din populația globului, ea în stare de … surpriză. Ce chestie, Moș  Crăciun …!!!

–          Adresa ta, era de negăsit în baza  mea de date! Secretara mea, a găsit-o acum săptămână  și mi-a trimis un whats-up  . mi-a spus el.

Moșul, are secretară. ! Haha! E drept,  surprizele, fac parte, din viață,  din povești.

–           Acum,  cred că vrei să ne împăcăm cum m-ai găsit? glumesc eu.

          Nu suntem certați, am multe scrisori de citit, și multe cadouri de trimis. Nu mă inviți la o cafea, cred că avem multe de povestit! zise Moșul. A venit și soția mea, dar anul acesta, este ea cea care le răspunde, celor care îmi scriu și împarte scrisori la tine în cartier.  Te duci să faci o cafea?

–          Da, mă duc ! îi spun eu zâmbitoare Moșului

–       A, și te rog ceva, fără sare… zice el zâmbind. Șțiu că uneori nu ești cuminte…

–       Știi…!? întreb mirată.

     Nu am mai așteptat răspunsul, dusă am fost!! Ce puteam să fac !?? Decât să fac o cafea lu’ moșu’, dar fără să pun sare …Ce treabă!!!De ce  a venit moșul la mine. Un million de gânduri mă frămnâtau eram fericită şi nedumerită în acelaşi timp.

Mi-am sunat, prietenii și am contramandat întalnirea, spunându-le că am un musafir special, acasă, și putem să facem o mică petrecere, singura condiție este ca ei să îi fi scris lui Moș Crăciun și să aibe undeva , o copie a scrisorii trimisă.

Tu ai febră! Ce condiție e asta sau n-ai bătut azi cafea?! mă întreabă colega de bancă din liceu, cu care păstrasem legătura.

Cafea

Vă plac și vouă surprizele la fel cum îmi  plac și mie, vă aștept mai încolo. zic eu foarte secretoasă.

După ce termin, cu telefonul mă duc la moșul să stăm la povești, la ușă apare soția lui, cu un sac de  scrisori, pentru  cei cuminți … 

Salutare, sunt obosită, o apă și o cafea ai!? zice ea veselă.

 

Articol scris pentru Superblog – proba 23

Curățenia de sărbători, corvoadă sau plăcere

 

A face curățenie în casă poate fi un lucru plăcut sau mai puțin plăcut pentru că, totul se rezumă la timpul alocat acestei operațiuni, foarte importantă, de aceea e bine să iei în calcul anumiți factori.

Primul factor, este că indiferent dacă îți place sau nu să faci curat în casă, când ieși pe ușă dimineața, dacă ai lăsat curat, vei intra cu plăcere, dacă e invers, dezordine, plăcerea se topește la micul dezastru găsit.

Al doilea factor, ar fi să nu faci și să chemi o fată la curățenie , dar cineva străin în casă poate aduce prejudicii și subțiază bugetul. 

Al treilea factor,ca să fie mai ușor la o curățenie generală, este să faci sitematic, săptămînal, îți aloci timp pentru operații mici, o zi pentru aspirator, o zi pentru spălat pardoaseala, o zi pentru spălat rufe, șters praful sau le faci pe toate sâmbăta. 

Ustensilele necesare  curățeniei: aspirator (scos primul ca să știe pisoiul, că trebuie să se ascundă, zgomotul aspiratorului este deranjant), mop, lavete, bureți, ștergător de praf, o muzică să te acompanieze, eventual la televizor un post de muzică, orice zgomot, dar nu în surdină, membrii familiei trimiși la plimbare, eventual să ia masa în oraș, că după curățenie trebuie făcut și mâncare. 

Produsele de curățenie; detergent de vase, detergent de rufe,  produse curățare universală,, produse de igienizat toaleta impotriva bacteiilor, produse de curățat a parchetului și mobilei, produse care fac curățenia, mai ușoară.

 

Personal, nu îmi place să fac curat, dar prefer să fie curat.  Baia și bucătăria mi se par un fel de oglindă a casei, vasele nespălate nu prea există, am alergie, când le văd în chiuvetă. În baie, e meritul pisoiului, că are nisipul acolo și se împrăștie, deci trebuie măturat și spălat zilnic, cel puțin. 

