La Adio, mereu TU!

 

Azi, ne-am despărțit pe veci și fără echivoc, i-am spus că numele lui va apărea într-o carte. A zis bine, ciudat și trist căci e departe. Uneori ar mai vrea să mai vorbească cu mine, dar deosebire de el, eu i-am spus nu anul trecut pe 24.08…. Uneori mai îmi este muză și probabil muza cea mai dragă, el este o fărâmă din mine și e aceea iubire care nu moare, aceea iubire care nu tace, chiar dacă este ascunsă în suflet și e scrisă într-o 1000 de cuvinte. Nu, că am avea ce să spunem ne-am spus tot chiar și atunci când am tăcut. Noi, ne vorbim din tăceri și el știe, dar am ales să fie așa și eu îmi respect decizia chiar dacă există uneori amintiri care nu tac. Aleg să fug în lumea mea departe de el și amintirea copilăriei noastre. Poate, uneori ne întâlnim printre gânduri, dar nu ne vorbim, gândurile noastre stau uneori față și se privesc. Ele și vorbesc doar noi nu, nu avem ce, numai vrem… Oare !? Rămâne doar un nume într o carte și… Atât restul sunt tăceri. Ce ciudată e viața?!

Departe și totuși aproape,

tăcut, stingher și cuminte,

privind de departe la ziua de ieri spre nicăieri

privești în abis spre un alt vis… de nedescris,care nu iartă,

privesc tăcută și voce mi-e mută și suflet fiert…

La altceva ce nu se vrea… Privesc… Acolo…

 

     24.08.2018

Nicoleta Cristea

Amintiri din Grecia – Samothraki 2018

Prima dată când am plecat în Grecia a fost acum 10 ani cred. Lucram B. Tour.Am  fost detașată timp de 3 luni, trebuia să cazez turiștii românii conform rezervărilor ce veneau de la agenție, pe teren. M-am ofilit un timp la birou și apoi au început să mă trimită în deplasare prin Europa. Era ok! Nu aveam nici o diplomă, deși nu hârtia este cea, care îți definește statutul, dar mă plimbam. Prima experiență, a fost o excursie de 3 zile în Albena, cu 5 autocare de clasa a-XII-a – banchet. Cu copii am vorbit aceeași limbă, că mă ascultau. Mai rău era cu profesorii, care odată evadați de la catedră au uitat că trebuie să aibă grijă de copii pentru care au dat semnătură, că-i vor aduce acasă întregi. Intr-un final profesorii s-au cumințit și-au ascultat de ghidul neexperimentat, care trebuia aibe grijă de 500 de suflete euforice, ce au scăpat de sub grijă lui mami și vor primi mașină de la tati dacă iau bacalaureatul.  Apoi, ce și au zis cei de la B. T. te trimitem într-un Info Trip prin Grecia. Visasem toată viața să ajung pe acel tărâm, dar nimic nu se vedea la orizont. Am zis: da! Am plecat noaptea cred. Când am ajuns la vamă la bulgari le-am dat buletinul și am adormit până în Grecia. În autocar singurul inconvenient a fost poziția, nu era prea comoda, când m-am apropiat de Grecia ceva în sufletul meu s-a activat și m-am trezit instantaneu. Eram în Grecia!

Zeus îmi zâmbea de pe muntele Olimp, Neptun mă aștepta pe mare și era atent la zbenguiala mea. Zeița Afrodita mă îmbăia cu apa din izvorul în care ea se spăla zilnic pentru a minuna zeii, dar noi eram muritorii care călcau acel tărâmul magic.  Cred că din tot autocarul acela eu eram singurul muritor fericit, care pășea pentru prima dată acolo unde visase de o viață să ajungă. Am vizitat Nei Pori, o stațiune aflată la poalele Olimpului, liniștită, curată gen Albena pentru familie. De undeva de pe deal se vedea un castel, cu o prințesă ce aștepta să  fie salvată de  Făt-Frumos.  Balaurul cu șapte capete îndrăgostit și posesiv răpește fata de împărat,iar prințul salvează prințesa. Eterna poveste! Balauri și feți frumoși găsim și în lumea reală! Eu mă lipisem de ghid și savurat cu nesaț orice poveste. Cea cu prințesa  mi s-a părut un pic trasă de păr, dar mă rog trebuia croit traseul astfel încât să existe turiști, iar agenția să-și construiască circuitul perfect. Feribotul a fost atracția finală sau putea deveni finală… pentru mine. Era să aterizez în mare, dar Neptun era de strajă și nu avea loc și pentru mine, sirenele erau plecate la întâlnire cu muritorii. M-au prins de cureaua de la pantaloni și am rămas pe feribot . Eu și marea suntem foarte bune prietene, ne electrocum când ne vedem și ne certăm când plouă. Prin 2016, am fost iar pe mare cu feribotul și barca. Pe feribot am fost cuminte, pe barca nu, am sărit în mare. Era prea limpede și cristalină ca să o las eu să fie cuminte, doar curenții erau un pic criminali și te trăgeau în larg.

