Nicole Cherry, dansează amândoi

Fata, lasa asa, vorbeste inima
Singura cu ea, iar in oglinda mea
Ce-i al tau e pus deoparte, nu-i in fata ta
Taci, nu are rost, te rog, nu insista

El nu a fost al tau si nu va fi vreodata
Saruta in fata ta acum o alta fata
Nu e mai frumoasa, nu e mai desteapta
Du-te, inima, du-te, ca ma

Danseaza amandoi, aici, in fata mea
Doamne, cate lucruri, de-as putea, i-as intreba
Sa stiu doar ca ea are grija de el

Danseaza amandoi, aici, in fata mea
Doamne, cate lucruri, de-as putea, l-as intreba
Daca m-a iubit, pe ea o iubeste la fel

Fata, opreste-te, te rog eu, nu mai bea
Se va imbata in curand inima ta
Cu dragoste si dor de el si dor de voi
Cum te saruta mereu cu buze moi

Buze moi, urme pe pielea ta
Urlau si stelele cand te atingea
Urme adanci, azi, in inima ta
Iti spunea ca el n-a mai iubit asa

Danseaza amandoi, aici, in fata mea
Doamne, cate lucruri, de-as putea, i-as intreba
Sa stiu doar ca ea are grija de el

Danseaza amandoi, aici, in fata mea
Doamne, cate lucruri, de-as putea, l-as intreba
Daca m-a iubit, pe ea o iubeste la fel

Spune tu daca e asa
Cum era cu mine cand inca ma iubea
El spunea ca prietena mea
Niciodata n-ar putea sa-i fure inima

El spunea ca prietena mea
Niciodata n-ar putea

Danseaza amandoi, aici, in fata mea
Doamne, cate lucruri, de-as putea, i-as intreba
Sa stiu doar ca ea are grija de el

Danseaza amandoi, aici, in fata mea
Doamne, cate lucruri, de-as putea, l-as intreba
Daca m-a iubit, pe ea o iubeste la fel

Scrisorile tale sunt la mine




Eram la prima iubirea pe la 17 ani C.  iubirea  de la etajul 2,  care atunci când mă enerva îi lăsăm bilețele de la etajul 5 să le găsească dimineața când se duce  școală atârnate de balcon. Nu le găsea el tot timpul le găsea mama lui și dimineața la 7. 00 luam papară de la mama ca tanti mama lui  venea să urle ușă mea… și  apoi mama la mine. Chef de școală ioc! La o singură oră mă duceam prin clasa a 5 a că mă enerva profa de mate și trebuia să-i fac zile fripte. Profa de mate, era diriga lui, nu aveam cretă, niciodată . Pe naiba nu te văzusem din pauza  trecută, și vroiam să o stresez pe profa: Nicoletooo,  ce cauți la ora mea!? Nu avem cretă, tovarăța ! Intram în clasă și te vedeam, primeam creta și în pauză ne băteam cu apă pe culoarele școlii. .

***

Trebuia să fugim în Orășelul Copiilor, pe furiș fără să știe mama, maică-ta mă iubea și frații tăi. Târziu și tu! Eram geloasă și o păzea tanti I. de la balcon când își făcea loc sau rost  să vină  la tine la și nu știa de unde plouă cu cartofi și ouă. Uneori o așteptăm pe I. să coboare asta dacă nu  aruncam de la etajul 5 ori o pungă de apă ori sau mă apuca curățenia pe balcon  și ți-l inundam pe al tău și nu știai de ce trebuie să te speli iarăși pe cap.

***

Apoi, într-o zi ai plecat, ți-ai luat casă ai venit la mine să-ți iei: La revedere!, eram fericită că pleci.  Armata o făcuseși cu mine, într-o zi ți-am spus : “Pa !” după armată ne-am certat și n-am vorbit cu tine,  te alungasem din suflet și pusesem punct. Dar te-ai gândit tu că trebuie să-mi strici liniștea și … te-am iertat. Ne vedeam des eram mai mult cu tine, timpul trecuse peste noi, numai eram copii.