Câteodată (la sfârțit de an), lucrurile inutile trebuiesc aruncate/donate ocupă locul degeaba, sau pur ți simplu este inutil să ții în casă ce nu folosești :încălțăminte, genți cutii, haine,  o unitate de la vechiul  pc, care așteaptă alt cumpărător.

Bucătăria – Dacă ai dezghețat frigiderul de cu seară, este numai bine, cel mai indicat ar fi, o inspecție generală la produsele din frigider, aruncate produsele care  au depășit termenul de garanție. Produsele Triumf   sunt eficiente pentru bucătărie, folosesc, soluția pentru aragaz de ani buni, și am fost mulțumită să aflu că, în gama Farmec, au aparut și produse, pentru veselă și de degresat vesela, unde raportul preț calitate se justifică corect. Când vine vorba de aragaz, aici trebuie luat în calcul și spațiul  pentru cumptor, care trebuie spălat și el la fel ca partea de deasupra, cu o  soluție Triumf pentru aragaz     este perfectă pentru a da aragazului o culoare mult mai plăcută vederii, înlătură resturile de mîncare acumulate.     Cuptorul cu microunde, îmi era teamă de soluția pentru aragazele clasice și le spălam cu soluție pentru veselă, dar am descoperit ulterior că și pentru microunde există rezolvare și atunci încă o problemă rezolvată.        Spre final, că nu trebuie o zi pentru bucătaărie, se spală pereții, după aragaz, se pot aduna resturi de mâncare, care cheamă gândacii de bucătaărie, și sigur nu vor achita factura la întreținere, mașina de spălat se curătă și ea, geamuri. Dacă ai scos perdelele de la geamuri acum mașina poate să le spele cuminte, ca la final să le pui le geam curate, umede, că numai e nevoie de călcat.   

Baie – La baie, există produse de la Nufăr, experții în curățenie, primul lucru care trebuie făcut și asta măcar o dată pe lună, o soluție de desfundat țevi și  chiuvete, curăță repede, și elimină rezidurile, ale tale și ale vecinilor de mai jos. Apoi  un Nufăr universal pentru baie, spalat, cada, toaleta, gresia, o soluție pentru toaletă, la final un mop, până se usucă la baie, fuga în sufragerie. 

Sufrageria – Dacă în sufragerie, există covor, mă asigur că pisoiul s-a pitit pe balcon închid ușile și aspir, aceeași operațiune și pe canapea, înlătură acarieni, păr pisoi.  Spre final șterg praful, spăl gemurile, curăț covorul, cu o soluție covoare și tapițerie șterg cu mopul parchetul și fug în dormitor unde repet aceeași operațiune door că, la final schimb lenjeria. Mă îndrept, pe balcon caut pisoiul îi spun că  am pitit monstrul gălăgios, fac curat în dulapuri, păstrez: ciocanul, cleștele patentul, cuiele, conserve, compoturi și arunc ce e inutil . Apoi spre final, spălatul de rigoare, mă retrag cuminte în sufragerie și spun gata, ajunge, că urmează runda doi, mâncarea pentru Crăciun .

 

 

Articol scris pentru SuperblogProba 22

Un banchet la munte, înainte de bacalaureat

 

 

O zi de lucru obișnuită, angajații agenției de turism sosesc unul câte unul. Nimic nu părea să strice liniștea cafelei de dimineață poate un lung șir de telefoane, turiști nehotărâți. O zi obișnuită de lucru! Doar că  liniștea durează puțin! Telefoanele  încep să sune, tastura de la calculator este deja obosită, la ușă fiecare agent are deja vreo 5 rezervări care-și așteaptă facturarea .

Un telefon, poate unul din cele mai puțin așteptate, dar la rezervarea căruia ai ceva mai mult de lucru. O rezervare mare de 200- 300 de oameni.

Directoarea   liceului   de arhitectură, sunase în numele celor 5 clase de a XII a, care dorea să oraganizeze balul de  absolvire: Undeva la munte! 