Samothraki este o insulă în mijlocul mării , așa îmi place mie să-i zic. Poate mai puțin cunoscută și mediatizată, m-au atras peisajele, ochiurile de apă din munții ei și faptul ca mitologia greacă își spune poveștile, fiind numită Insula Marilor Zei. Drumul cu feribot-ul a fost lung, vreo 2 ore, pescărușii nu eram chiar atât de prietenoși, ca pe alte mării, ba chiar lipseau cu desăvîrșire. În schimb pasagerii pritenosi pe langă feribot au fost delfinii, care innotau pe lângă feribot, de parcă ne păzeau să nu cumva să cadem în apă.

Am ajuns într-un final în Samotraki, după aproape 24 de ore de stat în autocar, seara. Am fugit la masă a doua zi la casdedele Funia, e vorb de 4 cascade sîpate in munte, un fel de ochiuri de apă, mers pe munte, abrupt… Frumos peisaj, urcatul pe munte cam greoi și periculos în același timp pe drum. Am urcat doar 2 la restul nu mai mers, era peste puterile mele și dacă nu cunosc traseul și era un fel de mers în necunoscut. Am rămas jos la cascada sa cu o fată din grup și am admirat  liniștitea  peisajului. Restul grupului s-a întors cam după vreo 3 ore. Mâncare bună, am preferat o friptură de capră cu ardei gras tzatiki și o bere am apoi am vizitat perna, era foarte prietenoasă.

Plaje nu prea sunt , se ajunge doar cu mașina propie sau unul di cele două taxiuri care sunt pe insula. In schimb se pot organiza excursii pe mare. Samotraki este genul de insulă care trebuie vizitată, dar trebuie păstrată secret, pentru că este aceea insulă care își respectă liniștea. Se pare că a fost descoperită undeva în 2014.

 

Nicoleta Cristea

24.08.2018

Amprente Voltaj

Cuvintele tale m-au dezasamblat mental
Raspund cu tacerea si tine
Nu, nu mi se pare
Ca-n doi putem fi si impar
Cum nu mi se pare ca-i bine

Era senin cand ne-am gasit dar acum ploua neincetat
Eroarea
A fost c-a disparut incet din tot ce noi doi am pictat
Culoarea

Nu ma uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Eu nu ma, nu ma, nu ma, nu ma
Nu ma mai uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Uita-ma si pierde-mi urma

Nu ma uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Eu nu ma, nu ma, nu ma, nu ma
Nu ma mai uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Uita-ma si pierde-mi urma

Sagetile tale nu-si mai ating tinta demult
Degeaba mai zboara spre mine
Am inima-n zale
Am transformat-o intr-un scut
Nu vrea sa mai stie de tine

Am devenit imun la tot ce altadata-mi aprindea
Scanteia
La lacatul ce-mi tine astazi prizoniera inima
N-ai cheia

Nu ma uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Eu nu ma, nu ma, nu ma, nu ma
Nu ma mai uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Uita-ma si pierde-mi urma

Nu ma uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Eu nu ma, nu ma, nu ma, nu ma
Nu ma mai uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Uita-ma si pierde-mi urma

Uita-ma si pierde-mi urma

Las amprente pe nisip, uita-ma
Nu ma uit in urma mea iti zic
Las amprente pe nisip, uita-ma
Uita-ma si pierde-mi urma.

Sursă versuri : aici