Ornella Vanoni, L Appuntamento

Ho sbagliato tante volte ormai che lo so già

che oggi quasi certamente sto sbagliando su di te ma una volta in più

che cosa può cambiare nella vita mia…

accettare questo strano appuntamento è stata una pazzia!

Sono triste tra la gente che mi sta passando accanto ma la nostalgia di rivedere te è forte più del pianto:

questo sole accende sul mio volto un segno di speranza.

Sto aspettando quando ad un tratto ti vedrò spuntare in lontananza!

Amore, fai presto, io non resisto… se tu non arrivi non esisto non esisto, non esisto…

e cambiato il tempo e sta piovendo ma resto ad aspettare non m’importa cosa il mondo può pensare io non me ne voglio andare.

io mi guardo dentro e mi domando ma non sento niente;

sono solo un resto di speranza perduta tra la gente.

Amore è già tardi e non resisto… se tu non arrivi non esisto non esisto, non esisto…

luci, macchine, vetrine, strade tutto quanto si confonde nella mente la mia ombra si è stancata di seguirmi il giorno muore lentamente.

Non mi resta che tornare a casa mia alla mia triste vita questa vita

che volevo dare a te l’ hai sbriciolata tra le dita.

Amore perdono ma non resisto… adesso per sempre non esisto non esisto, non esisto…

 

Melodia mi-a fost într-un fel recomandată, deși nu-mi era adresată mie…

Mi-e bine … fără tine …

 

Am crezut mereu că unele povești  sunt dăruite de timp pentru mine, dar se pare la ora noi doi, cineva mai rămâne din când în când corigent. Amândoi!  E nostim nu !

Ai plecat de nenumărate ori și de tot atâtea ori te-ai întors. Te știam de o mie de ani și te pierdeam de 20 de vieți. Oamenilor le frică de iubire, așa cum îți este și ție.

Nu mai vrei să te arunci cu sufletul înainte într-o poveste de iubire, pentru că ai un trecut în care ai fost un actor trecător, care a jucat doar roluri secundare.

Nu vrei să accepți rolul principal în nici o piesă de amor. Apoi, într-o zi  viața ne-a atribuit roluri principale și ne-am întâlnit, eram stingheri pe scena din povestea noastră. Dar ce conta era un schimb de repleci pe care trebuia să îl acceptăm.

Cu pașii mici ne-am învățat rolurile, ne apropiam frumos de noi, de zâmbete , de stele și de viață.

Am fost fericiți până într-o  zi când noi, făcând un pas greșit am căzut de pe scenă și am plecat într-un decor pe care nu prea vroiam să îl acceptăm.

 Ai rămas prizonier între Atunci și  Cândva, din care eu nu am făcut parte, tărziu am spus:

Mi-e bine fără tine! M-am trezit, m-am regăsit după ce tu ai părăsit scena!

Mi-e bine fără tine! nu mă gândesc de câte ori te-ai întors, acum nu te mai primesc ca atunci, scena aceea s-a închis undeva în timpul trecut. E închis acolo!

Viața ne-a trimis toate lecțiile pe care le aveam de învățat! Amândoi am învățat tot ce aveam de învățat, din sceneta pe care am jucat-o împreună.  

Mi-e bine fără tine! Nu regret că te-am iubit, dar știu că m-ai iubit și tu . Noi,  pur și simplu am greșit, viața în care trebuia să ne întâlnim.

Mi-e bine fără tine!   Chiar dacă azi suntem doi străini ce joacă în filme diferite, între noi totul este: “OK!

Timpul noi doi a trecut, am nevoie de mine, nu de noi. Vreau să-mi adun rândurile și le trec cumva într-un scenariu, pe care nu știu dacă viața l-a scris,dar il voi scrie eu.

 

 

25.08.2017

Nicoleta Cristea  

Jerfa iubirii/Fata pe care ai lăsat-o în urmă, de Jojo Moyes




 

Primul lucru care m-a atras la această carte a fost imaginea fetei de pe copertă, figură tristă ține să te cheme să citești cartea. Emoție, sacrificiu, nedreptate,durere ,dragoste! Am căutat să citesc și celelalte cârți scrise de Jojo Moyes .