– 300 de invitați, sigur că da nu e nici o problemă. Unde ați dori să se desfășoare evenimentul … Da,  sigur că ne ocupăm noi!

Telefonul, se închide și Irina exclmă fericită:

Dragilor, avem treabă multă, care aveți chef de o excursie la munte, în vreo două zile? 

De ce ?! Ai prins vreun peștișor de aur și ne iei cu tine? întreabă Mihaela colega de birou .

Da! Directoarea de la liceul de arhitectură vrea să organizeze balul de clasa a XII a , la Poiana Brașov.

Să pleci cu vreo 200- 300 de  copii după tine nu e …, nu e de ici, de colo, mai ales că sunt foarte neastâmpărați și pot strice orice …

E lasă avem de organizat un eveniment la Poiana Brașov . Eu o  să sun la hotel să văd dacă ne primește. În primul moment ne ocupăm de cazare, apoi vedem transportul. Maria, sună firmele de transport, cere o ofertă pentru 5 autocare, pentru că nu știm încă în momentul acesta de câte e nevoie.  Plata la hotel probabil prin transfer bancar. 

Toți ochii erau ațintiți asupra ei,  ascultători și  atenți. Zilele trec repede, la eveniment participă , 200 de copii și 20 de profesori. La hotelul din Poiană, este forfotă mare, la salonul de evenimente din Poiana Brașov

Timpul, se scurge repede sau încet nici ea nu știe cum, știe că mâine avea să plece cu mulții copii neastâmpărați după ea, care precis vor fi … foarte cuminți.  Irina, se urcă în primul autocar, iar în spate alte 3 autocare, cu copii și profesorii, care au fugit în ultimul. Plecarea, era vineri dimineață, cazarea undeva în jur de ora de ora 12.00 aveau timp și  de pauze pe drum, să admire peisajul. La recepție sunt întâmpinați de angajații foarte deschiși si poate un pic emoționați de gălăgia pe care, copii o vor face în aceste zile. In camere copii găsesc um tort de înghețată, profesorii o sticlă de vin, iar profele un buchet de trandafiri, în semn de: Bine ați venit ! . 

Sala de banchet este amenajat[ frumos, mesele profesorilor sunt puse în capătul sălii, iar mesele copiilor 12 persoane la masă, în ordinea alfabetică, dirigintele fiecărei săli are și el un scaun pentru a putea  spune cu copii povești din anii de liceu, care au zburat mai repede ca timpul. 

Dar, cum până la banchet timpul trebuie volorificat frumos, o parte din copii preferă excursiile prin zona de o frumusețe rară, doamnele au mers la Sâmbăta de Sus. Unii copii au vrut să meargă la echitație, alții au rămas la piscină, s-au plimbat cu motorul, au tras cu tirul, fetele la spa, fotbal de masă, darts. 

Tot hotelul era un mic furnicar. La banchet , meniul s-a lăsat un pic așteptat pentru  că pe ringul de dans se desfășurau concursuri, a fost de ajuns să descopere cineva masă plină că  primul meniu, aperitivul s-a terminat repede, destul  pentru a putea spune povești și la meniul doi. 

Drumul spre casă i-a găsit amorțiți și fericiți, și visători.

 

Articol scris pentru Superblog proba 21.

 

 

                     

Feminitatea, se învăță indiferent de vârstă, de la cine te aștepți mai puțin

 Aveam… nu țin minte vârsta, poate după terminarea liceului. La medic, mi-a fost teamă mereu să merg, dar mama mergea cu mine. Într-o zi, de mult am mers cu ea la spital  pentru un control. Aveam curaj, să merg cu ea, pentru că  a lucrat  în domeniu, iar mie limba  medicală mi se pare atât de încâlcită la aceea vârstă, ea era/este translatorul meu.Pe vremea aceea fustele/rochiile  părcă îmi erau interzise, chiar dacă probabil aveam în șifonier. Erau  un copil, rebel care nu asculta de părinți. Nu țin minte exact ce control era, dar țin  minte cât pentru 1000 de vieți, că aveam niște ghete până la genunchi cu șireturi, blugi și o helancă – negre -. Afară, era cald, iar eu purtam cizme,  dar erau atât de comode, blugi se îmbrăcau ușor …