Într-o zi, depănând amintiri mi-ai arătat  cutia cu amintiri, scrisori de la toată lumea și de la mine de pe vremea când eram copii. Un gând a încolțit în sufletul meu și într-o zi obosit de la serviciu te așteaptam cu masa. Tu ai fugit în baie și eu în cutia ta cu amintiri. Am găsit niște  scrisori de la o ea, nu era I. așa cum te gelozisem eu era o alta ea, prietenă cu I. Oricum I. era urâtă ca noaptea,când plouă! Am dormit liniștiți în noaptea aia. Dimineață aceleași tabieturi dulci și am fugit la serviciu și ți-am citit scrisorile. Am râs atunci și acum, când mi-e dor să mai fiu un  copil nebun.

***

Mă întâlnesc cu tine uneori , ca ieri… Vorbim și ne aducem aminte de tinerețe. Poate într-o zi, o să-ți spun de scrisori. Ieri,  copii tăi se  jucau cu mine și tu mă  priveai  mirat,  așa cum  o faci când ne întâlnim întâmplător la… Big.

Poate într-o zi am să-ți spun de scrisori…

17.08.2018

Nicoleta Cristea – text scris pe telefon!

Arsă de vie , Saud

Cărțile din lumea arabă sunt crimă curată pentru suflet, doar citindu-le, nu trebuie să  le trăiești.

Arsă de vie,  nu era prima carte de acest gen pe care am citit-o,au fost mai multe, însă la un moment dat după multe torturi și cruzime , părcă vrei să spui: “Adio ! ” acestor povești, a fost ultima carte de acest citită . Uneori până și duritatea se vrea oprită, cere un punct și de la căpăt și de la capăt.

Saud, este o femeie, scăpătă cu viață de ororile unei tinereți crude. Timpul trece însă ea, nu prea uită, acel trecut, care-și lasă urme adânci în suflet și pe chipul ei. Acțiunea se petrece undeva în Cisiordania, acolo fetele nu sunt bune decât pentru a munci, sclave de la vârste tinere, bătute și  umilite,  fiecare bucățică de corp.

O familie nu putea  avea mai mult de 3 fete, maxim 4, dacă însă numărul loc crește, dacă  în familia respectivă se năștea  și a cincea fată, un mare război, se isca. De multe ori, după munci istovitoare, Saud și surorile ei erau silite să doarmă în grajd, legae bine de propiul tată.

Singura cale de scăpare pentru aceste fete era căsătoria, la aceste întâlniri, participau doar părinții, tinerii de multe se vedeau doar în ziua nunții. Nunta este un fel loterie la care joci și trebuie să câștigi. Fetele trebuiau să se mărite în ordinea în care s-au născut.

Pe Saud o remarcă familia vecinului și este promisă fiului acestuia, dar el profită, ea rămâne gravidă, vecinul fuge.

Cumnatul primește sarcina, de a o omorâ și atunci o arde de vie, dar ea scapă, este salvată cumva și într-un final, viața ei capătă alte valențe. Un ochi aruncat în trecut , pare doar un coșmar greu de evitat, dar deloc uitat. Cartea este scrisă la persoana a I a, este povestea ei, amintirile ei, puterea ei de a depăși atrocitățile unei societăți bolnave. Amintirile reconstituite sunt înșirate ca mărgele pe un șirag.

Cartea nu este greu de citit, o poveste, ce se vrea citită, doar că în majoritatea cărților din lumea arabă .

Cartea poate fi cumpărată de aici  .

 

 

 

Sunt cine vreau să fiu , Horia Brenciu

Astazi e rau
Dar maine va fi bine
Daca o sa va supar din nou
O sa am de pierdut
Poate maine’s erou
Si voi trai ca’n filme
Dar astazi e rau
Si-am nevoie de-un nou inceput

Si oricat danseaza, 
Destinul zambeste
Doar tu poti sa scrii
Inceput sau final de poveste
Sunt cine vreau sa fiu
Intr-o lume pe care n-o stiu
Sunt cine vreau sa fiu
Niciodata nu e prea tarziu
Sa fiu cine vreau sa fiu
Intr-o lume pe care n-o stiu
Sunt cine vreau sa fiu
Si nu, nu e prea tarziu

Sa merg mai departe
Sa simt fericirea din nou
Pentru libertate
As trece prin tot ce e rau
Nimic nu-i prea mare
Si stii ca nimic nu-i prea greu
Cand vezi fericirea
In ochii copilului tau

Si oricat danseaza
Destinul zambeste
Doar tu poti sa scrii
Inceput sau final de poveste
Sunt cine vreau sa fiu
Intr-o lume pe care n-o stiu
Sunt cine vreau sa fiu
Si nimic nu e prea tarziu
Sunt cine vreau sa fiu
Intr-o lume pe care n-o stiu
Sunt cine vreau sa fiu
https://Versuri.ro/w/4lj7 
Si nu, nu e prea tarziu… 

