Arsă de vie , Saud

Cărțile din lumea arabă sunt crimă curată pentru suflet, doar citindu-le, nu trebuie să  le trăiești.

Arsă de vie,  nu era prima carte de acest gen pe care am citit-o,au fost mai multe, însă la un moment dat după multe torturi și cruzime , părcă vrei să spui: “Adio ! ” acestor povești, a fost ultima carte de acest citită . Uneori până și duritatea se vrea oprită, cere un punct și de la căpăt și de la capăt.

Saud, este o femeie, scăpătă cu viață de ororile unei tinereți crude. Timpul trece însă ea, nu prea uită, acel trecut, care-și lasă urme adânci în suflet și pe chipul ei. Acțiunea se petrece undeva în Cisiordania, acolo fetele nu sunt bune decât pentru a munci, sclave de la vârste tinere, bătute și  umilite,  fiecare bucățică de corp.

O familie nu putea  avea mai mult de 3 fete, maxim 4, dacă însă numărul loc crește, dacă  în familia respectivă se năștea  și a cincea fată, un mare război, se isca. De multe ori, după munci istovitoare, Saud și surorile ei erau silite să doarmă în grajd, legae bine de propiul tată.

Singura cale de scăpare pentru aceste fete era căsătoria, la aceste întâlniri, participau doar părinții, tinerii de multe se vedeau doar în ziua nunții. Nunta este un fel loterie la care joci și trebuie să câștigi. Fetele trebuiau să se mărite în ordinea în care s-au născut.

Pe Saud o remarcă familia vecinului și este promisă fiului acestuia, dar el profită, ea rămâne gravidă, vecinul fuge.

Cumnatul primește sarcina, de a o omorâ și atunci o arde de vie, dar ea scapă, este salvată cumva și într-un final, viața ei capătă alte valențe. Un ochi aruncat în trecut , pare doar un coșmar greu de evitat, dar deloc uitat. Cartea este scrisă la persoana a I a, este povestea ei, amintirile ei, puterea ei de a depăși atrocitățile unei societăți bolnave. Amintirile reconstituite sunt înșirate ca mărgele pe un șirag.

Cartea nu este greu de citit, o poveste, ce se vrea citită, doar că în majoritatea cărților din lumea arabă .

Cartea poate fi cumpărată de aici  .

 

 

 

Jerfa iubirii/Fata pe care ai lăsat-o în urmă, de Jojo Moyes




 

Primul lucru care m-a atras la această carte a fost imaginea fetei de pe copertă, figură tristă ține să te cheme să citești cartea. Emoție, sacrificiu, nedreptate,durere ,dragoste! Am căutat să citesc și celelalte cârți scrise de Jojo Moyes .

Primele pagini, m-au furat destul de repede, de;i num[rul de pagini m-a speriat un pic. Acțiunea se desfăsoară pe două planuri: unul în primul război mondial, al doilea în anul 2006. 

 

 

 

 

Franța, 1916: Artistul Edouard Lefevre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soție, Sophie. Când micul orășel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenția noului Kommandant. În timp ce periculoasa obsesie a ofițerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputația, viața – în speranța de a-și revedea soțul. 
Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soț, cu puțin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanșând în același timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simțit-o după tragedia suferită, precum și speranțele viitoare la fericire. 
Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărțite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc. „

 

Anul 1916, Franța primul război mondial, nemții fac ce știu ei să facă mai bine, invadează orice bucățică de pământ care nu le aparține. 

Sophie Lefevre, este soția pictorului francez Eduard Lafavre, aceasta pleacă  pe front ,fără a știi dacă se va mai întoarce acasă, iar ea se retrage în satul natal, pentru a o sprijini pe Helene sora ei care are doi copiii. Noul Kommndant, este atras de un anume tablou pictat de soțul lui Sophie,  Her Kommandant îi propune să pregătească masa pentru el și soldații din subordine.  Ea acceptă propunera Kommandantului și în final ajunge să se compromită, pe ea și familia  ei. 