 

Intru,  în cabinet doamna doctor începe consultația, la sfârșit, nu se eschivează și mă întreabă:

– Tu, nu știi să porți fustă! Ce e cu ținuta asta la tine?! Nu ți-e cald cu cizmele alea? mă întreabă ea. O femeie trebuie admirată … de femei, nu de bărbați, pentru că bărbații  văd frumsețea și acolo unde nu există ! Ține minte asta!

Nu rețin, ce i-am răspuns, dar știu că … am recunoscut în sinea mea, că avea dreptate, lucruri care mi le spuneau, mama și mamaie … doar că, eu eram un copil neascultător, rebel, încăpățânat.

 

Adevărul, e că generația mea a învățat greu să renunțe la blugii și adidașii, ne era mult mai ușor, să tragem niște pantalonii pe noi. Feminitatea era undeva ascunsă în spatele unei perechi de pantaloni, uniformele școlare pieriseră și ele. O generație străină bunului gust.  

Mama, este mereu elegantă! Mamaie, (mama mamei),  avea o pasiune pentru maro, bej și derivate. Aveam, de la cine să preiau eleganță, de la mamaie am preluat pasiunea  pentru maro, repulsia pentru negru, chiar dacă denotă elegantță. Eu, eram în pantaloni dimineață, prânz și seara. Remarca, doamnei doctor mi-a rămas adânc întipărită în  minte. Am găsit, în șifonier fustele pe care mi le creea mama,  rochiile elegante . De atunci, am renunțat la pantoloni ( nu definitiv!) și am învățat să mă simt bine în fustă, rochie, indiferent de anotimp. 

Poate, dacă ar fi fost atunci  a fi existat Anwsear, iar internetul ar fi avut impactul de azi, doamna doctor mi-ar fi sugerat și ce ținute să port și am fi răsfoind amândouă sitte-ul … 

 

 

Articol scris pentru Superblog Proba 20 

 

 

 

EDIFIER – Sunetul perfect pentru tine și familia ta

 

Ziua soțului, ei Mihai se apropie cu pași repezi și trebuie să-i facă un cadou special, pasiunea lui pentru sistemele audio, era soluția salvatoare în acest caz o să îi cumpere niște boxe. Fratele lui, Mihai își cumpărase de curând un sistem de boxe EDIFIER , cu un design deosebit, le montase în sufragerie, arătau tare frumos.

Mihaela concepe un mail, dar numai are răbdare să aștepte răspunsul, așa că se hotărăște, să sune pentru a putea fi pusă mai ușor în temă. Sunetul poate îmbrăca un milion de forme, iar când vine vor de performanță tehnologia își spune cuvântul, adică trebuie să fie ceva wow, bine că nu a văzut Mihai, boxele  fratelui, decât din poze, că altfel îți cumpăra de mult. 

Operatoarea de la capătul firului răspunde politicos.

Bună ziua, numele meu este M.D. cu ce vă putem ajuta?! 

– Bună ziua, aș dori și eu un cadou pentru soțul meu, din gama EDIFIER,  boxe, sisteme audio! Trebuie să recunosc că nu știu prea multe despre ei. De când sunt pe piață?! întreabă Mihaela .

Gama de produse audio EDIFIER este  pe piață din anul 1996, se ghideazază pe conceptul pasiune pentru sunet, design și calitate , o interfață elegantă. Pentru soțul dvs, v-aș recomanda un, Sistem de boxe 2.0 Edifier R2730DB, cu Telecomandă wireless, construite din lemn MDF,Conectivitate: RCA, Bluetooth, Optical, Coaxial, 

1_H1pKKgmX_BkC6rplMe.jpg

Da sună bine, au un design, frumos, luxos . Ar putea sta foarte bine în sufragerie. Pentru el, ar fi un cadou perfect, dacă va fi mulțumit, voi fi și eu. zise Mihaela ca pentru sine. 