Haaa, haaa… 

Cateodata viata ne doboara cu greutatile ei
iar atunci cand ne-ngenucheaza
Trebuie sa ne pastram speranta
Pentru ca nu conteaza de cate ori te loveste viata
Ci cum te vei ridica tu si vei merge mai departe
Tu poti sa dai vina pe cine vrei
Dar pana la urma vei conta tu
Tu cu alegerea ta
Tu cu puterea ta de a trece peste orice obstacol
Stiu ca e greu, dar ai, ai incredere in tine
Daca ai curajul sa privesti in fata vei reusi
Merita! Stii de ce? 
Pentru ca cel mai bun lucru care ti s-a intamplat e viata ta! 

Sunt cine vreau sa fiu
Intr-o lume pe care n-o stiu
Sunt cine vreau sa fiu
Niciodata nu e prea tarziu
Sa fiu cine vreau sa fiu
Intr-o lume pe care n-o stiu
Sunt cine vreau sa fiu
Si nu, nu e prea tarziu
Sunt cine vreau sa fiu
Sunt cine vreau sa fiu
Niciodata… 
Sunt cine vreau sa fiu
Sunt cine vreau sa fiu
Niciodata nu e prea tarziu…

El și ea, și-o poveste




Te vedea des pe stradă dimineața când pleca spre serviciu. Pe vremea aceea nu avea mașină, nici nu visa că-și va cumpăra vreodată. V-ați întâlnit așa mult timp, până într-o zi, când ea și-a luat mașină și drumurile voastre s-au oprit în ale timpului minute.
Din când în când venea cu mașina până la metrou sperând să te vadă, zâmbea la gândul ei și era fericită, că nimeni nu-i aude gândurile. Apoi într-o zi la intersecție o salvare gonea nebună, în spatele ei o mașină.
Accelerezi și te oprești în mașina din fața ta. Bum! Era el, aveți asigurare! Vă priviți pentru prima dată în ochii, el zâmbește tu îngheți, căci urmărea salvarea…

– Nu e nimic grav un om necunost a leșinat și  am chemat salvarea.
– Bem o cafea? zise el.
– Da numele meu EA.
– Încântată de cunoștință numele meu este EL. 

EA și EL! Două suflete ce se caută în viață!
EA și EL !
Se privesc pentru prima dată. Se căutau de mult, dar nu se găseau sau nu vroiau să se găsească.
EA și EL! DOUă INIMI O SINGURĂ MELODIE… VIAȚA! 
EA ȘI El!
Eu și tu! Și de aici rezultă noi!
EA și și EL! Sunt acum noi!
Se privesc se ceartă, se iartă zâmbesc.
EA și EA!
Au lăsat în urma un trecut și-au plecat plecat spre alte tărâmuri!




    Nicoleta Cristea

12.08.2018

( de pe telefon )

Cu inima, interpretată de Jo feat Cabron, Cat Music

 

Lasa vantul sa-mi usuce lacrimile
Lasa ploaia sa ne spele pacatele
Lasa-ma pe mine sa ascult
Cum spui niciun cuvant

Lasa soarele sa-mi vindece ranile
Lasa marea sa ne poarte gandurile
Lasa-ma pe mine, nu-ntreba
Ce-i in inima mea

Doamne, spune-mi ce-am gresit
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Am dat tot, n-aveam nimic
Doar dragostea

Ai luat tot si ai plecat
Si inapoi nimic n-ai dat
Am ramas eu sa platesc
Cu inima

E pacat de noi, parca am gustat primul fruct
Dar si lacrimile sunt un nou inceput
Lasa timpul sa spuna de ce
Si sa ne vindece

De-asta simt nevoia sa mai pierd sambete
Atunci cand nu zambim, ne amintim zambete
Iar eu n-am cum sa nu te iubesc
Cand mi le amintesc

Doamne, spune-mi ce-am gresit
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Am dat tot, n-aveam nimic
Doar dragostea

Ai luat tot si ai plecat
Si inapoi nimic n-ai dat
Am ramas eu sa platesc
Cu inima

Daca poti sa duci cat poti sa dai
Poti sa faci cum vrei, pleci, stai
Ca pana la urma nu e asa de grava situatia
Incat sa-ti bagi otrava