Anul 2006 – acțiunea romanul se mută un secol mai tărziu, Liv Holstem, o tânără de 30 de ani încearcă să-și revină după moartea prematură a soțului,David. 

După decesul acestuia, ea rămîne în  vila somptuaosă pe care David a construit-o , unde cerul nopții sau al zilei se poate vedea clar prin tavanele glisante construite de el.

În casa lui Liv se află tabloul care o înfățisează pe Sophie și care este revendicat de membrii familiei Lafevre, în timpul războiului acesta este declarat furt. 

Cartea devine un lung șir de intrigi și suspans care te vor ține cu sufletul la gură.Structurată pe două perioade de timp diferite, unde trecutul și prezentul se întâlnesc la un moment și al cărui liant este un tablou, cartea tinde să fie, mult un șir de enigme ce vor să fie dezlegate. Roamntismul este prezent , dar nu la cote atât de ridicate, cum ar indica de exemplu titul colecției din care face parte cartea Blue MOON .  

Cartea poate fi cumpărată de aici

 

„De multe ori îmi spun că a-ți câștiga existența făcând ce-ți place cel mai mult este probabil cel mai mare dar pe care ți-l poate oferi viața.”

„Uneori, mi-a spus el încet, mi se pare că a rămas prea puțină frumusețe în lume. Și prea puțină bucurie. Tu socotești că viața în orășelul tău este foarte grea. Dar de-ai ști ce vedem noi dincolo de locul ăsta… Nimeni nu câștiga. Nimeni nu câștiga într-un astfel de război.”

„Trebuie neapărat să-ți spun ceva legat de experiență celor cinci căsnicii prin care am trecut. […] Am învățat tot ce se putea învăța despre iubire. Dar ceea ce am învățat în primul rând, e că viața înseamnă mult mai mult decât ideea de a câștiga.”

„Uneori viață constă într-o serie de obstacole, totul este să pășești punând un picior înaintea celuilalt. Uneori, își dă ea seama brusc, e vorba doar de încredere oarbă.”

„Iar viața…ei bine, viața mi-a arătat treptat că merită trăită. […] Tot ce contează sunt oamenii. Tot ce contează e pe cine iubești.”

Nicoleta Cristea

14.02.2019

Ce a lăsat în urma ei, autor  Ellen Marie Wiseman

   

Titlu: Ce a lăsat în urma ei

Titlu original: What She Left Behind

Autor: Ellen Marie Wiseman

Editura: Trei

An publicare: 2017

Nr. pagini: 440

 

 

         




           Există o mulțime de cărți care te fascinează, singurul incovennient este timpul. Ar fi tare comod să stai să citești și timpul să treacă liniștit pe lângă tine. La această carte m-a atras titlul, suna un pic enigmatic, iar enigmele trebuiesc descifrate, iar mie îmi plac misterele … …

         Acțiunea romanului se petrece într-un azil de boli mintale. Psihiatria, este o ramură a medicinei, în care realul și imaginarul sunt sinonime și antonime, iar granitța dintre întuneric și lumină poate fi greu de pătruns . Diagnosticul bolilor psihice nu este niciodată unul clar sau definitiv, uneori poți creea boli imaginare, pentru un om sănătos.

        Autoarea, jonglează excelent cu emoțiile umane, dar și cu consecințele lor. Imbinarea de stări cu care scriitoarea se joacă de la primul până la ultimul cuvânt , fascinează și creează un scenariu scriitoricesc ce nu merită părăsit de cititor.

Acțiunea romanului se desfășoară între trecut și prezent.

Isabella Store, este o adolescentă, cu un trecut ciudat și greu de înțeles. Mama ei, îți împușcă tatăl mortal în timp ce acesta dormea, (suferea de o boală psihică), este închisă, iar fata refuză să  o viziteze la penitenciar.  