Primele pagini, m-au furat destul de repede, de;i num[rul de pagini m-a speriat un pic. Acțiunea se desfăsoară pe două planuri: unul în primul război mondial, al doilea în anul 2006. 

 

 

 

 

Franța, 1916: Artistul Edouard Lefevre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soție, Sophie. Când micul orășel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenția noului Kommandant. În timp ce periculoasa obsesie a ofițerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputația, viața – în speranța de a-și revedea soțul. 
Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soț, cu puțin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanșând în același timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simțit-o după tragedia suferită, precum și speranțele viitoare la fericire. 
Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărțite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc. „

 

Anul 1916, Franța primul război mondial, nemții fac ce știu ei să facă mai bine, invadează orice bucățică de pământ care nu le aparține. 

Sophie Lefevre, este soția pictorului francez Eduard Lafavre, aceasta pleacă  pe front ,fără a știi dacă se va mai întoarce acasă, iar ea se retrage în satul natal, pentru a o sprijini pe Helene sora ei care are doi copiii. Noul Kommndant, este atras de un anume tablou pictat de soțul lui Sophie,  Her Kommandant îi propune să pregătească masa pentru el și soldații din subordine.  Ea acceptă propunera Kommandantului și în final ajunge să se compromită, pe ea și familia  ei. 

Anul 2006 – acțiunea romanul se mută un secol mai tărziu, Liv Holstem, o tânără de 30 de ani încearcă să-și revină după moartea prematură a soțului,David. 

După decesul acestuia, ea rămîne în  vila somptuaosă pe care David a construit-o , unde cerul nopții sau al zilei se poate vedea clar prin tavanele glisante construite de el.

În casa lui Liv se află tabloul care o înfățisează pe Sophie și care este revendicat de membrii familiei Lafevre, în timpul războiului acesta este declarat furt. 

Cartea devine un lung șir de intrigi și suspans care te vor ține cu sufletul la gură.Structurată pe două perioade de timp diferite, unde trecutul și prezentul se întâlnesc la un moment și al cărui liant este un tablou, cartea tinde să fie, mult un șir de enigme ce vor să fie dezlegate. Roamntismul este prezent , dar nu la cote atât de ridicate, cum ar indica de exemplu titul colecției din care face parte cartea Blue MOON .  

Cartea poate fi cumpărată de aici

 

„De multe ori îmi spun că a-ți câștiga existența făcând ce-ți place cel mai mult este probabil cel mai mare dar pe care ți-l poate oferi viața.”

„Uneori, mi-a spus el încet, mi se pare că a rămas prea puțină frumusețe în lume. Și prea puțină bucurie. Tu socotești că viața în orășelul tău este foarte grea. Dar de-ai ști ce vedem noi dincolo de locul ăsta… Nimeni nu câștiga. Nimeni nu câștiga într-un astfel de război.”

„Trebuie neapărat să-ți spun ceva legat de experiență celor cinci căsnicii prin care am trecut. […] Am învățat tot ce se putea învăța despre iubire. Dar ceea ce am învățat în primul rând, e că viața înseamnă mult mai mult decât ideea de a câștiga.”

„Uneori viață constă într-o serie de obstacole, totul este să pășești punând un picior înaintea celuilalt. Uneori, își dă ea seama brusc, e vorba doar de încredere oarbă.”

„Iar viața…ei bine, viața mi-a arătat treptat că merită trăită. […] Tot ce contează sunt oamenii. Tot ce contează e pe cine iubești.”

Nicoleta Cristea

14.02.2019

Nostalgii trecătoare

Când te-ai uitat ultima oară la ceas Omule ?
Era Ieri, era Azi ?

 

Ieri mă plimbam nestingherită cu tine printre gânduri.

O adiere de amintiri îmi traversă privirea, ce uita să aducă înapoi amintirea.