Pune sufletul pe tava, da’ puneti-l tie
Ia-l intreaba-l, cauta rabdare mai degraba
Decat sa-ti tot iei filme pe graba

Aer in piept, privirea drept
Stii ca viata ti le da la pachet
Tu ramai fara regret
Ca pana la urma n-ar avea efect

Si ce mai conteaza trecutul
Cand tu ai in fata din nou inceputu’
Lasa descusutu’, incepe trecutu’
Arunca si scutu’ si fa-ti iar debutu’

Se-arunca rebutu’ la cos
Din nou apa rece la dus
E alta poveste cu alte manusi
Si cu alte prosoape de plus

Dar pana la urma doar tu stii
Ce te tine in inima cui stii
Pana la urma doar tu stii

Doamne, spune-mi ce-am gresit
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Am dat tot, n-aveam nimic
Doar dragostea

Ai luat tot si ai plecat
Si inapoi nimic n-ai dat
Am ramas eu sa platesc
Cu inima

 

 

Ornella Vanoni, L Appuntamento

Ho sbagliato tante volte ormai che lo so già

che oggi quasi certamente sto sbagliando su di te ma una volta in più

che cosa può cambiare nella vita mia…

accettare questo strano appuntamento è stata una pazzia!

Sono triste tra la gente che mi sta passando accanto ma la nostalgia di rivedere te è forte più del pianto:

questo sole accende sul mio volto un segno di speranza.

Sto aspettando quando ad un tratto ti vedrò spuntare in lontananza!

Amore, fai presto, io non resisto… se tu non arrivi non esisto non esisto, non esisto…

e cambiato il tempo e sta piovendo ma resto ad aspettare non m’importa cosa il mondo può pensare io non me ne voglio andare.

io mi guardo dentro e mi domando ma non sento niente;

sono solo un resto di speranza perduta tra la gente.

Amore è già tardi e non resisto… se tu non arrivi non esisto non esisto, non esisto…

luci, macchine, vetrine, strade tutto quanto si confonde nella mente la mia ombra si è stancata di seguirmi il giorno muore lentamente.

Non mi resta che tornare a casa mia alla mia triste vita questa vita

che volevo dare a te l’ hai sbriciolata tra le dita.

Amore perdono ma non resisto… adesso per sempre non esisto non esisto, non esisto…

 

Melodia mi-a fost într-un fel recomandată, deși nu-mi era adresată mie…

Mi-e bine … fără tine …

 

Am crezut mereu că unele povești  sunt dăruite de timp pentru mine, dar se pare la ora noi doi, cineva mai rămâne din când în când corigent. Amândoi!  E nostim nu !

Ai plecat de nenumărate ori și de tot atâtea ori te-ai întors. Te știam de o mie de ani și te pierdeam de 20 de vieți. Oamenilor le frică de iubire, așa cum îți este și ție.

Nu mai vrei să te arunci cu sufletul înainte într-o poveste de iubire, pentru că ai un trecut în care ai fost un actor trecător, care a jucat doar roluri secundare.

Nu vrei să accepți rolul principal în nici o piesă de amor. Apoi, într-o zi  viața ne-a atribuit roluri principale și ne-am întâlnit, eram stingheri pe scena din povestea noastră. Dar ce conta era un schimb de repleci pe care trebuia să îl acceptăm.

Cu pașii mici ne-am învățat rolurile, ne apropiam frumos de noi, de zâmbete , de stele și de viață.

Am fost fericiți până într-o  zi când noi, făcând un pas greșit am căzut de pe scenă și am plecat într-un decor pe care nu prea vroiam să îl acceptăm.

 Ai rămas prizonier între Atunci și  Cândva, din care eu nu am făcut parte, tărziu am spus:

Mi-e bine fără tine! M-am trezit, m-am regăsit după ce tu ai părăsit scena!

Mi-e bine fără tine! nu mă gândesc de câte ori te-ai întors, acum nu te mai primesc ca atunci, scena aceea s-a închis undeva în timpul trecut. E închis acolo!

Viața ne-a trimis toate lecțiile pe care le aveam de învățat! Amândoi am învățat tot ce aveam de învățat, din sceneta pe care am jucat-o împreună.  

Mi-e bine fără tine! Nu regret că te-am iubit, dar știu că m-ai iubit și tu . Noi,  pur și simplu am greșit, viața în care trebuia să ne întâlnim.