Noua familie, o roagă pe Izzy să ajute la inventarierea lucrurilor găsite într-un azil de boli mintale, ea găsește,  un cufăr mai vechi decât timpul care ascunde o mulțime de secrete: un jurnal, o mulțime de scrisori nedeschise, adresate lui Bruno .

Jurnalul aparținei Clarei Cartwright, care a respins căsătoria impusă de tatăl ei, refuzul  o face prizonieră, într-un azil, care azi și-a închis porțile, cu mai bine de 100 de ani.

Izzy, dorește să descopere povestea femeii care a trăit în umbra unui destin greu de imaginat, care principal actor vinovat de o viață nefericită, este propiul părinte.

Povestea o face pe fată să reflecteze la o viață, care poate seamănă un pic cu a ei, sau dacă nu seamănă o poate face să reflecteze cu alți ochii la propia-i istoriei. Autoarea descrie foarte concis frământările celor două personaje, povestea se desfășoară ușor și intriga te fascinează.

Cartea poate fi cumpărată de aici .

 

 

 

Izzy s-a aplecat pe fereastră.
—Ce faci aici? a întrebat ea, încercând să nu ia în seamă fluturii din stomac.
—Ţi-am adus un cadou, a spus Ethan. A ridicat ceva plat şi pătrat, de dimensiunile unei cărţi broşate.
—E miezul nopţii! a şoptit Izzy. Eşti nebun?
Oh, aşteaptă, şi-a spus ea în gând, nu contează. Nebuna sunt eu.

Ziua în care am învățat să trăiesc




Drumul spre succes, pavat cu eforturi și în final cu realizări. Nu renunța! 




Ziua în care am învățat să trăiesc este o carte pozitivă, care te ține cu sufletul la gură, scrisă de Laurent Gounelle, unul dintre cei mai citiți scriitori, care a avut un drum greu de parcurs spre recunoaștere, un drum care a marcat o mulțime de obstacole, însă el nu s-a dat bătut.

Anne Carriere,  a fost editoarea care i-a dat o șansă, pentru simplu fapt că editura ei se afla într-un impas financiar. Laurent vroia cartea publicată, iar Anne vroia să iasă din impas, așa că totul e bine când se termină cu bine; Eu am nevoie de tine să-mi salvezi editura, tu ai nevoie de mine să-ti public cartea! LET S GO ȘI HAI SĂ PORNIM LA DRUM !  și au plecat la drum împreună fiecare parte  încrezătoare în forțele propii, dar și în forțele celuilalt. Cam sub această deviză a publicată cartea. Anul 2006 este un an de zbucium sufletesc pentru autor, îi moare tatăl la câteva la câteva luni după ce s-a căsătorit, tot în același an i se naște și primul copil,  îi apare și primul roman, în care împărtășa lumii ideea despre fericire. 

Marile opere, sunt rezultatul unui zbucium sufletesc,  o luptă, care se dă în interiorul tău, te macină, te roade, iei stilou și răstoni tot pe hărtie, undeva și apoi gata, sufletul se trezește, o spun din experiență…

Deşi ai scris sub impulsul tristeţii, sensibilitatea acestor rânduri este extrem de ridicată, dovadă încă o dată, dacă mai era cazul, că cele mai frumoase pagini literare sunt cele scrise din suferinţă, pe această stare! dir. editură, Art Creativ  .D.T .




Într-o zi,înveți să trăiești!  Ce vrea să ne spună cartea?!




Jonathan Cole, se plimba într-o zi de duminică pe străzile din San Francisco, de undeva de nicăieri, apare o ghicitoare, care vrea să îi citească viitorul: Amuzat de jocul ei, îl acceptă, însă prezicerea nu este cea dorită.Panicat încercă să se retragă, însă prezicerile ei îl urmăresc, fără un rost pe care avea să-l afle doar într-o zi … 

După aceste episod  Jonathan, pleacă într-o lungă călătorie a descoperiirii de sine, care îl va ajuta să își schimbe, viziunea despre sine și despre viață.

