Meseria de dascăl, între ieri și azi !

 
Mi-e dor, de lumea lor inocentă și hazlie !

Intr-o zi:

– Alo, doamna, de ce n-ați venit, azi la școală că ne e dor dvs. V-am așteptat și am fost cuminți! Zise Ionică, purtătorul lor de cuvânt…

De ce ? Trebuia găsită o justificare, pentru creierașul lor fraged… chiar dacă răspunsul era simplu: pentru ca marțea nu am ore, la voi la școală.

In altă zi:

– Vineee profaa! spune Bogdan și fuge în bancă.

 Intram în clasă și îi certam din priviri, lăsau capul în jos și deschideau caietele speriați de lucrare, practică, referat și tot ce însemna ora de ITAC, , 

– Treceți, mă, în bănci și fiți cuminți! Georgescule , lăsă, dracului tastatura aia, că  o ștergi în pauză!

– Azi,  nu chiulim că ne luăm adio de la discotecă, excursie și toate câte ni le-a promis. spuse Andrei în gura mare.

Mă bufnea râsul, dar trebuia să fiu sperietoare lor, pentru o secundă, apoi ne împăcam și după ore fugeam cu ei prin parcurile din București.

Mă întâlnesc, cu ei și azi! Au trecut … de ani de atunci. Ei, mă țin minte! Eu, mai puțin! Erau dulci, inocenți și sinceri!

Sârumâna doamna , mă, mai țineți minte !  Nu prea… doar că mi-a fost elev ! 

Uneori, îi uități pentru o factură sau rată la bancă neplătită, pentru că trebuie să le asigurați pachețelul de a doua zi, le dați banii de buzunar și atât.

Aveți de terminat o sumedenie de rapoarte la serviciu, iar ei, micii nevinovați și inocenți trec  pe locul doi, loc pe care n-ar trebui să-l ocupe niciodată!

Nu-i uitați dragi părinți, au nevoie să vă audă!

LEGENDA CADRULUI DIDACTIC

Când Dumnezeu a creat cadrul didactic, a chemat toţi îngerii şi i-a întrebat: -Cum ar trebui să fie un cadru didactic ?
Îngerii i-au dat mai multe răspunsuri:
-Să -i iubească pe copii!
-Să rămână mereu elev , învăţând continuu pentru a transmite învăţăceilor lui cunoştinţe actuale şi de valoare!
-O fiinţă care să rămână veşnic tânără, amabilă, întelegătoare, modestă, creativă şi corectă!
-Să aibă cele trei perechi de ochi: cu o pereche să vadă în timp ce scrie la tablă sau citeşte, cu alta să vadă tot ce se întâmplă în jurul lui, iar cu ultima, să se poată uita la elev când acesta este obraznic şi trebuie să-i spună : ,,Te iert, altădată să nu se mai întâmple !’’
-Să poată preda când copilul îi este bolnav acasă sau el însusi suferă de vreo boală !
-O fiinţă care, deşi uneori firavă, este în stare să stăpânească prin tact pedagogic şi talent un grup mare de învățăcei, fiecare având propriile idei, aspirații!
Când a auzit aceste răspunsuri, Dumnezeu le-a spus îngerilor:
-Acestei fiinţe, care primeşte atât de puţin şi dă sau i se cere atât de mult, mai trebuie să-i adăugăm ceva !
-Ce ? au întrebat toţi îngerii în cor.
Dumnezeu le-a răspuns:
-Lumină, multă lumină, pentru ca flacăra cadrului didactic să nu se stingă niciodată !

Să vă dea Domnul multă înţelepciune şi calm ca să puteți duce cu bine munca de Sisif!

Unde ești Iarnă?!




Dragă Iarnă, îți spuneam mai demult că nu-mi placi. 
Așa este, dar tu uneori ești o poveste.
Ne-am învățat cu tine și te iubim adeseori.
Când eram copil mă jucam cu fulgii tăi,
Azi copii tânjesc după aceea zăpadă.
Anul acesta ai trimis primăvară și ne-ai scutit de splendoarea ta.
Noi, nu vrem geruri, vrem zăpadă!
Omătul alb l-ai părăsit și odată cu el și fericirea noastră.
Noi vrem zăpadă! Unde e?
Unde ești iarna? Mai vii!?
Mai treci o clipă pe la noi și de vrei, ne iartă.
Ingheață razele soarelui pentru un minut, pentru o secundă.
Unde ești Iarnă cu ale tale sclipiri de gheață?
Mai vino, o secundă de ne îngheață, cu frumusețea ta de gheață .