Priveam pe cer cum Luna se plimba și din cânturi de ceară Soarele se stingea .

Aleragăm prin Viață și uităm, Timpul vine repede după noi, nu ne lasă loc și gândire, vine fură clipe și apoi pleacă.

Azi este aici, Mâine este dincolo…

Omul în Viată este doar trecător… cu vise, cu gânduri, cu amintiri, cu speranțe.

Clipele zboară atât de repede, cele plăcute cele neplăcute, pe unele le vrem înpoi pe altele le gonim.

Omul ceartă timpul, Timpul ceartă Omul !

Uneori ai impresia că unul din ei merge mai repede decât celălalt.

Dacă ne-am prinde de mână cu Timpul am fi la fel de bâtrâni, ca el și am zbura prin viață într-o secundă.

Omul și Timpul ar trebui să facă pace !

Și eu !

Și voi !

 

30.07.2018

Nicoleta Cristea

Ce a lăsat în urma ei, autor  Ellen Marie Wiseman

   

Titlu: Ce a lăsat în urma ei

Titlu original: What She Left Behind

Autor: Ellen Marie Wiseman

Editura: Trei

An publicare: 2017

Nr. pagini: 440

 

 

         




           Există o mulțime de cărți care te fascinează, singurul incovennient este timpul. Ar fi tare comod să stai să citești și timpul să treacă liniștit pe lângă tine. La această carte m-a atras titlul, suna un pic enigmatic, iar enigmele trebuiesc descifrate, iar mie îmi plac misterele … …

         Acțiunea romanului se petrece într-un azil de boli mintale. Psihiatria, este o ramură a medicinei, în care realul și imaginarul sunt sinonime și antonime, iar granitța dintre întuneric și lumină poate fi greu de pătruns . Diagnosticul bolilor psihice nu este niciodată unul clar sau definitiv, uneori poți creea boli imaginare, pentru un om sănătos.

        Autoarea, jonglează excelent cu emoțiile umane, dar și cu consecințele lor. Imbinarea de stări cu care scriitoarea se joacă de la primul până la ultimul cuvânt , fascinează și creează un scenariu scriitoricesc ce nu merită părăsit de cititor.

Acțiunea romanului se desfășoară între trecut și prezent.

Isabella Store, este o adolescentă, cu un trecut ciudat și greu de înțeles. Mama ei, îți împușcă tatăl mortal în timp ce acesta dormea, (suferea de o boală psihică), este închisă, iar fata refuză să  o viziteze la penitenciar.  

Noua familie, o roagă pe Izzy să ajute la inventarierea lucrurilor găsite într-un azil de boli mintale, ea găsește,  un cufăr mai vechi decât timpul care ascunde o mulțime de secrete: un jurnal, o mulțime de scrisori nedeschise, adresate lui Bruno .

Jurnalul aparținei Clarei Cartwright, care a respins căsătoria impusă de tatăl ei, refuzul  o face prizonieră, într-un azil, care azi și-a închis porțile, cu mai bine de 100 de ani.

Izzy, dorește să descopere povestea femeii care a trăit în umbra unui destin greu de imaginat, care principal actor vinovat de o viață nefericită, este propiul părinte.

Povestea o face pe fată să reflecteze la o viață, care poate seamănă un pic cu a ei, sau dacă nu seamănă o poate face să reflecteze cu alți ochii la propia-i istoriei. Autoarea descrie foarte concis frământările celor două personaje, povestea se desfășoară ușor și intriga te fascinează.

Cartea poate fi cumpărată de aici .

 

 

 

Izzy s-a aplecat pe fereastră.
—Ce faci aici? a întrebat ea, încercând să nu ia în seamă fluturii din stomac.
—Ţi-am adus un cadou, a spus Ethan. A ridicat ceva plat şi pătrat, de dimensiunile unei cărţi broşate.
—E miezul nopţii! a şoptit Izzy. Eşti nebun?
Oh, aşteaptă, şi-a spus ea în gând, nu contează. Nebuna sunt eu.