Ziua în care am învățat să trăiesc, este un exercițiu, cu și despre fericire, este un roman pozitiv, care te trimite un pic spre tine.

Uneori poate uităm de noi, pentru diferite motive sau pentru alții de cele mai multe ori, uitând însă că cel mai important personaj din propria viață suntem noi .

 

Carte a fost publicătă la editura TREI, colecția Fiction Connection.

 




M-a privit în ochi.

– Și atunci, de ce anume vă e frică? mă întrebă el cu o infinită blândețe.

Am avut, încă o dată, sentimentul că-și punea degetul exact acolo unde trebuia, atât de precis încât nu era nevoie să apese, ca efectul să se producă. Cuvântul “frică” producea un efect deosebit în sufletul meu. Câteva momente, ecoul lui răsună ca un gong în cutia mea toracică, un gong ale cărui vibrații coborau adânc în meandrele personalității mele. Ceea ce ieși apoi la suprafață îmi apăru, în acele momente, ca o evidență:

– Mi-e teamă să nu fiu respins, așa că prefer să nu-mi asum riscul.

Doar gândindu-mă la așa ceva și simțeam rușinea care m-ar cuprinde dacă fostul meu șef m-ar trimite să-mi văd de treabă.




 

Când înflorește liliacul Marha Hall Kelly

Newyorkeza Caroline Ferriday este ocupată până peste cap cu postul de la consulatul francez și cu o nouă iubire la orizont. Dar lumea ei se schimbă dramatic atunci când armata lui Hitler invadează Polonia în septembrie 1939 vizând cucerirea Franței. 
Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescentă poloneză, simte cum viața lipsită de griji pe care o duce e pe cale să se sfârșească pe măsură ce e tot mai ocupată cu rolul ei de curier pentru mișcarea de rezistență. Într-o atmosferă tensionată de supraveghere și suspiciune, un pas greșit poate avea consecințe grave. 
Pentru tânăra și ambițioasa doctoriță germană Herta Oberheuser, un anunț de angajare ca medic guvernamental pare biletul de evadare dintr-o viață pustie și șansa nesperată de a-și practica profesia. Însă ea se trezește prinsă ca într-o capcană pe un tărâm plin de secrete și dominat de bărbați. 
Destinele acestor trei femei se intersectează după ce Kasia este trimisă la Ravensbruck, faimosul lagăr de concentrare nazist pentru femei. Vor reuși Caroline și Kasia să le facă dreptate acelora pe care istoria i-a uitat?”

 

Un roman  despre  un lagăr de femei din cel de-al doilea război mondial.Femei care au fost cobai pentru armata germană,lagărul de la Ravensbrück? De ororile care le-a făcut Hitler știm destule, dar se pare că mai sunt lucruri de spus, despre aceea perioadă. Deși cartea strecoară și personaje fictive, de fapt autoarea se referă la personaje reale.

Aseară am terminat de citit cartea, după ce m-am chinuit mai bine de o lună să o citesc. M-am lipit greu de carte, dar când am prins un moment liber, nu am mai renunțat. Cartea este povestea adevărată,  a trei femei inspirată din evenimentele celui de-al doilea război mondial. Esența titlul se prinde undeva spre sfârșitul romanului.

Caroline Ferriday a fost o femeie care a luptat pentru oameni, a făcut o mulțime de acte de caritate,  a ajutat oameni vitregiți de soartă, a adus dreptate acolo unde nu exista. Asemenea oameni, sunt mai rar de întâlnit, dar ei există. Un astfel de om a fost Caroline. A mother for Ravensbrück? Cartea începe cu Caroline, împlicată în acțiuni caritabile pentru orfanii din Franța.

Kasia Kuzmerick este cel de-al doilea personaj al acestui roman, în jurul căruia se alcătuieșște toată povestea. Acțiunea se desfăsoară în Polonia. O greșeală o face să ajungă cu mama și sora ei, în lăgărul de la Ravensbrück?

