Noi Doi: Eu și Timpul! (8)

 

 

Timpul aleargă nestingherit, dar ieri pentru o Clipă la mine s-a oprit.

Avea să îmi spună o poveste.

Aveam să-i pun o întrebare despre o clipă oarecare.

Ii deschid ușa și îl invit, să stăm de vorbă la o cafea.

Azi, nu mai e trist ca ieri și nu mai tace, e vindecat de răni și e doar obosit.

Vorbim vorbe, ne spunem povești !

Mă întreabă de clipa de ieri, de Tine.

Ii spun că nu vreau să știu unde ești…

Se uită la mine,  zâmbind.

Aprinde o țigară!

Vorbim de vreme și de mare.

Ii spun ce am mai citit îi spun…

Vorbim de nimicuri!

El nu  e trist, eu nu sunt tristă.

Imi aprind o țigară.

Mă anunță, că mai stă  o secundă  cu mine,o secundă  sau două .

Apoi, fuge prin lume că are multă treabă.

Ii sună telefonul!

Era un Minut ce îl anunța că mai are răgaz cu mine să stea,

doar o  clipă sau două, apoi: Voi pleca!

Mai trec pe la tine într-o altă zi. îmi zice Timpul fără a se grăbi.

Nu știu, care va fi aceea, dar voi trece din nou.

Mă  uit la el, îi zâmbesc și la  secundă ce  e pe cale să  fugă,

într-un alt sens fară demers.

Îmi zâmbește!

ÎI zâmbesc!

Mă uit la el și îl  duc către ușă.

Îmi face cu mâna!

Secunda  aceea mică, abia ivită îl așteaptă la  ieșire,

Pornesc împreună spre alte ținunuri.

Timpul, a plecat! Mă duc să-i spăl cana …

Arunc un ochi spre clipa de Ieri, care nu mă va duce,  Azi nicăieri.

Zâmbesc alung gândul și…

Aștept o altă zi, când Timpul va veni din  nou pe la mine.

13.01.2018

Nicoleta Cristea 

Noi doi: Eu și Timpul ! ( VII) – Prin uitarea timpul târzie

Te-am iubit o clipă, dar ai fugit două .

Te-am chemat, o secundă, dar ai venit, un minut.

Apoi, mi-ai cerut clipa înapoi, ți-am dat o secundă, de iubire,

Dar secunda trece repede, ai vrut să mai rămâi un minut.

 

Atunci, Timpul mi-a zis, că vrea să tacă când vine vorba de noi:

 Intre voi nu mai există clipe  …doi…

L-am privit mirată și l-am întrebat: De ce mi te-a adus de atâtea ori înapoi.

Mi-a spus, că orice clipă, era necesară pentru a fi doi.

Dar noi, nu am știut să fim, decât unul, nu doi.

 

Unul iubea secundele, altul avea minutele, iar noi eram puțin din timp …  doi.

Mi-a spus, că este supărat pe noi și vrea să tacă.

Nu are nici minute, nici secunde, pentru a mai fi din nou… doi.

L-am întrebat, dacă a vorbit cu Uitarea, a zis că: Da!

Ne va spune altă dată, cum arată Tăcerea dintre noi.

Mi-ai spus, că numai  e rost de înapoi.

 

I-am spus, că știu și  vreau să trec peste  irealul din Doi să merg departe, depate de noi.

Privea tăcut și asculta și se mira, că numai vreau iubirea ta.

Secunda, mă cheamă și-mi spune, că poate să mi  te aducă înapoi.

Iubirea, îmi spune că va împărți clipa  la noi,

Timpul, te  vrea pentru mine înapoi.

Le-am spus, de  cheia inimii mele, ai luat-o cu tine, când am plecat amândoi.

Din povestea, ce se se scrisese atunci când eram noi.

 

Ii spun, Timpului că numai vreau secunde cu noi.

Se uită, la mine și  pleacă  și mă întreabă   … dacă mi-e dor de tine.

Ii spun, că poate da,  dar e mai bine așa și plec…

 

Mă duc, să caut Uitarea,  să văd de voi putea, vorbi cu ea, 

 Să-i spun că vrei, o clipă …de tăcere..

Apoi, Timpul pleacă din nou din viața mea.

Rămân  cu Tăcerea ce …tace .

