Amenajarea unui spațiu, cumpărarea unui teren pentru demararea unui proiect de casă, adaptat nevoilor personale depinde foarte mult și de disponibilitatea financiară.

Studiind și documentându-se asupra demarării următorului proiect, Marius schițează un pic pe hârtie câteva idei de amenajarea unui spațiu, o locuință veche într-un loc de munte. Casa era situată undeva sus pe o colină. Cândva o frumusețe de casă, azi timpul trecuse  cu iernile ei reci și toamnele ploioase peste ea și avea nevoie de amenajări. Diana, nepoata foștilor proprietari o cumpărase și dorea să se mute acolo la pensie.

Firmele de proiectare oferă proiecte la cheie, dar ea nu vroia asta, vroia să apeleze într-adevăr la o firmă specializată, dar dorința ei era altă, se vroia o renovare, a unei case, pentru asta trebuia să apeleze la un birou de arhitectură, iar pentru asta avea nevoie de un proiect de casă.

Diana, făcuse proiectul din amintiri, când pornise la drum cu idea asta, nu știa dacă actualul propietar va fi dispus să renunțe, oricum bătrînețea își spune cuvântul și el la fel ca bunicii ei altă dată nu vor putea urca panta aceea în fiecare zi, care grea uneori și pentru copii. Avea acest avantaj de care vroia să se agațe cu toate speranțele . În cele din urmă a fost sunată, de propietar care i-a spus că renunță la casă și o poate cumpăra la prețul la care vorbiseră la prima întâlnire. Rămânea doar să ia legătura cu arhitectul de la AIA proiect și să demareze redecorarea casei copilăriei ei. Știa doar că idea de piscină poate creea anumite probleme, dar aici era decisă să asculte specialistul, ea avea doar idei.

Proiecte pentru vise din copilărie

Curtea avea o grădină mare de câteva ha și o mulțime de pomi fructiferi. Îi plăcuse povestea propietarei, care vorbea cu drag de copilăria ei : ”Iarna era zarvă mare în curte, toți copii din sat se adunau să se joace în grădină și ne dădeam cu sania din vârful dealului și până jos. Dacă mie mi-a plăcut acolo, sper să le placă și nepoților mei“.

Nu a știut ce să facă cu evaluatorul ANEVAR, așa că Marius s-a oferit el, să o ajute și să meargă cu ea, pentru întocmirea raportului de evaluare imobiliară necesar oricărei construcții.

Știa, că trebuie să fie renovată, dar vroia să păstreze fundația, era rezistentă, din piatră de rău, și tencuită cu ciment, zona fiind o zonă muntoasă, era ușor în acele vremuri să aduci piatră de rău să pui fundația unei case, care nu o construiești pentru 5 ani și vrei să fie la fel și peste 100 de ani.

Bucătăria, avea vedere spre o vale numai bună de prins în orice tablou, iarna, vara și în orice anotimp.  La fiecare colț de geam străjuiau, un măr și un prun. Era mare și spațioasă și se putea servi ușor o masă de zece persoane. Trebuia consolidați pereții, altă zugrăveală, soba veche de pe vremea bunicii, în care putea coace o pâine numai de mâncat caldă, iar firida era locul prefarat al pisicii și nu a vrut să îi schimbe destinația.

Din bucătărie pornea un hol , în dreapta era dormitorul bunicilor, iar pe stânga o teresă, nefinalizată nici azi, vroia să devină balconul de la care să-ți bei cafeau dimineața în zilele de vară sau locul unde să te retragi seara pentru a putea citi o carte . Geamurile de la bucătărie erau mici și cu zăbrele, care mai existau și azi. Vroia să le scoată și să pună în locul lor alte geamuri de termopan, mult mai accesibile și mult mai moderne.

Baia se vroia reamenajată, primul lucru a vrut să schimbe cada, chiuveta, gresia și faianța, o combinație de două culori:bej și maro.

Pentru dormitoare în loc de trei cum erau odată, ar lasă doar două, unul îl vroia transformat în birou … pentru activitățile ei, devenite pasiune.

Camera de zi vroia să fie mărită, ca un spațiu de servit masa, de sărbărtori, pentru servit masa unde toată lumea se putea întâlni la sfârșit de sâptămână.

Uitându-se pe lista de dorințe care privește renovarea casei, Marius se gândea că e mult de muncă, dar în final proiectul se  vedea a fi unul rentabil și punct de vedere finaciar, dar și  ca mulțumire pentru viitoara familie, care va sta acolo, cândva la pensie.

Rămăsese să se uite pe amejaarea care ținea de curte, proprietara spusese că îi va trimite un mail, cu detaliile care ar vrea să le aibă. Astepta mail-ul, sau eventual un drum la fața locului.

Curtea era mare se puteau face multe? Odată cândva îi vorbise de piscină dublă pentru copii și tot acolo și un loc de joacă pentru copii și adulți.

Piscina mare și piscină mică. Piscina mare era pentru adulți, dar terasamentul nu prea permitea o asemenea investiție, teresamentul era în pantă și piscina ar pleca spre vale. Piscina pentru copii, nici ea nu încăpea, din aceleași considerente. Piscina avea să fie oare o problemă, trebuia să îi expună aspectele acestea. Soluția era una de mijloc, o piscină în care adulții se răsfățau, dar în acelați timp supravegheau  copii și grătarul lângă piscină.

Gratarul era problema cea mai stringentă din tot proiectul, o curte fără grătar era nimic, așa că amplasamentul ei s-a dorit a fi lângă piscină, lucru care se putea rezolva foarte ușor și fără rețineri sau constrângeri din partea clientei.

Ultimul aspect a  fost garajul , care trebuia ampalsat la poartă, pentru că terasamentul nu permitea amplasarea lui altfel, din cauza pantei care trebuia urcată și vara și iarna .

Intr-un final proiectul s-a terminat și toată lumea a fost mulțumită, azi arhitectul era invitat cu familia la un grătar în curtea casei care prinsese altă imaginea, iar Diana era un copil mare și fericit, că reușit să dea viață casei care o iubea atât de mult.

 

Articol scris pentru Superblog 2018