Herta Oberheuser ( 15 mai 1911- 24.01. 1978)ea este personajul negativ din poveste, cea care nu are nici o scuză pentru ororile pe care le-a făcut. Medic chirurg dedicat trup și suflet ideologiei naziste, ea cea care a efectuat operații cu sulfamidă pe tinerele poloneze din leagăn. A fost comdamnată, dar a ispășit doar 5 ani din pedeapsă, pentru ca apoi după eliberare să obțină avizul de practicare a medicinei. Deși nimic nu avea să anunțe, faptul că se transformă pe parcursul poveștii într-un monstru.

Autoarea a adus un omagiu, lui Carolinei, poporului polonez, poate este un eveniment mai puțin cunoscut în istorie, dar și opiniei publice. La un moment dat destinele celor 3 personaje se întâlnesc cumva .

Imagini din istoria unui infern:

Aici

Si

Aici

Și

Aici

„Tata iubea faptul că liliacul înflorește doar după o iarnă grea. […] E un miracol că toată această frumusețe iese la lumină după atâtea greutăți.”

Grădina uitată,de Kate Morton




 

 

„Poți să trăiești fericit după ce ai renunțat săți mai ții viațîn frâu.

„Uneori trupul vrea lucruri pe care mintea nu le poate nici explica, nici accepta.”

„Oamenii disperați se agăță de speranță precum marinarii naufragiați de epava vaporului lor.

„În ajunul Primului Război Mondial o fetiță este găsită la bordul unui vas cu destinația Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlinește douăzeci și unu de ani, Nell O’Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea pornește în căutarea adevăratei sale identități, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moșteniri neașteptate. Conacul Blackhurst și grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătura dintre cele trei femei, aparținând unor generații diferite, ale căror destine excepționale se continuă unul pe celălalt.” 

Prima carte citită de scriitoare americană, Kate Morton, a fost Grădină uitată. Niciodată nu știi unde te poartă viața, până într-o zi când afli un secret, bine păstrat, care îți zdruncină viața și pleci în căutarea lui. Cei de lângă tine te  țin departe de …acel ceva, din dorința de  protecție, dar apoi vine ziua când nevoia de a vorbi se luptă cu nevoia de a tăcea, și tăcerea este cea care câștigă jocul cu viața. Aflând secretul, pornești în căutarea lui.

Nell, este un copil de 4 ani găsit seara într-un port, de căpitanul portului. La vârsta de 21 de ani tătăl ei, se hotărăște să îi spună adevărul despre identitatea sa. Lumea ei, este dată peste cap,  zdruncinată sufletește, se hotărăște să plece în căutarea adevărului care a stat ascuns, de sufletul ei. Acțiunea romanului, poartă cititorul în prezent și în trecut.

Nell, nu reușește să afle secretul, care i-a schimbat viața,  de aceea Cassandra după ce bunica ei se stinge din viață este cea care pleacă înapoi în timp pe urmele trecutului bunicii sale. Informațiile, se succed ușor, ca și piesele unui puzzle, Cassandra este nevoită să adune toate piesele pentru a putea să construiască povestea bunicii.

Cine este mama lui Nell?

Ce căuta o fetiță de 4 ani singură seara în port?

Cine era femeia care era cu copila  pe acel vas?

Cassandra, adună piesele lipsă din enigma. Cititorul, este purtat în trecut pentru ca, în secunda următoare să fie trimis în prezent, secretele și misterul țin cititorul în suspans. Grădina uitatăare un aer de mister , personajele se construiesc frumos,  doar grădina uitată este cea care vrea să îți spună secretele ascunse în timp.

Este genul de carte care face să îți imaginezi multe rezolvări ale secretelor tăcute, doar că ultimul secret îți spune cuvântul abia când ultimul cuvânt din carte a fost citit. Este un roman frumos, scris ușor, în care citittorul se contopește cu personajele și uneori uiți că e doar o poveste.