Mi-e bine fără tine!   Chiar dacă azi suntem doi străini ce joacă în filme diferite, între noi totul este: “OK!

Timpul noi doi a trecut, am nevoie de mine, nu de noi. Vreau să-mi adun rândurile și le trec cumva într-un scenariu, pe care nu știu dacă viața l-a scris,dar il voi scrie eu.

 

 

25.08.2017

Nicoleta Cristea  

Jerfa iubirii/Fata pe care ai lăsat-o în urmă, de Jojo Moyes




 

Primul lucru care m-a atras la această carte a fost imaginea fetei de pe copertă, figură tristă ține să te cheme să citești cartea. Emoție, sacrificiu, nedreptate,durere ,dragoste! Am căutat să citesc și celelalte cârți scrise de Jojo Moyes .

Primele pagini, m-au furat destul de repede, de;i num[rul de pagini m-a speriat un pic. Acțiunea se desfăsoară pe două planuri: unul în primul război mondial, al doilea în anul 2006. 

 

 

 

 

Franța, 1916: Artistul Edouard Lefevre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soție, Sophie. Când micul orășel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenția noului Kommandant. În timp ce periculoasa obsesie a ofițerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputația, viața – în speranța de a-și revedea soțul. 
Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soț, cu puțin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanșând în același timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simțit-o după tragedia suferită, precum și speranțele viitoare la fericire. 
Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărțite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc. „

 

Anul 1916, Franța primul război mondial, nemții fac ce știu ei să facă mai bine, invadează orice bucățică de pământ care nu le aparține. 

Sophie Lefevre, este soția pictorului francez Eduard Lafavre, aceasta pleacă  pe front ,fără a știi dacă se va mai întoarce acasă, iar ea se retrage în satul natal, pentru a o sprijini pe Helene sora ei care are doi copiii. Noul Kommndant, este atras de un anume tablou pictat de soțul lui Sophie,  Her Kommandant îi propune să pregătească masa pentru el și soldații din subordine.  Ea acceptă propunera Kommandantului și în final ajunge să se compromită, pe ea și familia  ei. 

Anul 2006 – acțiunea romanul se mută un secol mai tărziu, Liv Holstem, o tânără de 30 de ani încearcă să-și revină după moartea prematură a soțului,David. 

După decesul acestuia, ea rămîne în  vila somptuaosă pe care David a construit-o , unde cerul nopții sau al zilei se poate vedea clar prin tavanele glisante construite de el.

În casa lui Liv se află tabloul care o înfățisează pe Sophie și care este revendicat de membrii familiei Lafevre, în timpul războiului acesta este declarat furt. 

Cartea devine un lung șir de intrigi și suspans care te vor ține cu sufletul la gură.Structurată pe două perioade de timp diferite, unde trecutul și prezentul se întâlnesc la un moment și al cărui liant este un tablou, cartea tinde să fie, mult un șir de enigme ce vor să fie dezlegate. Roamntismul este prezent , dar nu la cote atât de ridicate, cum ar indica de exemplu titul colecției din care face parte cartea Blue MOON .  

Cartea poate fi cumpărată de aici

 

„De multe ori îmi spun că a-ți câștiga existența făcând ce-ți place cel mai mult este probabil cel mai mare dar pe care ți-l poate oferi viața.”

„Uneori, mi-a spus el încet, mi se pare că a rămas prea puțină frumusețe în lume. Și prea puțină bucurie. Tu socotești că viața în orășelul tău este foarte grea. Dar de-ai ști ce vedem noi dincolo de locul ăsta… Nimeni nu câștiga. Nimeni nu câștiga într-un astfel de război.”

„Trebuie neapărat să-ți spun ceva legat de experiență celor cinci căsnicii prin care am trecut. […] Am învățat tot ce se putea învăța despre iubire. Dar ceea ce am învățat în primul rând, e că viața înseamnă mult mai mult decât ideea de a câștiga.”

„Uneori viață constă într-o serie de obstacole, totul este să pășești punând un picior înaintea celuilalt. Uneori, își dă ea seama brusc, e vorba doar de încredere oarbă.”

„Iar viața…ei bine, viața mi-a arătat treptat că merită trăită. […] Tot ce contează sunt oamenii. Tot ce contează e pe cine iubești.”

Nicoleta Cristea

14.02.2019