 




Nicoleta Cristea

13.01.2018

Povești de la bunica – Febraurie

1 februarie Trif Nebunul

Legenda spune că, la 40 de zile după ce a născut, Fecioara a plecat cu pruncul spre biserică. Drumul fiind lung  pleacă cu o zi înainte , pe drum întâlnește un om pe nume Trifon, merg împreună, dar omul vrea să o ia înainte și o calcă pe rochie pe Fecioară, sfâșiind-o:
Du-te inainte Nebunule ! îi zice Fecioara.
De atunci, i se zice Trif Nebunul sau Sfântul Trifon, se sărbătorește cu o zi înainte de intrarea pruncului în biserică.
2 februarie Aducerea pruncului în biserică, 40 de zile de la naștere.
10 februarie Sfântul Haralambie în această zi nu se lucrează.
24 februarie Dragobetele
Nu prea, se știe cine a fost acest Dragobete! Unele legende spun că, este fiul babei Dochia, un tânăr, care protejează dragostea și pe îndrăgostiți.

 

 

Nicoleta Cristea

Noiembrie 2014

Povești de la bunica – Ianuarie

Fiecare lună, are farmecul ei, dar cele mai vesele luni sunt în decembrie și la Iepuraș. In ianuarie avem câteva sărbători populare menționate mai mult în calendarele bunicilor.
Asta înseamnă, că  trebuie să o  ascultăm pe bunica când spune povești.

            Ianuarie a venit  de ceva timp, dar va veni un altul.
Cam ce povești/sărbători avem în ianuarie?
1 ianuarie Sfântul Vasile, după ce mâncam bunătățile pregătite de ea, în noaptea de Anul Nou , urma runda a doua cu musafirii de întâi ianuarie și iar mâncam. Uneori aveam impresia că sărbătorile țin de la Crăciun până pe 7 ianuarie.
Sfântul Vasile, se sărbătorește în prima zi din an, a trăit în secolul al IV lea, el a fost cel care a înființat pe lângă biserici, spitale pentru cei săraci.
6 ianuarie Boboteaza Ioan Botezătorul îl botează pe Isus în apa Iordanului, biserica spune că botezul, este unul din Cele 7 taine, fără de care nu poți fi considerat creștin. Povestea spune că, nașterea lui Isus, este prevestită de un înger.
Noi fetele învățate de cele  mai în vârstă ne înghesuiam la biserică să luăm busuioc și apă sfințită, că apare Făt Frumos în vis călare pe un cal alb.

Partea comică, a acestei povești e faptul, că repetam povestea anual.

Copilării nevinovate!

16 ianuarie Sinpetrul lupilor
Sinpetrul, este nașul lupilor, este cel, care îi îndeamnă pe lupi să fure oile. Se duce dea de mâncare lupilor și îi îndeamnă pe fiecare ce și de unde, să mănânce :
– Tu mănci de cole  de colo!
Un om curios, se suie într-un copac și asistă la scenă, numai că mâncarea se termină și ultimul lup rămăne flămând :
– Și eu de unde mănâc ?!
– Tu-l mănânci pe omul din copac!
Lupul se duce la copac și nimic, omul din copac, este salvat de feciorii lui, vin să-l ia cu căruța și-l ascund în butoi, de teama să nu fie mâncat de lup .Pe drum oamenii întâlnesc o bătrănă, rebegită de frig le cere ajutorul. Feciorii se încumeta și o urcă în căruță, în butoi …bătrîna era lupul flămând!

Sărbători, povești, tradiții!

Lumea satului nostru e tare frumoasă!

Păcat că, bătrânii nu sunt veșnici, să ne spune mereu povești!

Nicoleta Cristea

septembrie 2014

Bradul și poveștile lui

Luna decembrie este o lună de poveste, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Tradiția bradului își are originea în  …timp … Germania…

Oamenii, indiferent de cultură sau de tradiție,  își împodobeau casele cu plante,  pentru a da  o notă mirifică, dar și religioasă.

Egiptenii, în ziua solstițiului de iarnă, împodobeau casa cu frunze  de palmier.  Apoi tradiția  avea să fie preluată de romani și greci, doar că ei își împodobeau casa cu  frunze de iederă.   Vâscul este planta folosită de celți și scandinavi.

La noi, bradul,  este întâlnit în toate etapele vieții, naștere, nuntă, moarte.