Comanda dacă, vă hotărâți o puteți plasa on-line pe sitte-ul nostru. Produsele dorite vor fi livrate în 24 de ore. încheie operatorea. Dacă mai aveți întrebări vă stăm la dispoziție! zise operatoarea.

Da, mulțumesc, ziua lui este vineri, deci ar trebui să fac comanda  probabil miercuri. Altceva vroiam să vă întreb. zise Mihaela .

–  Da, spuneți, vă ascult ! venii răspunsul operatoarei.

–  Aș dori și pentru fiul meu o pereche de căști, pentru că cele care le avea le-a pierdut. ce îmi recomandați. întreabă Mihaela .

Pentru fiul dvs. v-aș recomanda cu drag. Căști EDIFIER Stereo, microfon pe cască, control volum pe fir, black, “K550” .

Da, sună bine! băiatul meu va fi foarte încântat. zice ea fericită de surpriza care era pe punctul să o ofere celor dragi.

Mihaela, apelează la comanda rapidă on-line, completează datele personale: nume prenume, adresa, iar la secțiunea obervații adaugă : Doresc acest sistem de boxe pentru soțul meu, care își va serba vineri ziua de naștere. Trebuie, să recunosc că sunt încântată de amabalitate cu care, reprezentanți dvs. au avut plăcerea să mă servească.  

 

Comanda a fost primită  rapid, numai bine pentru a putea marca surpriza care îl aștepta pe Mihai la venirea acasă.

În ziua aniversară, Mihai dă un telefon că va întârzia, cumva o jumătate de oră pentru că trece  pe la un coleg care abia și-a cumpărat un sistem de boxe EDIFIER, vrea să îl vadă cum arată, că poate își va face și el o comandă luni, că azi este prea târziu să plaseze comanda.

 

Articol scris pentru Superblogproba 19

 

 

 

 

O vacanță de vară, în Hawaii!

Vise pentru vacanța de vară 

Vacanța de vară este un pic departe, dar Diana vrea o vacanță inedită, dat fiind faptul că primul ei de facultate s-a încheiat cu note bune. Știe, că vrea altceva decât România, Europa – Grecia, țara care a iubit-o de copil, unde mergea cu ai ei în vacanțele de vară, dar acum vrea altceva! La televizor,  rulează un film  despre America, țara tuturor posibilităților, luminița de la căpătul dilemelor se aprinde … America. Studentă,  în anul doi la Comunicare și Relații Publice aflase de programul CMD vacanțe speciale, de la  facultate. La începerea anului universitar,  o colegă de grupă, spune povești frumoase despre Colorado, priteniile, care le păstra și azi cu colegii, studenți, din Rusia, Japonia, China, Irlanda.

Pentru ea,  America era un tărâm necunoscut, o cunoaște ca mulți alții de vârsta ei din filme, cărți, poze, povești. Se împrietenise,  cu limba engleză, din clasa I,  iar programul Work and Travel vacanțe speciale, era visul de care nu putea să se despartă. După finalizarea  facultății, vroia să se înscrie la un  master în Relații Publice, și prin programul Work and Travel, era la un pas de viză. Își  dorea pentru ea, o vacanță cu work and travel unică. Ultima zi, de examene era în jur de 30 iunie. Viza spre America se acordată pe perioada de ședere, 3 luni americane la Honolulu. Citise și recitise noțiunile legate de programul work and travel     . Se vedea, în avion privind norii! Stewardesa, o întreabă dacă mai dorește ceva de mâncare. Își dorea foarte mult să ajungă, avea o singură dilemă: ce va spune iubitul ei, student și el, dar la informatică.

Telefonul sună: 

– Bună, iubita!? Ce zici mergem la film sâmbătă, sau iar ai de învățat? zice prietenul ei,  Traian.

–  Bună, dragul meu mergem la film, dar după bem un suc mergem undeva în mall știi tu locul acela, care îmi place mie! zice Diana. 

–  Sigur că da! Cum stai cu sesiunea !? Câte examene mai ai ?! întreabă Traian.