Tăcerea, se uită la mine ia un carnețel și mă întreabaă de tine.

Apoi, lasă pixul pe masă… Mă uit,  mai departe prin viață fără tine. 

Tăcerea, ce se uită dureros de sincer, la mine. Pleacă și ea!

 

La ușă, mă întâlnesc cu Timpul îmi adusese un zâmbet, o carte, un pachet și pe…tine.

Te mai lasă cu mine… mi -a spus că te va lua când va găsi Uitarea, până atunci vei rămâne ..aici …

I-am spus, că vin cu el să căutam Uitarea.

Rămâi,   doar tu, să te înțelegi cu Tăcerea.

Uitarea, poate nu o vei/vom găsi.

Rămâneți, voi doi și 1000 de cuvinte tăcute,  între … noi.

Mă la tine, chem Tăcerea, o așez între noi,

privesc la Zâmbetul ce mi-l lăsase Timpul.

Tu, stai cuminte, nu vorbești te uiți la mine și taci… tăcem amândoi..

 

Tăcerea,  se uită  stingheră la noi.

Zâmbetul, e și el un martor inocent, la acest  cântec, cu același refren repetent.

Pachetul, care mi-l lăsase Timpul mă așteaptă.

 

Prefer, să iau carte, plec de lângă tine, de data  asta iau  eu Tăcerea cu mine,

Doar tu rămâi pe canapea încercând, să găsești soluție pentru plecarea mea.

Accepți, că uitarea Timpul, nu ne-o va da.

 

Vom rămâne captivi în tăcerile noastre.

Cu amintiri ce erau, cândva pentru noi,

Cu clipe departe de doi.

 

04.11.2017

Nicoleta Cristea

 

Noi doi : Eu şi Timpul !(VI) – Tăcerea Timpului

 

Într-o zi cândva de mult, Timpul s-a oprit în loc pentru o secundă,

a privit oamenii şi a dorit o clipă de tăcere.

Avea, în desagă minute şi clipe efemere.  

Tăcerea, auzind chemarea lui, i-a ieşit în întâmpinare. Se priveau!

Timpul, era mut, bătrân şi obosit.

Tăcerea, nu ştie să vorbească, ea doar priveşte şi  nu vorbeşte.

Tăcerea, timpului se aşterne… doar  vântul poate, uneori o mai  aude!

Timpul, tăcut şi obosit  de toate priveşte, înapoi  pentru o secundă…!

E târziu, se uită la ceas!

Oare pentru ce  i-ar mai trebui Timpului timp!

Zâmbeşte şi tace!

Ar vrea să mai deschidă uşi, ce sunt   acum închise.

Oare câte întrebări îşi poate rosti Timpul ?

Îşi ia bastonul şi  merge mai departe.

E greu şi …!Nu  vrea să meargă înapoi,  deşi dacă ar ştii …

Azi, Timpul cel obosit de toţi, de toate tace…!

A închis,  ochii pentru o clipă, străin de umbra Timpului de … ieri…

Azi, Timpul tace!

E străin de oamenii, străin de vise!

A stat pentru o  secundă,  ar mai sta,  îi place.

 Mai vrea o secundă, o clipă, un minut  … de stat…odihnă.

Azi, Timpul tace!

Se odihneşte, răsuflă  uşurat! 

Gândurile oamenilor  sau oprit odată cu el.

Lumea, s-a oprit în loc, pentru vreo  câteva  minute.

Ar citi o scrisoare … Dragă, Domnule Timp… o știe pe  de rost.

Azi, Timpul tace, pentru  o clipă .

Îi place clipa asta şi …ar mai  vrea… îşi ia din desagă  clipă doi,

dar vrea, o secundă de tăceri și are!!!  🙂

Secunda, este un minut mare decât clipa ?! se întreabă el.Sunt bătrân, am uitat!

Tăcerile, sunt aşezate  în rafturi separate,  departe de suspine…

 Nu vrea suspine, vrea tăceri.  

Se înțelege, bine cu aceea clipă de tăcere,  dar vrea minute.

Alege, din desagă  vreo 5 minute   tăcute, le savurează în liniştea  nopții.

Minutele, se scurg!

Timpul, se uită în desagă şi vede, că a venit ceasul să meargă mai departe …înapoi … uneori e târziu…

Azi, Timpul  tace, pentru o secundă şi mai bine.