„Trecut, viitor, familie. Propriul ei trecut era plin de amintiri, o viață întreagă plină de amintiri frumoase, prețioase, triste. Timp de zece ani, umblase printre ele, dormise cu ele, le purtase după ea. Dar ceva se schimbase, ea se schimbase. Venise în Cornwall să descopere trecutul lui Nell, familia ei, dar își descoperise propriul viitor. Aici, în frumoasa grădină pe care o făcuse Eliza și-o redobândise Nell, Cassandra se regăsise pe sine.”




Articol scris pentru pagina La unison

Florile de la mansardă A. W. Andrews




Nu cumpărasem de mult cărţi, aşa că undeva pe la  sfârşitul verii, am intrat într-o librărie din oraş, care avea reduceri la editura Litera,   Dacă cumperi  două  cărţi o primești  pe a treia gartis.  Obosită de  Kindle şi cu dorinţa de avea faptic o carte în mână intru în librăria  cu pricina, împinsă de dorinţa  de a admira cărţile, care parcă mă chemau de mult .

De acestă carte  am auzit, cartea asta nu-mi place că e …, asta e din lumea arabă  şi am citit prea mult şi … uite … o carte Florile de la mansardă, am auzit de ea.

Din cele trei  cărţi care le am cumpărat Florile de la mansarda A.V. Andrews (am împrumutat-o deja ), Când înfloreşte liliacul Martha Hall Kelley , Fata pe care ai lăsat-o în urmă   Jojo Moyes … Numai că vânzătoarea, nu mi-a spus că, Florile de la mansardă  are cinci  volume, nici eu, nu am ştiut, am văzut acasă. Mi-a părut rău, că nu am ştiut… şi le-am cumpărat, după ce am văzut şi filmul.




„Este anul 1957, și membrii familiei Dollanganger par să ducă o existența lipsită de griji în căminul lor idilic din Gladstone, Pennsylvania… până când tragedia lovește crunt. În ziua în care Christopher, capul familiei, este ucis într-un accident, văduva lui, Corrine, trebuie să se confrunte cu povara unor datorii pe care nu-și poate permite să le plătească. Singura ei salvare este să se întoarcă la conacul părinților săi foarte înstăriți pentru ajutor. Mama ei, Olivia Foxworth, o ființă neînduplecată și plină de cruzime, îi găzduiește cu o condiție: cei patru copii ai familiei să stea ascunși în mansardă. 
Astfel, începe calvarul fraților Dollanganger – Cathy, Chris și gemenii Carrie și Cory, victime nevinovate ale păcatelor interzise, condamnați să trăiască izolați de lume.”

Corrine si Christopher, au patru  copii Cathy, Chris și gemenii Carrie și Cory, sunt o familie fericită. Numai că, într-o zi fericirea se spulberă! Un accident de maşină curmă viaţa lui Christopher, şi  totul  capătă o altă culoare : Este anul 1957, și membrii familiei Dollanganger par să ducă o existență lipsită de griji în căminul lor idilic din Gladstone, Pennsylvania… până când tragedia lovește crunt.

Ce să facă Corrine, cu patru  copii plină de datorii şi fără urmă de venit pentru a-i proteja ? Hotărăşte să se întoarcă în trecutul  de care fugise acum 15 ani.

Părinţii ei, erau o  familie înstărită, dar ea păstrează  multe secrete, care o împiedică să mergă acolo, iar copii devin o piedică. Intr-o noapte tărzie și rece, se întoarce acasă  şi respectă condiţia inumană pusă de mama  ei: să ascundă copiii în mansardă . Işi minte copiii, că o dată ce tatăl  ei va muri ea va moştenii o averea colosală, care le va  permite să trăiască liniştiţi şi fără nici un fel de griji.

Copii, acceptă şi speră, dar anii trec, bunica este rea şi nu-i iubeşte, le aduce mâncare, nu au voie să se uite pe geam, să vadă lumina soareleui, să asculte un ciripit de păsărele.