Visul american în ochii în ochii bunicii

Noul an studențesc, bate la ușălarisa era în anul doi la Facultatea de Informatică, Anii mai ri sau anii terminali, vorbeau prin pauzel dintre cursuri de programul Work and Travel, îi plăcuse ideea studiase ceva pe internet, și avea să se sfîtuiască cu bunica, știa doar că își dorește ceva special, sperând să încheie anul cu bine. Ajunsă acasă  intră pe internet și caută informații despre ceea ce înseamnă acest tip de vacanță. Își sună cea mai bună prietenă

Imaginea cadrului medical în ochii pacienților




Cătălina, se pregătește să meargă la serviciu, era o nouă zi dintr-o altă săptămănă, era asistentă medicală la un  spital in cadrul secției de pneumologiei, Timișoara. Vorbise cu o colegă care avea să primească azi de la  eHalate, un magazin online de costume medicale și echipamente de lucru, bluze medicale cu imprimeuri viu colorate. Obișnuiau să fie atente cu ținuta lor, astfel că în fața pacienților să poți apărea impecabil. Omul vine la medic pentru că are o problemă de sănătate sau pentru control anual de rutină. O ținută curată și îngrijită poate diminua tensiunea cu care pacientul, se confruntă, teama de boală, de spital, de medic.

A fi bolnav nu e pentru nimeni o bucurie !

Pe lângă ținuta impecabilă compusă din costume frumos colorate, … un zâmbet pe chip și o vorbă bună, era un fel de deviză, nerostită.




◊◊◊




Diana, obișnuia să meargă la medic preventiv, făcea anual un control de rutină amănunțit, analize medicale, controale ochi, pulmonar sau orice alte indicații primea de la medicul de familei.

După ce a intrat în posesia biletelor  și-a făcut programările de rutină, fără de care nu se putea prezenta la medic. Mâine trebuia să meargă la medicul penumolog, pentru prima dată,  deși nu făcuse acest lucru pănă acum, medicul  de familie îi recomandase și acest tip de consult. Îl acceptase cu inma stransă pentru că fuma, iar ea știa că fumatul este nociv și poate dauna sănătății prin diverse boli grave uneori și greu de vindecat.

Ajunge la spital la ora programată, înarmată cu răbdare. La medic vii dar nu știi niciodată când pleci, indiferent de  ora la care ai programarea, uneori mai pot apărea și urgențe. Intră  în spital cu sufletul mic ca un fir de nisip, înaintea ei intrase  în viteză o salvare . Un pacient pe targă sângerând este adus de urgență la camera de gardă. persoanlul medical intră în acțiune, pacienții veniți doar  pentru un control mic, sunt nevoiți să aștepte.

Hemoptizie! zice medicul de gardă. Ce paturi libere avem la parter, repede îl internăm , Raluca ia o tensiune, și măsoară saturația. Card ai? Dă-mi un act de indentitate. Familia ? E cineva cu el ? Fiica pacientului apare speriată din spate  și scoate tăcută și speriată actele pacientului, dar și investigații medicale mai vechi.

Avem un  pat  liber în salonul 5.spuse asistenta șefă.

Se internează cu hemoptizie, regim comun, analize de rutină, vezi dacă e asigurat și are card emis ! spuse medicul către personalul de la biroul de internări.

Registratorul medical ascultă  și anunță medicul de rezultatul căutării pacientului sistemul de asigurări de sănătate, asistenta șefă, înmânează acetele pentru a putea fi inregistrată în sistemul informatic, internarea pacientului.

Diana, privește spectacolul care se desfăsoară involuntar în fața ei, personalul medical are o ținută demnă și   impecabilă.  Se aștepta să vadă clasicul alb, dar este lipsă de alb. Uniformele lor sunt frumos colorate,căprioare, flori, pisici  de toate culorile vii,pe cap poartă bonete, iar părul este ascuns de printr-un coc frumos legat la spate. Zâmbește și deja simte că s-a îndrăgostit de acest spital, observă și zâmbetul  de pe chipurile lor, curățenia și profesionalismul. Hemoptizie! caută pe Dr. Google, dar nu înțelege nimic .