Se uită la mine şi tac !

Tăcem amândoi!

Nicoleta Cristea

15.09.2017

Noi doi: Eu şi Timpul! (5) Azi nu avem ce vorbi !

 

Suntem,  doi străini, obosiți şi trişti,
Ce-și  doresc tăceri, în loc de primăveri.
Te uiți la mine!
Mă  uit la tine!
Te chem la o cafea şi vii…
Depănăm amintiri, scriem iubiri,
Cerşim priviri, uităm uitări,
Trăim din priviri,  din ce ne dorim!
Tăcem tăceri, dorind primăveri,
Visăm adieri, de toamne dulci şi scumpe tăceri ale unei veri.
Mă uit, la tine eşti obosit, vrei mai departe şi vrei un stop…
Îmi cauţi privirea, citeşti amintirea… tăcerea e dulce,
Nu ne vorbim doar ne privim.
Sorbim din visare!
Tăcem amândoi, ca vântul din ploi .
Ne privim  şi  tăcem !
Te ridici, ca  să  pleci cu privirile reci ….
Te poftesc, să mai vii, dar  într-o altă zi !
Mă priveşti şi te duci prin noiembrie dulci! 
Azi, nu avem, ce vorbi!
Suntem mute tăceri…visând primăveri!

Nicoleta Cristea

01.03.2017

Noi doi: Eu și Timpul (4) Ce ai cu mine, fata mea ?

Cioc,cioc!
Cineva bate la ușă! In mod normal nu aștept pe nimeni. E 2017 și Timpul, au venit împreună.
Ce vor!? Mă uit la Timp, Timpul la mine.
Tăcere! Deschid ușă îl poftesc în casă. Aștept!
O clipă, un minut, o secundă, un an, luni. Timpul tace.
E obosit după sărbători, poate ar vrea o pauză, dar merge mai departe.
–  Ce ai cu mine ? Nu-ți sunt drag ?! mă întreabă trist și obosit.
Niște ani !? zic eu .  Un milion de răspunsuri și … timp înapoi! 
Poate… vei avea! Nu degeaba am venit însoțit! zice Timpul.
Poate e momentul …? zice 2017 cu mâinile abia ieșire din scutece.
Deja vorbești ?!Ești un copil precoce.Vreau …! Momentul să ce ?! Un final, ar fi cazul … 
Știu ce vrei!  zice TIMPUL nelăsîndu-mă să termin.
– Tu ai adus ?
TIMPUL tace și spune ușor:
Au fost răspunsuri la întrebări, dar …
2017 se uită la mine deja crește.
Din lista de anul trecut atât de inocentă și cuminte ai trecut și tu ceva …
Da! răspund eu .
Atunci zâmbește …
            Pe lângă toate câte ni le dă Timpul, prin experiență, prin vise, prin iubire,  pune ceva în sufletele noastre: speranță și dorință de schimbare…
– Să ai un an frumos și o viață minunată!
          TIMPUL pleacă la fel de enigmatic cum a venit, lăsându-mă… în urma lui semne de întrebare multe !Până data viitoare când va veni.
Ceva am cu TIMPUL ! Poate am cu cel irosit, inutil, cu cel care a uitat să îmi dea … Cu mine!
Le deschid ușa celor doi musafiri și le urez vreme bună prin viață .

LA Mulți Ani 2017!

Nicoleta Cristea

(fragment)

04.12.2016

Noi doi: Eu și Timpul (3) Timpul nu ucide nimic, noi ucidem !




Azi, TIMPUL s-a oprit din nou la ușa mea.

Mă privește! E obosit! E trist!

Trebuie să ne dăm niște răspunsuri!

Eu am întrebări, el are întrebări, dar cine are răspunsurile ??????!

Mă uit la el, Azi mă ceartă ! îmi zic în gând .

Aș vrea să îi cer o secundă, o clipă, un minut, niște ani … înapoi.

Să repar vise, să cern clipe,

Să șterg cuvinte,

Să îndrept minute!

Aș vrea să îi cer timp înapoi!

Parcă îmi citește gândurile se uită la mine și-mi spune :”Nu pot!

Alege din  greșelile tale doar trei, dacă o ghicești pe cea mai grea ești … OK! ”

Cred că Timpul se va opri la mine de fiecare dată când voi avea nevoie de el.