La naștere, în unele zone ale  țării există obiceiul de a se sădi, un brad în curtea casei, unde  s-a născut un copil, pentru că astfel se consideră, că cei  doi se infrățesc pe drumul vieții.

 Bradul de nuntă, în unele zone ale țării, la poarta unde vor  locui  tinerii căsătoriți, se leagă doi brazi, ca simbol al unei legături de viață, ce se vrea, să fie trainică și lungă cât viața unui brad.

Un alt obicei legat de nuntă, este acela ca bradul, să fie dus de cavalerul de onoare atunci când, mireasa merge la biserică.

La înmormântare  bradul  este întâlnit, când o persoană tânară a decedat  și nu  s-a cununat, este împodobit cu fructe, flori, dulciuri.

O poveste despre tradiția bradului, de undeva din secolul 19.

Se spune, că o familie de boieri a venit în București  împreună cu bona de origine germană. In ajunul Crăciunului bona împodobește bradul, așa cum a făcea de obicei de sărbători,  lucrul care  a fost surprins plăcut, de copii și familiile, care au venit în vizită de Crăciun.

O altă poveste spune că,  primul bard de Crăciun, a fost  văzut la palatul lui Carol I , în anul 1866.

Cumva, tradiția bradului a fost perpetuată și la noi.

Ideea e,  că despre brad sau născut multe povești. Mică fiind, admiram bradul prin basmele, pe care mamaie nu ezita niciodată să ni le spună.Îmi plăceau poveștile ei!

Bradul, este considerat simbolul vieții, pomul vieții. Trăiește aproximativ 700 de ani, frunzele îi cad cam la 15 ani, dar îi cresc altele în loc. Dacă ar avea gură câte povești n-ar spune?

Se pare, ca primul brad de Crăciun ar fi apărut în Lituania, la Riga, iar pentru a  fi marcat acest eveniment  în piața orașului este  ridicătă o placă, care poartă inscripția

 Primul copac de anul nou din Riga în anul 1510.

In anul 1521, prințesa Helene de Mecklenburg, a  adus obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.

In anul 1841, în Anglia apare primul brad de dăruit de prințul Albert, soției sale regina Victoria, în vârful bradului, este instalat un înger, care este apoi înlocuit cu o stea.

La Casa Albă, primul brad, ajunge  în 1880, dar este interzis de Theodor Roselvelt, pe motiv, că ar putea exista riscul unui incediu.

In 1923 bradul revine și o dată cu el și bucuria interzisă .

Bradul prin furmusețea lui apare în proză, poezie, povești.

 Surse :history.com/Christmas-tree.com

Nicoleta Cristea

Noiembrie 2013

Cine e Moșul ?

 

Când eram mici, Moș Crăciun era moș Gerilă, i se spunea Gerilă că era un friguros ???!!!!

Bradul, era …verde…! Pe vremea copilăriei mele, îl cumpărau, bunicii mei, parinții, era în casă .

De Moș Niculae nu îmi aduc aminte prea multe, că nu mă preocupa ideea, eu eram, cea care, trebuia să primescă cadouri!

Păstrez și acum acest obicei barbar  nu fac cadouri de ziua mea, doar primesc  .

Nu le-am scris niciodată nici unuia dintre moși, dar știu că nu e timpul pierdut.plugusorul

Legenda lui Moș Crăciun este foarte cunoscută!

Se pune că Fecioara Maria a bătut la ușa moșului rugându-l să o ajute. Crăciun era un om bogat, ursuz,  neîndurător, care i-a refuzat Fecioarei ajutorul.

Soția lui Crăciun o femeie bună la suflet,  a primit-o pe Fecioară și a ajutat-o să nască. Foarte supărat pe soția lui, acesta îi  tăie mâinile de la cot, rămâne cu niște cioate. Indemnată de Maica Domnului să își pună  bratele, în apa în care a făcut baie Mântuitorul, îi cresc la loc mâini de aur și este numită  patroana a moașelor pentru ajutorul dat.

Altă poveste spune că Moș  Niculae s- a transformat în moș Crăciun.

Povești !

Adevărul e pe undeva!

Luna decembrie, este o lună veselă pentru noi și nu avem de ce să nu ne bucurăm de ea.

Moșul, nu știm cine e, dar e, pentru cei mici!