Intoarsă în cabinet, după efectuarea radiografie pulmonare, medicul pune diagnosticul:

Lasă-te de fumat sau vei regreta mai târziu, tigările nu fac nimic bun sănătății, pentru fumat îți trebuie doar ambiței, nimic altceva.Ne vedem peste 6 luni la control când vom repeta analizele de azi. Te rog să vii cu biletul de externare, pentru a putea face comparație  între investiigații și să-mi spui că nu mai fumezi.îi spuse medicul 

Vizita la medic este liniștitoare, i-a plăcut doctorița, profesionalismul ei, modul frumos și cald de a se adresa pacienților, era de gardă, ea primise aceea salvare mai devreme. Zâmbește în sinea ei, viața cadrelor medicale nu este așa roz precum pare, chiar dacă au tinută perfectă în mâinile lor stă de multe viața oamenilor cu care intră în contact.Nu-i pare rău că a cumpărat buchetul de flori, i-l dă cu  tot dragul, mulțumindu-i pentru sfaturi. Iese zâmbind din cabinetul medicul, cu promisiunea fâță de sine că se va lăsa de fumat.




◊◊◊




Sfărșitul zilei se termină, dar pentru ele nu, urmează tura de noapte, o singură fată trebuie să facă fata la mult de 35 de pacienți, să asigure garda. Prima parte a zilei este spre sfârșit, acum pot admira în sfărșit noile uniforme, pentru iarnă au avut grijă să-și cumppere, cine nu avea halate  medicale groase.

O altă zi de lucru se termină frumos, un zâmbet și o vorbă bună pot alina oricând teama iminentă a unei boli, iar ele cadrele medicale medicale știu să facă acest lucru.

 

 

Articole scris pentru Superblog

Circuit Japonia între două dinastii

 

– Mergem în Japonia de Paște? întreabă Daniel seara, într-o doară după masa de seara.

– In Japonia, da ar fi interesant dar, ce-ti venii acum. Mă gândeam la un circuit în Japonia

, este vorba de un circuit istoric de data asta. spuse Daniel .

– Adică ? Tu stai bine la istorie, eu am lipsit la ora asta , nu vrei să îmi explici. zise Nicoleta .

– împăratul Akihito abdică, pe 30 aprilie 2019, va fi prima abdicare după 200 de ani , fapt care duce la sfîrșitul Dinastiei, Heisei, sistemul loc calendaristic se schimbă, Ar fi înteresant să trecem în agendă circuit în Japonia cu Exact Travel Club    .

– Da, sună bine , dar ce știi tu agenția asta, o părasim pe cea cu care mergem de de 10 ani, zise Nicoleta râzând, tu călătorule. cred că nu există colț din lume în care să nu fi mers, așa că o să fiu fericită cu tine în colț de lume. Daniel zâmbește și o sărută fugitiv pe obraz. 

– Mergem! ? Bine, dcă zici tu mî las cu drag pe mâna ta, dar îmi spui și mie despre ce e vorba în excursia asta?! zise ea zâmbind .

Japonia cu Exact Travel 

– E vorba de un circuit de 14 zile cu plecare în 20.04.2019. primele două zile sunt de plimbare cu  prin aeroport, cu autocarul . A treia începe aventura când vom pleca Hakone, pentru a vedea parcul  național  Fuji-Hakone-Izuunde poate vom putea admira panorama Muntelui Fuji , apoi o plimabare cu vaporul pe Lacul Aski, cu telecabina către VAlea Awakudani. . Ziua a  patra  e mai plină de evenimente, vizitîm Sinsa Asakusa, cu templu Senso-ji și multe alte minuni.

– Sună interesant , ce spui tu, nu știam că ești atăt de pasionat de Japonia.  Zise ea râzând.

–  La sfârșitul lunii aprilie, azleea oferă un spectacol de culori, care încântă orice privire, ăn toate nuanțele de rozun adevărat răsfăț pentru trup și suflet, mă gândeam că te-ai bucura să îl vezi.zise el râzând.

