Te-am iubit o clipă, dar ai fugit două .

Te-am chemat, o secundă, dar ai venit, un minut.

Apoi, mi-ai cerut clipa înapoi, ți-am dat o secundă, de iubire,

Dar secunda trece repede, ai vrut să mai rămâi un minut.

 

Atunci, Timpul mi-a zis, că vrea să tacă când vine vorba de noi:

 Intre voi nu mai există clipe  …doi…

L-am privit mirată și l-am întrebat: De ce mi te-a adus de atâtea ori înapoi.

Mi-a spus, că orice clipă, era necesară pentru a fi doi.

Dar noi, nu am știut să fim, decât unul, nu doi.

 

Unul iubea secundele, altul avea minutele, iar noi eram puțin din timp …  doi.

Mi-a spus, că este supărat pe noi și vrea să tacă.

Nu are nici minute, nici secunde, pentru a mai fi din nou… doi.

L-am întrebat, dacă a vorbit cu Uitarea, a zis că: Da!

Ne va spune altă dată, cum arată Tăcerea dintre noi.

Mi-ai spus, că numai  e rost de înapoi.

 

I-am spus, că știu și  vreau să trec peste  irealul din Doi să merg departe, depate de noi.

Privea tăcut și asculta și se mira, că numai vreau iubirea ta.

Secunda, mă cheamă și-mi spune, că poate să mi  te aducă înapoi.

Iubirea, îmi spune că va împărți clipa  la noi,

Timpul, te  vrea pentru mine înapoi.

Le-am spus, de  cheia inimii mele, ai luat-o cu tine, când am plecat amândoi.

Din povestea, ce se se scrisese atunci când eram noi.

 

Ii spun, Timpului că numai vreau secunde cu noi.

Se uită, la mine și  pleacă  și mă întreabă   … dacă mi-e dor de tine.

Ii spun, că poate da,  dar e mai bine așa și plec…

 

Mă duc, să caut Uitarea,  să văd de voi putea, vorbi cu ea, 

 Să-i spun că vrei, o clipă …de tăcere..

Apoi, Timpul pleacă din nou din viața mea.

Rămân  cu Tăcerea ce …tace .

Tăcerea, se uită la mine ia un carnețel și mă întreabaă de tine.

Apoi, lasă pixul pe masă… Mă uit,  mai departe prin viață fără tine. 

Tăcerea, ce se uită dureros de sincer, la mine. Pleacă și ea!

 

La ușă, mă întâlnesc cu Timpul îmi adusese un zâmbet, o carte, un pachet și pe…tine.

Te mai lasă cu mine… mi -a spus că te va lua când va găsi Uitarea, până atunci vei rămâne ..aici …

I-am spus, că vin cu el să căutam Uitarea.

Rămâi,   doar tu, să te înțelegi cu Tăcerea.

Uitarea, poate nu o vei/vom găsi.

Rămâneți, voi doi și 1000 de cuvinte tăcute,  între … noi.

Mă la tine, chem Tăcerea, o așez între noi,

privesc la Zâmbetul ce mi-l lăsase Timpul.

Tu, stai cuminte, nu vorbești te uiți la mine și taci… tăcem amândoi..

 

Tăcerea,  se uită  stingheră la noi.

Zâmbetul, e și el un martor inocent, la acest  cântec, cu același refren repetent.

Pachetul, care mi-l lăsase Timpul mă așteaptă.

 

Prefer, să iau carte, plec de lângă tine, de data  asta iau  eu Tăcerea cu mine,

Doar tu rămâi pe canapea încercând, să găsești soluție pentru plecarea mea.

Accepți, că uitarea Timpul, nu ne-o va da.

 

Vom rămâne captivi în tăcerile noastre.

Cu amintiri ce erau, cândva pentru noi,

Cu clipe departe de doi.

 

04.11.2017

Nicoleta Cristea