Iarna și primăvară se întâlnesc la Spring SuperBlog 2018

 

În ultima perioadă nu am scris pe blog. Am avut de lucru sau prea puțin timp pentru blog. Iarna aceasta ne-a dat de gândit, mai mult ne-a păcălit decât a stat alături de noi, s-a gândit pe sfârșit de sezon să ne trimită ceva  frig, mulți fulgi  de zăpădă, după temperaturile de primăvară de care am avut parte în ultima vreme. 

Până la 1 martie mai sunt câteva ore, dar lumea Superblog nu ține cont de vreme, odată cu începerea primăverii calendaristice începe și Spring Supeblog 2018. E drept, o competiție mai scurtă decât cea din toamna anului trecut, dar așteptată cu nerăbdare. 

Competiția de anul acesta  se va desfășura în perioada 1 martie 13 aprilie, cei ce doresc să se înscrie o pot face aici 

La SuperBlog 2017, am ieșit din zona de confort, am avut termene limită, am luat note de toate culorile, am avut două penalizări, am avut de toate. Am scris aici și aici

La Gala Superblog, iarna ne-a vizitat un pic în Poiana  Brașov atunci am văzut prima zăpadă. Am cunoscut oameni frumoși.  Noi,  bobocii am avut locul nostru  fiind la prima participare. Acum, vremea bobocilor de atunci a apus: vin alții !

Competiția Superblog e de 10 ani pe piață de blogging din România,  una din cele mai frumoase comunități de bloggeri din țară. Pentru mine, este a doua participare, numai am aceleași emoții ca prima dată. 

1,2,3  pe locuri, fiți gata… START !Mult succes ! Și mie, bineînțeles !

 O primăvară frumoasă tuturor, poate nu vine în iulie !  

 

Am pierdut buletin

 

 

Pierdut buletin,
Nu mai stiu de unde vin,
Nu mai stiu cine sunt,
Sau de cand sunt pe Pamant.
Doar un lucru retin,
Ca seman cu tine,
Si poti sa-mi dai buletinul tau,
Ca nu se prinde nimeni.

Toti vrem sa fim speciali,
Sa traim vieti de film, regia,
Si scenariul sa le semnam noi,
Unde semnez, da-mi foi,
Ca-n ziua de azi esti cam cat ai,
E tare cand iei si rau cand dai,
Plus ca daca stai cu frica nu pica,
Nicio mamaliga, fiindca n-ai malai.

Vrei sa fii cool, da ce vrei sa fii, furi,
Baga sala de luni, ca tre’ sa fii dur,
Influente in jur, e greu sa fii pur,
Cand te aud uneori, imi doresc sa fiu surd.

Alteori, la cate vad, imi doresc sa fiu orb,
Bunica-mi zicea: „Vreau sa te stiu om,
Sa te stiu domn“. Dar nu ma stiu eu,
Si fara buletin mi-e cu atat mai greu.

Pierdut buletin,
Nu mai stiu de unde vin,
Nu mai stiu cine sunt,
Sau de cand sunt pe Pamant,
Doar un lucru retin,
Ca seman cu tine,
Si poti sa-mi dai buletinul tau,
Ca nu se prinde nimeni. [x 2]

Ma uit in jurul meu, alte versiuni de eu,
Ma-ntreb, oare asa vrem noi sau asa vrea Dumnezeu,
Acelasi par, aceeasi fata, acelasi ideal in viata,
Uite cum orice minte limpede se pierde in ceata.
http://Versuri.ro/w/b5b7

Cu buletinul pierdut,
Sunt doar o mana de lut,
Pe care o modeleaza altii cum vor,
Uite ce-au facut din mine,
Au facut un tine,
Ma confunda cu oricine,
Ma muta dintr-o parte in alta,
Asa cum le convine.

Pierdut buletin,
Nu mai stiu de unde vin,
Nu mai stiu cine sunt,
Sau de cand sunt pe Pamant.
Doar un lucru retin,
Ca seman cu tine,
Si poti sa-mi dai buletinul tau,
Ca nu se prinde nimeni. [x 2]

Ok, ok, eu cine sunt si ce vreau,
Sunt ce-am cumparat, sunt ce beau,
Sunt ce-am parcat, unde stau,
Sau astea doar redau cat de mici suntem,
Si n-ai ce sa zici, ca pici intre,
Sanse vin, te oftici cand trec,
Mai bagi un cantec, mai bagi la pantec,
Ca astia suntem.

Si ne ghidam dupa unul si altul,
Dar unul si altul au blaturi,
Dar tu nu tre’ sa stii atat de multe, lasa,
Tu fa-ti din bani un munte acasa,
Vorba de fumator, cui ii pasa,
Porcu’, vita, pui in plastic,
Pui in plasa, scoti pe masa,
Dar tu cine esti, cui ii pasa.

Pierdut buletin,
Nu mai stiu de unde vin,
Nu mai stiu cine sunt,
Sau de cand sunt pe Pamant.
Doar un lucru retin,
Ca seman cu tine,
Si poti sa-mi dai buletinul tau,
Ca nu se prinde nimeni. [x 4]

Grădina uitată,de Kate Morton




 

 

„Poți să trăiești fericit după ce ai renunțat săți mai ții viațîn frâu.