           “Un viitor care începe mîine. Mîine 22 decembrie. Un viitor ale căror prime săptămîni poartă un nume cu miros de brad, şi portocală şi sunet de zurgălăi. Va-can-ţa de iarnă! Te vei odihni, vei citi, vei merge la patinaj sau te vei da săniuţa. Vei lua parte ca artist amator, pe scenă, sau în sală, ca simplu spectator, aducînd de acasă un sac cu aplauze la SERBĂRILE PREGĂTITE DE ŞCOALĂ ŞI DE ORGANIZAŢIA TA ÎN CINSTEA CELEI DE A XX-A ANIVERSĂRI A REPUBLICII. Te vei duce la cinema, la teatru, la meciuri de hochei, de baschet, de volei. Vei petrece la Carnavalul de Anul Nou şi într-unul din orăşelele copiilor unde o să mănînci crizanteme de zahăr vanilat, o să aluneci pe tobogan şi-o să stai de vorbă cu Moş Gerilă încercînd să ghiceşti cu ce actor seamănă anul ăsta”.

 Fragment din revista Cutezătorii 1976.

Poza Plugușorul 1984, Revista Cutezătorii – Sursa poză : Google

Nicoleta Cristea

Noiembrie 2013

Tăiatul porcului

Sursa foto: aici

Eram tare fericită, când mamaie ne chema la ea, că taie porcul, singurul lucru care îl vroiam era o bucăţică bună de şorici şi restul minunăţiilor… obişniua să le afume… Avea afumătoare în spatele curţii şi cam înainte de Crăciun erau gata. Nerăbdarea, ne făcea, să dăm atacul, mai devreme…

Un atac vizibil!

Nu ne certa!

Știa, că tot acolo ajungem şi se învăţase să şterpelim carnea,coastele, șunculița, cârnăciorii. aşa că orice dojană era de prisos.

In ziua aceea nu făcea altceva decât tranşa sau pregătea carnea. După ce afuma cârnaţii,  ei erau singurii ce rămîneau neatinşi  🙂 îi punea în untură din care făcuse jumările. 

Şunca, aşa cum făcea EA  puteam să  caut în tot satul, mai bună … nu era.

Azi, mi-e dor de şunca ei!

Pomana porcului  era un deliciu şi se asezona cu ţuică de prune.  Nu ne atingeam de ţuică!  Tataie ne punea  să învărtim mânerul acela ca să iasă băutura aceea ciudată, ce mă arde şi azi la stomac. Adică am facut și țuică! :):)

Legenda spune că: Ignat a un bărbat, care a vrut să taie porcul, dar securea l-a atins pe tatăl său şi l-a omorât. Nemaivând ce să facă îl îngropă şi pleacă prin lume, pribeag.

În drumul său se întâlneşte cu un preot căruia îi spune mâhnit de pacoste ce îi macină sufletul. Preotul îi spune, să construiască o luntre, iar cu ea să treacă oamenii râul fără a le cere taxă şi să planteze un tăciune de lemn  de tufă    şi să aibe răbdare până o înflori.

Ignat, face exact cum i se spune, se însoară, face copii şi trece în continuare oamenii cu luntrea. Lipsurile însă  se fac simţite tot mai mult. Hrana, de pe masa copiilor lipseşte şi ei sunt amăgiţi cu hrană imaginară.

Intr-o  seară, aude nişte strigăte şi trece de vreo două ori râul crezând că e nevoie de el. La al treilea drum se întoarce cu doi moşnegi .Le spune supărările lui, inclusiv bănuiala, că din cauza lui în aceea noaptea e posibil să se fi înnecat oameni.

Moşnegii ascultă linştiţi, erau Dumenzeu şi Sfântul Petru.

Copii plâng de foame, mama îi amăgea cu o turtă imaginară, care nu avea să se coacă niciodată astă din pricina faptului ca sub test nu era nimic .

Unul dintre moşnegi, o întreabă ce zace sub ţest, ea le spune că …nimic, apoi o roagă să ridice ţestul. De sub el se iveşte o minunăţie de pâine, numai bună pentru stomăcelele flămânde ale copiilor. La toată scena asistă şi Ignat, care își dă seama cine sunt cei doi se apleacă în faţa lor şi le pupă tălpile.

Dumenzeu îi spune, că ar trebui să îl urmeze.El îşi face griji pentru copii, dar moşneagul îi spune că nu are de ce să îşi facă griji pentru copii, el va fi cel, ce va avea grijă de ei.