Corrine, îşi uită copiii în mansardă ani de zile, moştenirea vine, cu condiţii , ea se mărită ! Copii ei hotărăsc să plece, să fugă pentru a se salva, de o mamă care i-a uitat în favoarea banilor .

Copii pleacă, din lumea  în care mama i-a aruncat, încercând să îţi creeaze, o lume a lor departe de locul care le-a marcat copilăria şi viaţa.




Răscolind internetul am descoperit şi filmul,primele patru volume  au fost ecranizate, dar spre dezamăgirea mea, filmul prezintă doar pasaje şi ideea cărţii, în mare. Cartea este mult mai amplă şi frumos scrisă, uşor.

Cartea, a fost publicată la editura Litera şi în  martie anul trecut a fost  vândută  cu Revista Unica .

Mă întrebam dacă povestea are un sâmbure de adevăr, cred că da, dar e doar o părere. Este o poveste de groază aş numi-o eu prin prisma a tot ce se întâmplă .

Seria întreagă poate fi cumpărată de aici




 

Nicoleta Cristea

23.09.2017

 

Mireasă în familia Borgia, Jean Plaidy

 
Se numeşte cantarella : un praf otrăvitor atât de mortal încât o simplă picătură este suficientă pentru a omorî un om, pentru a îl doborî în doar câteva zile. Efectele sunt înspăimântătoare: o durere de cap ca o menghină, privirea devine înceţoşată, iar trupul se zvârcoleşte de febră. Intestinele elimină un flux de sânge şi sunt cuprinse de crampe, într-o agonie ce face victima să urle.

Blestem ziua în care am auzit pentru prima dată numele de Borgia. Mă rog pentru ziua în care o să aud cum se trag clopotele la moartea bătrânului Papă. Dar poate există libertate. În acest moment ridic sticluţa în lumina soarelui roman, care pătrunde în apartamentul somptuos ce mi-a fost oferit. Recipientul este din sticlă veneţiană, de culoarea smaraldului. Străluceşte ca un juvaier. Praful pe care îl conţine este de un gri-albăstrui, pal şi opac.

Cantarella, şoptesc. Dulce, dulce cantarella, salvează-mă

Am descoperit aceasta carte pe net întâmplător pe sitte-ul : www.101buks.ru

 

Prima  carte, care am citit-o despre această familie se numea : Sânge şi splendoare, scrisă de Sarah Dunant, apoi m-am oprit pentru că subiectule este același. Sancha de Aragon o prințesă … o viaţă de familie fericită, lângă fratele ei Alfonso, îl iubea nespus, copilării şi curiozităţi morbide, jocuri, inocenţă.   Pe vremea aceea copilăria, se pare că se sfărşea repede, la vârstă 17 ani se mărită cu Joffre Borgia şi devine  soţia celui mai mic copil al Papei .
Lucreția de Aragon o privește ca pe o intrusă. Papa, își iubea copii  nespun în special, pe Lucreția peste măsură… şi Cezare Borgia…Sancha  descoperă secretele ce se învârt în jurul familiei de Borgia şi le ţine doar pentru ea. In urma unui  conflict (istoria vorbeşte de incest…) cu Papa … Lucreția de Aragon se retrage la mânăstire.Cumnata ei, care între timp îi devine prietenă, o vizitează  fură cantarella ( otrava ) o ascunde, uită, ea un timp …
Până într-o zi, când o   va folosi. Lucreția se căsătoreşte cu Alfonso de Aragon şi între cei  trei se formează o prietenie frumoasă. Doar … că,  Lucreția,  își trădează soțul şi Alfonso este omorât de Cezare de Borgia.
Sancha,  foloseşte otrava  şi îl omoară pe papă,astfel este eliberată  de teroarea Borgia.
Cezare, îi oferă  Sanchai, -poate pentru aş spăla păcatele criminale şi teroarea care o isca prin Roma acelor timpuri de demult, –  pe Rodrigo Borgia fiul fratelui ei Alfonso. Inchisă intr-un castel, de papa si Cezare, Lucreţia înnebuneşte de durere şi se simte pierdută, doar nepotul ei îi alină, durerea.
Se pare că nu a avut copii, dar a avut sufletul de a creşte alţii…
Așa se stinge o parte de istorie .Nu se știe când a murit,dar wikipedia afirmă că în 1506.
Mi-a plăcut cartea ca experiență istorică, deşi eu şi istoria nu prea am fost prietene, ne-am împrietenit mai târziu.
Cartea merită citită. Este un pic,  mai puţin dură, decât alte cărţi care vorbesc de Borgia şi Aragon. Sancha este prezentată ca o persoană bună şi blandă, care era ataşată de familia de provenientă, copil fiind o feţită năzdrăvană, care scormoneşte, secretele bunicului. Martora din umbra a unor situaţii greu de suportat ca om.
Relaţia ei, cu Lucreţia pare să  fi fost una frumoasă, dar dureroasă spre sfârşitul cărţii, dragostea care i-a purtat-o lui Cezare, a … fost greşeala ei.
Aici este prezentată frumos şi blând, în alte cărţi însă este criticată. O prințesă nefericită!???
Probabil! Sursele istorice, pentru astfel de cărţi sunt aceleaşi, dar fiecare scriitor priveşte evenimentele din perspectivă proprie, cititorul din punctul meu de vedere, trebuie să se mulţumească cu  un firicel de istorie şi atât.
Nicoleta Cristea
02.04.2017

