Marea din lacrimi

 

 

 




Într-o zi, am privit marea și avea culoarea ochilor  tăi în prag de seară.

Era albastră şi clară.

Mă gândeam, că eşti ca întotdeauna departe…

O lacrimă mi-a brăzdat chipul, şi apoi alta, şi alta…

Am fugit spre mare şi am lăsat acele lacrimi să curgă…

Apoi, am privit cerul şi m-am întrebat

Cine s-a ivit prima: marea sau lacrimile  s-au născut din mare?

Lacrimi … Mare !

Dilemă!

Atunci am înclinat să cred că marea s-a născut, din doruri.

Am putea să spunem că marea s-a născut din lacrimi,

de fericire,  de tristețe, de bucurie.

Au fost lacrimi, iar  marea le-a primit .

Azi o picătură, mâine o picătură. …

Lacrimi!

Și apoi Marea !




08.02.2017

Nicoleta Cristea

publicată 2018- Editura Art Crreativ

Stare de om -Substraturi

Ediție îngrijită de poeta Daniela Toma




Unde stau ascunse amintirile ?




Ieri, mi-a bătut la ușă un Gând.
Ținea de mână câteva Amintiri.
Am deschis Gândului și am primit Amintirile.
Uitându-mă la ele, mă întrebam: Unde stau ascunse când vor să fie lăsate în pace?!
În care colțisor de minte, de suflet?!
Au început să râdă de mine , n-au vrut să spună nimic.
Secret! au zis doar …
E clar! Sunt criminale, când vor să vină și să dea năvală.
Mi-au zis doar, că uneori merg la culcare.
Când sunt prea obosite dorm, dar fără să fie uitate, că într-o zi se Trezesc.
Ne bat, la ușă !
Ne privesc, rămân!
O clipă… și apoi pleacă….
N-au vrut să spună unde …



Nicoleta Cristea
03.10.2016

 


Publicată 2018 – Antologie de poezie contemporană- Stare de om – Substraturi  Editura Art Creativ


 

Manual de utilizare al Vieții

 

Există așa ceva?!
Oare Viața are un manual de utilizare?
Dacă da.Unde?
Cine l-a ascuns de lume și îl ține pitit pe noptieră.
Aș vrea să îl fur și îl dau și altora, dar nu pot pentru că știu că el nu există.
Sau …
…poate da…
…poate nu …
… unii au vrut să îl deschidă și l-au închis la fel de repede,
… alții au răscolit câteva capitole au închis cartea și au fugit prin Viață, fără să știe să o utilizeze,
… alții nu au găsit cartea, uitată undeva pe noptiera sufletului sau poate încă mai caută sertarul unde au lăsat-o.
Oare  am primit la naștere un manual de utilizare al vieții…????!!
În loc de prefață Recunoștința ar trebui să îi scrie vieții câteva cuvinte.
Apoi, Viața ar trebui să ne vorbescă.
Oare ce ne-ar scrie Viața dacă ar putea să ne vorbească?!
Ne-ar vorbi, de munte și de mare,
Ne-ar vorbi, de luna și de stele,
Ne-ar vorbi, de păsări și de flori,
Ne-ar vorbi, de păsări și de iarbă,
Ne-ar vorbi, de zâmbete, de lacrimi, de iubire,
Ne-ar vorbi, de adevăr și minciună,
Ne-ar vorbi …
Dacă am știi să vedem la timp  lucruri, de fapte și de oameni.
Ne-ar vorbi, de iertare și de fericire.
Viața ne-ar vorbi, dacă am știi să o auzim!
Ne-ar vorbi de Timp!
Ne-ar spune că Timpul nu schimbă nimic, doar trece.
Ne-ar spune că, oamenii vin și pleacă.
Ne-ar spune că, oamenii care pleacă uneori se întorc.
Ne-ar vorbi de respect…
Poate ar trebui să o întrebăm ???
Ne-ar spune că…

 

28.08.2016

Nicoleta Cristea


Publicată 2018 – Antologie de poezie contemporană –Stare de om -Substraturi, editura Art Creativ )

 

Visele




Într-o zi mă întrebam: ce sunt visele?

Mi le imaginam baloane colorate ce zboară spre cer.

Apoi, mi-am spus că visele sunt dorințe călătoare.

Se înalță ca fluturii,

Fură zâmbete, nasc nostalgii, încântă suflete.

Nu au etichetă pe care să scrie termenul de valabilitate.

Ele nu expiră, sunt nemuritoare!

Visul este gândul sufletului ce prinde de  mână dorințele!

Trebuie să visăm  !

Să visăm lucruri ce se pot îndeplini!

Să visăm cum ne spune sufletul !

Visez că… zâmbesc de fericire și … visez … și zâmbesc!

Și-mi ascult visele!