„Uneori trupul vrea lucruri pe care mintea nu le poate nici explica, nici accepta.”

„Oamenii disperați se agăță de speranță precum marinarii naufragiați de epava vaporului lor.

„În ajunul Primului Război Mondial o fetiță este găsită la bordul unui vas cu destinația Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlinește douăzeci și unu de ani, Nell O’Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea pornește în căutarea adevăratei sale identități, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moșteniri neașteptate. Conacul Blackhurst și grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătura dintre cele trei femei, aparținând unor generații diferite, ale căror destine excepționale se continuă unul pe celălalt.” 

Prima carte citită de scriitoare americană, Kate Morton, a fost Grădină uitată. Niciodată nu știi unde te poartă viața, până într-o zi când afli un secret, bine păstrat, care îți zdruncină viața și pleci în căutarea lui. Cei de lângă tine te  țin departe de …acel ceva, din dorința de  protecție, dar apoi vine ziua când nevoia de a vorbi se luptă cu nevoia de a tăcea, și tăcerea este cea care câștigă jocul cu viața. Aflând secretul, pornești în căutarea lui.

Nell, este un copil de 4 ani găsit seara într-un port, de căpitanul portului. La vârsta de 21 de ani tătăl ei, se hotărăște să îi spună adevărul despre identitatea sa. Lumea ei, este dată peste cap,  zdruncinată sufletește, se hotărăște să plece în căutarea adevărului care a stat ascuns, de sufletul ei. Acțiunea romanului, poartă cititorul în prezent și în trecut.

Nell, nu reușește să afle secretul, care i-a schimbat viața,  de aceea Cassandra după ce bunica ei se stinge din viață este cea care pleacă înapoi în timp pe urmele trecutului bunicii sale. Informațiile, se succed ușor, ca și piesele unui puzzle, Cassandra este nevoită să adune toate piesele pentru a putea să construiască povestea bunicii.

Cine este mama lui Nell?

Ce căuta o fetiță de 4 ani singură seara în port?

Cine era femeia care era cu copila  pe acel vas?

Cassandra, adună piesele lipsă din enigma. Cititorul, este purtat în trecut pentru ca, în secunda următoare să fie trimis în prezent, secretele și misterul țin cititorul în suspans. Grădina uitatăare un aer de mister , personajele se construiesc frumos,  doar grădina uitată este cea care vrea să îți spună secretele ascunse în timp.

Este genul de carte care face să îți imaginezi multe rezolvări ale secretelor tăcute, doar că ultimul secret îți spune cuvântul abia când ultimul cuvânt din carte a fost citit. Este un roman frumos, scris ușor, în care citittorul se contopește cu personajele și uneori uiți că e doar o poveste.

„Trecut, viitor, familie. Propriul ei trecut era plin de amintiri, o viață întreagă plină de amintiri frumoase, prețioase, triste. Timp de zece ani, umblase printre ele, dormise cu ele, le purtase după ea. Dar ceva se schimbase, ea se schimbase. Venise în Cornwall să descopere trecutul lui Nell, familia ei, dar își descoperise propriul viitor. Aici, în frumoasa grădină pe care o făcuse Eliza și-o redobândise Nell, Cassandra se regăsise pe sine.”




Articol scris pentru pagina La unison

Noi Doi: Eu și Timpul! (8)

 

 

Timpul aleargă nestingherit, dar ieri pentru o Clipă la mine s-a oprit.

Avea să îmi spună o poveste.

Aveam să-i pun o întrebare despre o clipă oarecare.

Ii deschid ușa și îl invit, să stăm de vorbă la o cafea.

Azi, nu mai e trist ca ieri și nu mai tace, e vindecat de răni și e doar obosit.

Vorbim vorbe, ne spunem povești !

Mă întreabă de clipa de ieri, de Tine.

Ii spun că nu vreau să știu unde ești…

Se uită la mine,  zâmbind.

Aprinde o țigară!

Vorbim de vreme și de mare.

Ii spun ce am mai citit îi spun…

Vorbim de nimicuri!

El nu  e trist, eu nu sunt tristă.

Imi aprind o țigară.

Mă anunță, că mai stă  o secundă  cu mine,o secundă  sau două .

Apoi, fuge prin lume că are multă treabă.

Ii sună telefonul!

Era un Minut ce îl anunța că mai are răgaz cu mine să stea,

doar o  clipă sau două, apoi: Voi pleca!

Mai trec pe la tine într-o altă zi. îmi zice Timpul fără a se grăbi.

Nu știu, care va fi aceea, dar voi trece din nou.

Mă  uit la el, îi zâmbesc și la  secundă ce  e pe cale să  fugă,

într-un alt sens fară demers.

Îmi zâmbește!

ÎI zâmbesc!

Mă uit la el și îl  duc către ușă.

Îmi face cu mâna!

Secunda  aceea mică, abia ivită îl așteaptă la  ieșire,

Pornesc împreună spre alte ținunuri.

Timpul, a plecat! Mă duc să-i spăl cana …

Arunc un ochi spre clipa de Ieri, care nu mă va duce,  Azi nicăieri.

Zâmbesc alung gândul și…

Aștept o altă zi, când Timpul va veni din  nou pe la mine.

13.01.2018

Nicoleta Cristea