Ignat şi Dumenzeu pleacă împreună, trecând şi pe lângă tufa care acum înterzise , semn că păcatul lui fusese iertat.

Trec anii şi cei doi călătoresc împreună, până când într-o zi prin călătoriile lor se întâlnesc ,cu doi drumeţi ce aveau o căruţă plină cu bogăţii. Ignat nu îşi recunoaşte copii, dar din vorbă în  vorbă ajung să se recunoască şi pleacă împreună.

O poveste cu un final fericit, poate ceva mai încâlcită, dar aşa sunt poveştile.

Obiceiuri de Ignat:

Cine nu are porc trebuie să taie măcar o găină, o pasăre, o urâtaie din curte  aşa zicea bunica mea,

Tradiţia, spune că, porcul visează cuţitul cu care va fi înjunghiat sau se visează cu mărgele roşii în jurul gâtului,

Uneori, se mai practică şi încălecarea porcului, şi asta o făcea şi Nică/Ion Creangă. Eu nu  ţin minte să fii folosit porcul pe post de cal, da mă rog.

Cei care au ajutat la tăiere porcului, primesc şi ei pomana porcului. Mamaie, la sfârşit le făcea nişte pachetele cu carne, şorici, iar dăca în casa aceea era şi o gospodină mai strecura şi câteva maţe pentru cârnaţi.

“La Craciun, cand taia tata porcul, si-l parlia, si-l oparia, si-l invalia iute cu paie, de-l inadusii, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei“.  Ion Creangă Amintiri din copilărie.

Nicoleta Cristea – Amintiri din altă copilărie

Poveștile lunii Decembrie !




     Luna Decembrie este denumită în popor ca luna cadourilor. De Moş Niculae şi Moș Crăciun -Gerilă   cândva, – trebuia să pregătim ghetuţele pentru cadouri, eventual să le facem cu cremă, aşa cum îmi spunea mama când eram copil.

De Moş Niculae primeam dulciuri multe, iar de Crăciun, dulciuri, jucării, cărţi. Cadourile stăteau, pitite prin colţuri doar de mama ştiute, ferite de ochii noştrii. Dăcă le găseam curiozitatea ne împingea să ne uităm  în punguţe stricând bucuria.

In unele tradiţii populare, sărbătorile ţin cam 12 zile  din 25 decembrie până în 6 ianuarie.

 

4 decembrie este numită şi ziua Sfintei Varvara – această zi se ţine pentru bube. Tradiţia populară spune că sfânta păzeşte lumea de Antihrist.

4-5 decembrie sunt denumite ca zilele bubatului. Mamaie îmi spunea că străbunica ( Măiţa) nu ţesea, cu cosea, şi că copii în aceea zi nu trebuiau să mănânce nici un fel de boabe pentru a nu se umple de bube. Îi ungea faţa  cu miere şi o curăţa pe faţă cu apa în  care spălase icoana. Aceste bube se ţin la sat pentru o boală cândva temută variola.

6  decembrie Moş Nicolae se spune, că este al doilea sfânt care l-a creat Dumnezeu şi stă la stânga lui, că este paznicul Soarelui, iar în dreapta stă sfântul Mihail.

20  decembrie Ignatul ziua când se taie porcul.

24 25 decembrie  ajunul Crăciunului şi Crăciunul .

27 decembrie Sfântul Ştefan.

31 1 ianuarie – Revelionul.

Sursa … mamaie și ale ei povești.

 




Nicoleta Cristea

Grecia! O scrisoare ! II

 

Am plecat spre Nei Pori, oraș situat la poalele Olimpului. S-a pierdut un bagaj pe drum, fata aceea a rămas doar cu hainele cu  care era îmbrăcată.Au vrut să ne întoarcem la Salonic,       ne-am întors vreo 20 de km, dar nimic.

Am urcat apoi, nu mai știu de ce, la vreo 1000m altitudine să vizităm un sat, jos vedeai marea, am intrat în bazarurile de  acolo, am văzut ceasuri, brățări, mă mir că nu mi-am cumpărat. Peisajul era superb,  pentru că de sus se vedea marea eram pe muntele Olimp! și m-am trezit că spun așa din tot sufletul: Ce mare e marea!” Era atât de frumos!!!

 Casele sunt exact așa cum le vezi în poze nu mai mult de 2, 3 etaje pentru că nu permite solul, camere micuțe.