Nicoleta Cristea 05.12.2016 – blog

publicată 2018- Editura Art Crreativ

Stare de om -Substraturi

Ediție îngrijită de poeta Daniela Toma




Taci, INIMĂ!




Azi, nu-ți mai aud cuvintele!

Azi, vreau să taci cuminte !

Să te odihnești o clipă sau poate o secundă!

Te las  pe tine să  alegi !

Îți dau răgaz să-ți fie liniște,

Să iei cu tine o clipă  de tăcere.

Ascult-o !

Azi, nu mai vreau să alegi nimic!

Nici zâmbete, nici chipuri, nici iubire, nici cuvinte !

De vezi vreun foc, ce vrea ca să te ardă, stinge-l !

De vine vreo  minciună în grabă, la ușă, să-ți bată

Să nu-i deschizi!

Odihnește-te de iubire, de speranță, de gânduri și  de clipe.

Azi, n-ai să citești lecții,

Azi, n-ai să vânezi iluzii!

Azi Taci!

Vei spune, că nu știi ce e Tăcerea,

Dar vei învăța să auzi Tăcerea !

Taci Inimă dragă, azi !




Nicoleta Cristea 02.05.2016- blog

publicată 2018- Editura Art Crreativ

Stare de om -Substraturi

Ediție îngrijită de poeta Daniela Toma.




Anotimpurile sufletului




 

Uneori sufletul vrea liniște! Poate, e prea obosit!
Închide ochii și lasă-l să se odihnească, pentru o clipă sau două!
Dacă vrea liniște, dă-i liniște!
Sufletul tău, are nevoie de odihnă!



Dacă-și dorește Primăvară, dă-i primăvară!
Lasă-l să înflorescă, probabil a avut, o iarnă grea!
Dă-i sufletului tău, cer senin și lăsă razele soarelui, să-i mângâie obrajii,
Înghetați de iarna târzie, ce uită să plece!



Dacă-și dorește Vară, dă-i vară!
Puțin revigorat și înflorit, lasă razele de soare să-i  mângâie tristețile,
La malul unei mări, unde valurile reci ale timpului, îl îmbie la viață!
Cerul sufletului senin, atunci când privește, tăcut și gânditor, o mare !



Dacă sufletul tău, dorește Toamnă, dă-i toamnă !
Aceea toamnă, cu frunze arămii de cuvinte și gânduri nesfârșite.
Dacă nu vrea prea multă toamnă, lăsă-l să asculte,
Un ciripit de păsărele din primăvară,
O rază de soare din vară!



Când sufletul vrea Toamnă, dă-i toamnă!
O ploaie rece de toamnă, pentru o secundă,
Ca să-și dorească iarăși vară sau primăvară!
În primăvară sufletul, e amorțit din iarnă,
Trezirea e mai grea, dar vara îl va învia!



Dacă sufletul dorește Iarnă, dă-i iarnă, cu viscol și ger,
Ai grijă de el să nu înghețe, de atâta frig și lipsă de soare.
Strecoară-i ușor o rază de soare, în gulerul hainei cu care vrea să se îmbrace,
Apoi, în buzunar, pune-i o petală de trandafir, din vară,
Un zâmbet fericit de primăvară!



Lasă-l să se dezghețe singur, pentru că-și va alege, apoi singur anotimpul!
Ușor, ușor va începe să se topească,
Căci până la urmă la ce folos atâta iarnă!
Se va  trezi singur din somnul ce-l îngheață, va reveni la viață,
Asemenea unui fluture, ce învăță să zboare!



22.03.2015

Nicoleta Cristea  (B.F.)

Gândul, rândul și cuvântul




Publicată în 2018 – Vina zilnică a frumuseții – selecție de poezie feminină îngrijită de Daniela Toma 



Într-o zi, un gând a plecat la plimbare.
A luat de mână o peniță, niște cuvinte,
 și au început să alerge împreună pe o coală de hârtie.
Nestingherit, de nimeni în lunga lui căutare gândul cel mic, s-a făcut mare.
Călătorește și azi pe hârtie și asta îi produce o mare bucurie.
Gândul și cuvântul, s-au întâlnit la o răscruce rânduri.
Atunci cândva,  gândul și cuvântul,  erau copii.
S-au luat de mână și au fugit împreună într-o călătorie pe o coală de hârtie.
Gândul, i-a șoptit cuvântului că vrea să fie auzit ,
Iar cuvântul i-a spus: Fă-te auzit prin mine!
De atunci gândul s-a transformat în cuvânt, şi-i scris de o peniță, pe bucată de hârtie.
Cuvântul, s-a transformat în propoziții .
Propozițiile în fraze, iar frazele…în pagini.
Gândul călător, a însoțit omul de-a lungul timpului,
 A fost îmbrăcat în cuvinte,
 Iar  cuvintele au devenit cu timpul mângâieri … pentru suflete.

 




Nicoleta Cristea

15.06.2013