 Două  examene, unul la engleză și altul la ICRM (Istoria Culturii și Limbii Române Moderne), cursul acela ispirat din cartea lui Călinescu, care îmi place la nebunie…

La o cafea … spre America!

După film, cei doi îndrăgostiți își  împărtășesc impresiile despre  filmul văzut. O comedie numai bună pentru sesiune, doar…un misterul plutește în aer. Traian, o privește și o iubește la fel ca în prima zi, uneori se gândește că pe zi ce trece se face mai frumoasă… 

Superb filmul ! zice Traian foarte încântat de pelicula văzută.

– Da,  iubi așa e, mi-a plăcut tare mult. Știi … trebuie să îți spun ceva! Plec la Honolulu, adică în Hawaii!  Mă duc, luni să mă înscriu la un program cu vacanțe speciale pentru studenți pentru perioada de vară… și vorbele ei … se pierd.

– Cum adică, pleci la Honolulu?!??? Ce ai, iubita ai febră?! zice el mirat.

– Nu dragule, vreau să mă înscriu la job work and travel   , iar eu mi-am ales ca destinație Hawaii, doar știi cât iubesc marea. Adică,  o vacanță în America,  muncești și te plimbi, cunoști oameni noi. Mă încântă tare ideea! Am colegi, la facultate, care au fost acolo, destinație ni le alegem noi! Limba, e una din condiții trebuie, la nivel conversațional. Cazarea, fie prin agenție, fie prin firma cu care semnezi contractul și… 

Tu vorbești serios și ai făcut toate astea fără să îmi spui?! zice el.

 Dacă sunt acceptată, plec la 1 iulie, după sesiunea de vară! zice Diana un pic tristă. Visul ei, pentru ea, dar … pentru Traian,  era o idee … un pic egoistă…

La sfârșitul lunii mai, Diana află că este acceptată pentru aventura americană, cu destinația Hawaii. 

Hello, Hawaii I am coming to you

Dragule, timpul a trecut repede. Am ajuns cu bine  zborul a fost minunat  …Când am ajuns la aeroport, părcă eram o actriță dintr-un film american… am întâlnit în aeroport două chinezoice … studente la informatică. Nu ți-am scris  imediat, că mă  furase peisajul, este superb! Am fost cu vaporul pe mare, am înotat cu delfinii în larg și m-aș înscrie pentru scufundării să văd corolii.  Nu sta bosumflat bucură-te pentru mine ! Munca la hotel e superbă! Ieri au venit niște români în luna de miere.  Programul de lucru, este de 6 ore, dar totul este diferit de Romănia. 

Mail-urile, Hawaii România erau trimise la intervale foarte scurte, și nu doar scrisorele electronice, ci și filmulețe, poze, pupici virtuali. 

 

Timpul, petrecut pe insulă a fost prea scurt pentru a putea descrie în cuvinte visul ei devenit realitate.  Acum Diana mai are  2 săptămâni  și își va lua Good bay, de la plajele din Hawaii. 

Dragule,  te anunț că visul meu se apropie de sfărșit. În două săptămâni,  vin acasă.  Am cunoscut studenți din toate colțurile lumii . Cele două chinezoice,  care le-am cules din avion, au spus că vor să vină și la anul, tot pe insulă, ne gândeam la Caraibe sau Bahamas. Mi-e și azi gândul la scufundările de acum o lună. Vreau job și acasă, ca să repet experiența și la anul. Venim  împreună, te iau cu mine să mergem împreună pe o insulă… Și mâncăm…Poke… cuburi marinate de ton…sau Laulau…Kalua…Ehhe iubi, super papa… aș rămâne aici.

 

Articol scris pentru Superblogproba 18

A schimbat serviciul și azi este propriul ei șef – franciza cu surprize pentru oameni dragi

Dragă mei părinți ,

 Au trecut 2 ani de când tac, dar cândva tot trebuia să vă spun.  Vă anunț că, am fugit de la serviciu și mi-am cumpărat franciză…

 

 Gabriela privește, notițele pe care le făcuse cu ceva timp în urmă, notate undeva în caiete. Să fii propiul șef, poate părea un vis. Visele nu sunt înterzise, iar  ideea de a cumpăra  o franciză poate fi una viabilă, atâta timp cât știi că poți face mai multÎn  ambele cazuri ești propiul stăpân cu mici diferențe.