Am ajuns în Nei Pori,
 vedeam Olimpul!
Ne-am cazat. Vileluțe! Camere mari, spațioase, cu tot… când am fost să vizităm și  alte vile, majoritatea erau  cu marmură. Ne-am dus pe plajă, dar n-am vrut să mă bag  nici măcar  cu picioarele în apă că știam că nu voi rezista tentației și precis mă arunc în apă. Am făcut poze la portocali, lămâi și mandarini, m-am pozat cu palmierii.
Masa  de dimineața! Bufet suedez! Super! Au niște mezeluri și  brânzeturi de stă mâța în coadă…
Când am fost să beau cafeau în Salonic, am primit din partea casei un pahar cu apă, biscuiți . Așa s-a întâmplat și în Nei Pori, papa bun, ți-e foame!?  Ia și papă: apa felul I, salata II, friptură de porc și cartofi prăjiti și tzatiki felul III, dar nu erau pe farfuri erau platouri…imense.

…..

A doua zi am plecat în Corfu, ne-am oprit într-o trecătoare între Olimp și Kivaso să vedem biserica Sfintul Paraschiv, Izvorul Afroditei din care noi fetele ne-am limpezit fața ca să fim tot  timpul frumoase. Am trecut pe Podul Îndrăgosților, care leagă acești doi munții… legenda spune că cine trece pe acolo cu persoana iubită rămâne cu ea toată viața….eu am trecut…
Ne-am îndreptat spre Corfu și am traversat Olimpul de la un cap la altul. Un drum în serpentine gen Dealul Negru,
am urcat și am coborât până la 2000 de metri superb peisajul. Am ajuns în Igumenitza – portul- am luat feribotul și am ajuns în Corfu. Seara, cazare plimbare prin oraș picioarele bocnă, umplate ca un pepene. Somn, vile nasoale, demipensiune, stil de mâncare engelzesc.

 Insula 99.000 de mii de locuitori, iar in Corfu Town sunt 29.000 de mii. Am fost pe plajă la răsărit, ca apusul l-am văzut pe feribot. Avioanele treceau ca în timpul războiului, la 30 de minute, dar pista este riscantă pentru că este foarte scurtă.

Nicoleta Cristea ()

07.07.2008

Grecia! O scrisoare! I




Bună !

Vrei să mă laud !? Aș avea cu ce!! Timpul a fost atât de scurt că nici nu-mi vine să cred că sunt acasă. Când m-am întors am avut un sentiment atât de ciudat că îmi venea să mă întorc.

Agenția cu care am plecat a avut în traseu trei viitoare destinații turistice…,m-am împrietenit cu ghidușa (ghida).
Am plecat seara din București, pe la 19.00, și am ajuns dimineață la Salonic. Am dormit buștean în autocar, dar când am trecut vama la greci îmi venea să sar în sus de fericire că în sfârșit am ajuns în Greciaaa!!!

De bulgari nu-ți spun nimic. Am avut un sentiment …Bulgarii au niște străzi …. iacs!  La mama la țară sunt nu bune, MINUNATE!

In Salonic, am vizitat biserica Sfântul Dumitru. Nu am aprins lumânări că nu aveam euroi mici. O lumănare era între  2 euro și 20 de euro.

Apoi am vizitat Salonicul.  Ne-am minunat de bunățile de prin magazine. Trecând pe bulevardul Egnatia m-am întălnit cu statuia lui Aristotel,am făcut o poză cu el, l-am gâdilat la tălpi, dar n-a zis nimic.:))))) Ghida mi-a spus să-i pun mâna pe deget că cine face așa devine mai inteligent.

Așa am făcut, să vedem inteligența…se luminează… Ne-am plimbat pe bulevard.  Am băut o cafea! Eu aveam chef să mă arunc în apă, piața e situată pe o faleză amenajată. Vapoarele  se plimbau pe acolo, ca pe Magheru. apoi am vazut Turnul Alb… Domnii greci sunt foarte frumosi! Siesta lor durează de la două până la 17.oo seara, când stau în fața magazinelor și beau cafeau, până  nu de mult femeile nu aveau voie să bea cafeau în  acelați loc cu bărbații, acum da.Se spune, că bărbații care nu sunt însurați pleacă la agățat, dar altfel decât la noi. Dacă se duc în locul unde sunt femei singure ca să le cucerească aruncă cu șervețele la picoarele lor, în trecut aruncau cu cuțite și spargeau pahare…

Oare, azi e la fel !?!

Nicoleta Cristea

07.07.2008

(fragment dintr-o scrisoare !)