Orele îndepărtate, Kate Morton




 

 

 

”E o noapte fără lună când se iveşte Omul Noroaielor. Noaptea

şi-a pus o pereche de mânuşi fine…a întins un văl negru

peste întreg ţinutul: un vicleşug, o vrajă sub care totul să se cufunde

în  somn fără vise.”

 

 




Cartea este o incusiune între prezent şi trecut, mistere ce ţin să iasă la iveală şi să bulverseze viaţa personajelor. Povestea surorilor Blyth şi a  secretelor, ce stau ascunse între zidurile castelului Milderhurst, vorbesc parcă de trecut ce nu pare şi nu vrea să fie uitat.

Ţin să cred că  australianca s-a inspirat dintr-o poveste reală. R. Blyth, a  fost un  scriitor englez, iar povestea poate fi inspirate din fapte reale.

Imbinarea trecutului cu prezentul, prezentul bulversat de timp şi trecerea anilor.Misterele din trecut sperie prezentul, care caută adevăruri ce se credeau uitate.

O scrisoare din trecut , dă peste  cap viaţa lui Edie Burchil, editoare la o revistă, scoate la iveală adevăruri şi secrete, despre mama ei Meredith.

În timpul celui de al doilea război mondial, mama lui Edie este evacuate şi ajunge la castel lui Raymond Blyth, care trăieşte împreună cu cele 3 fiice ale sale: Percy, Saffy şi Juniper.

Pe coridorul castelului s-au ţesut de a lungul timpului, poveşti … iubire, prietenie, trădări, secrete…crime…greşeli. Edie porneşte în cătarea unui adevăr, care mai mult o face să   simte că se pierde în mistere greu de descifrat, fel cum a păţit şi mama ei cu 50 de ani înainte.

Singurele care cunosc adevărul sunt zidurile tăcute şi îmbătrânite de timp, Edie trebuie doar să le audă şoaptele.

Poveştile care le aude,  îi bulversesze liniştea, apoi vine şi ziua când totul se termină cum a început cu ani în urmă…cu un incediu…

Kate Morton , m-a fascinat de la prima până la ultima pagină, o  va face în continuare, până la ultima … carte publicată.

Titlu: Orele indepartate

Titlu original: The distant hours

Autor: Kate Morton

Anul aparitiei: 2010

Editura: http://www.humanitas.ro/

Site: https://katemorton.com/