Timpul, nu-ți dă nimic înapoi, el nu ucide, doar noi ucidem  și… ne ucidem.

Timpul, nu dă nimic înapoi, doar repetă!

Timpul ,nu  ucide, nici gânduri, nici iubiri, nici vise!

Noi le ucidem!



Azi, mi-e dor de mine, cea de ieri!

Poate asta a vrut timpul să-mi spună!

Pleacă iarăși!

Oare când se va mai întoarce!?

03.07.2016
Nicoleta Cristea

NOI DOI : Eu și Timpul ! (2) Trecut, Prezent și Viitor !

Timpul se uită la mine !

E obosit! Mă privește! Mă ceartă! Apoi mă ia de mână și plecăm împreună spre nicăieri sau eu nu știu unde ! Pășim pe o alee , nu o cunosc, apoi brusc în fața noastră se deschid 3 drumuri: Trecut ! Prezent! Viitor!

Trecut !

Pășesc pe primul drum, acolo mă așteptă oameni pe care i-am pierdut ori au  plecat, copilăria mea și TU, prieteni vechi de mult uitați!

Zâmbete, tristeți.

Prima zi de școală – zâmbesc!

Prima iubire – nu-mi lipsește!

Mă opresc! Nu vreau , să merg mai departe, acolo sunt eu cea de ieri.

Azi, am crescut și sunt alt om. Ii spun Timpului că vreau să merg mai departe.

Trecutul, e un geamantan cu multe vise uitate, care trebuie să stea închis! Timpul, mă ia de mână și mergem … în:

Prezent!

Pășesc pe a doua cărare, acolo sunt eu...azi. E mai bine aici!  TU ! Îi spun că vreau să rămân, dar el - timpul - îmi spune că mai e drum de făcut apoi ...

Viitor!

Pășesc pe al treilea drum, dar nu merg mult! TU !Nu ești ! 

In fața mea timpul așezase o cutie, îmi spune să o deschid.

Prima dată am crezut că viața îmi oferă o surpiză, dar nu mă aștepta o întrebare !

Nu știam ce e deschid entuziasmată cutia și înăuntru găsesc un bilețel!
Intre trecut și viitor, este prezentul!
Oare ai uitat?! Tu alegi încotro să mergi ! Ce alegi !?

Semnat: Timpul 

Timpul !

HM! și eu aș avea pentru tine Timpule o întrebare!?

Dar ai fugit, poate o voi rosti data viitoare !

Eu cea de ieri, de azi și de mâine!

Nicoleta Cristea 

NOI DOI: Eu și Timpul ! (1) O vizită surpriză!

Într-o zi,  prin … Viață pășim…
Într-o zi…
Gândurile mi se păreau de gheață!
Nu aveam griji, nu aveam clipe, și nu știam  de Timp …!
Dar Timpul …
cu grijă cernea, până într-o zi când a bătut la ușa mea!
” Vin și  plec, uneori alerg!
Pe unde rătăcești, copilă, prin ce viață!?”
Mă uit la el, nedumerită!!!?
Ce vrea să spună Timpul cu al lui, glas de ceață!
Copilul de ieri,   azi este  adult,
Zâmbea, plângea, prin viață mergea!
Apoi, într-o zi Timpul bătea de zor  la ușă mea !!?
“Mergi prin …viață…!” îmi spune Timpul.
Am pășit!
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă certe,
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă ierte,
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă cheme,
Poate Timpul, ar fi trebuit să mă  uite !
Timpul se aşează lângă mine de parcă,
ar vrea să îmi spună o poveste!
Mă uit la el, aștept să mă certe !?!
Ridică ochii spre mine și-mi spune :
Nu sunt obosit! 
Sunt doar mai bătrân decât lumea și am văzut multe.
Apoi, într-o zi ai apărut tu!
La început te-am privit, ca pe oricare altul. 
ȘI am zburat împreună prin lume și prin clipe!
Uneori te vedeam, dar nu te opream, 
Cum te îndrepți spre nicăieri  și spre pretutindeni!  
Timpul, se uită la mine și îmi vorbește!
Pentru o clipă s-a oprit în loc și  mă privește !
Oare ce-o  vrea Timpul să  îmi spună !?
23.04.2015
Nicoleta Cristea