Dacă dispui de un anume buget poți începe pe propriile picioare o afacere de la zero, costuri locație, personal. Afacerea proprie poate fi francizată, asta în alte vise.Varianta doi, este franciza,  un vis  mai fericit decât afacerea proprie. 

Franciza,  este o afacere la cheie, dispui de suport moral, ai un model de urmat. Un francizor,  te învață să devii antreprenor, pas cu pas și cu răbdare.  Prima lună  de franciză,   este luna de foc.

Când eram mică îmi doream biorul meu, la care să fac  tot ce dorește inimioara mea, apoi  l-am avut! Bine, într-o lume nesigură cum este piața muncii azi și unde creditele sunt reginele salariului.  A fost greu, nu pentru investiție,  ci pentru faptul că pășeam pe un teren necunoscut mie. De la salariat, la antreprenor este un pas foarte mare. In primul, a trebuit să mă documentez, foarte minuțios să înțeleg conceptul, să fiu o altă eu, cu alte responsabilități, să încerc o sabie cu două tăișuri: pierd/câștig! Am ales să încerc, indiferent de rezultat.

Sursa de inspirație a fost catalogul francizelor din România . Azi temerile mele s-au topit.  Am ales … franciza ORO TORO ( în traducere pentru voi mâncare  bună … pentru oameni mari și mici ).

Trebuie să vă spun, că deși acest gen de afacere este o una dirijată, pentru că, un francizor este alături de tine, cu sfaturi și îndrumări, există, avantaje și dezavantaje . La secțiunea avantaje totul era bine explicat și  poate părea roz, dar există și secțiunea dezavantaje  și …azi sunt bine!

Am studiat  catalogul de  francize și mi-au plăcut câteva:

  Logiscool franciza, care îi învăță pe copii programare, dar eu nu știu programare, că mi-ar plăcea, da. Dacă aș avea azi 20 de ani!, dar nu îi am .

 Franciza Imprinto – speicializată în producerea de ștampile și personalizarea unor produse – tricouri, căni, ecusoane-  imprimare. Mi-a plăcut ideea, dar mi-ar fi trebuit mai multă publicitate în facultate, cred!

Amazing Jewelry – Frumos! Vânzarea de bijuterii, în magazinele pentru tineret, dar probabil mi-aș fi dorit să le cumpăr pe toate și aș fi dat faliment.

Am ales, franciza ORO TORO, aveam colegi de serviciu care mergeau acolo și mai vin și azi . 

Avantajele  (ca să înțelegeți voi): AICI trebuia să studiez piața de francize, ce francize sunt disponibile, partea de  marketing. Franciza vine cu model de afacere, este  un brand deja format și trebuie urmat, înveți să faci afaceri de la zero.  În spatele meu, a stat mereu cineva, care m-a  învățat să  îmi  diriijez afacerea/franciza, el mi-a sugerat locația, arajamentul cum voi lucra cu ORO TORO

Dezavantajele (Ce aș fi riscat!): le-aș putea enumera într-un singur cuvânt: FALIMENTUL, pierderea banilor investiți, riscul de a fi nevoit să te întorci acolo de unde ai plecat.

Eu am trecut peste toate aceste temeri, și am încercat marea cu degetul, dar nu m-am înecat, doar iubesc marea! Ce ziceți vă aștept mâine la mine la un hamburger!?

Gabriela,  încheie, mail-ul și îl trimite părinților ei, care o sună peste vreo două ore, probabil o mică stare de șoc/surpriză. 

Copil nebun (în sensul bun), venim mâine la tine, la restaurant, dar în 10 minute plecăm spre Bucureși! Vrem toate amănuntele!  zice mama și tata … difuzor telefon… Am trimis un taxi spre voi, m-a sunat, că e la poartă! Pupici! 

Gabriela, zâmbește! Gata, au aflat!

 

 

Articol scris pentru SuperblogProba 17