– Da, normal că m-aș bucura.Ia spune-mi și mie care sunt ce știi tu de agenția asta, care ti-a furat sufletul, așa ușor și repede. zise nedumerită! 

– De agenția asta am aflat de la un coleg de serviciu, care zice că merge de foarte mult timp și ea foarte încântat.Mi spus că la ei, cuvțntul de ordine este profesionalismul, te consiliează pe toată durata sejurului,organizarea este exemplară, cu instrucțiuni transmise în timp util , iar singura noastră grijă este să ne urcăm în avion și să zburăm spre Japonia. 

– Uite ce au scris ei despre acest sejur ! spuse el ți îii artă un comentariu, din cele existente pe sitte, despre Japonia 

Am lăsat să treacă puțină vreme după întoarcerea din Țara Soarelui Răsare – Japonia (Martie 2017) şi cu uimire constatăm că nu s-a așternut uitarea peste frumoasele zile petrecute împreună cu o echipa de ghizi profesionişti şi dedicați, ba dimpotriva privind înapoi imaginile imortalizate par ca şi cum nu ne-am desprins de această poveste, sau nu vrem să ne desprindem oricum. Chiar dacă pot spune că am ‘hoinărit’ mult in lumea asta mare, excursia aceasta din Japonia rămåne una de referinta, de suflet, deosebită, fascinantă , exemplară. Plecând de la deviza NOBODY PERFECT, cine într-adevăr caută neghina dintr-o excursie care s-a vrut a fi una deosebită de toate celelalte prin programul şi circuitul oferit, este chiar cârcotaş. Am avut parte de pragmatismul unui profesionist Andrei, de rigoarea, sensibilitatea şi frumusețea sufletească a Mihaelei şi nu in ultimul rând de ochiul atent la orice scăpare al Voicai care au cmpletat tabloul şi muzica surdă, fascinantă şi sensibilă a cresilor, pe care i-am lăsat zâmbind la plecarea noastră, dar care ne-au oferit ofrande şi plecăciuni de mulțumiri că am fost demni de a-i admira.Un echipaj Andrei, Voica, Mihaela care ar fi fost in stare să conducă probabil chiar şi avionul care a întârziat să mai decoleze de pe Doha  :). Privind înapoi, cred că şi momentele de sincopă, şi ştim la ce ne referim, dar care nu au depins de Exact Travel şi cu atât mai putin de ghizi, au facut parte din această poveste numită Hanami, pe care o doream fără de sfârșit. Am lăsat in urma o Japonie frumoasă cu sau fără ciresii infloriți, un popor minunat cu oameni exacti, cinstiți, corecți, ambițioşi, harnici şi solidari. Ne-am întors cu dragi amintiri pe care le vom purta in navoadele minții până la capătul zilelor noastre.Arigatõgozaimasu Exact Travel şi echipajului de 3 profesionisti care au ținut pânzele corabiei sus şi pe furtună dar şi pe mari calme cu cer senin si soare strălucind.Vânt bun din pupa vă dorim, Exact Tavel şi să poposiți înotdeauna la țărmul dorit!

Timpul până la îmbarcarea în avion era scurt, mai aveau cel puțin de așteptat și grupul se mîrea cât vedeai cu ochii, oamenii erau tineri și fericiți, Pentru unii dintre ei era prima dată când plecau din țară, pentru alți îndragostiți de japonia, erau la o doua a tria revere, ceea nu era puțin de spus. 

Articol scris pentru Superblog,

 

Un cuvânt a dispărut din dicționar!




Timpul, deschide o carte și citește o poezie! Zâmbește puțin, privește ființa care i-a scris poezia. Se uită la ea, e împăcată ! Ar vrea să-i mângâie o clipă chipul, dar știe că nu l-ar lăsa.

Uneori sufletul e obosit, vrea liniște …

Îi scrie o scrisoare, dar încă nu e hotărăt, să o trimite? Va aștepta un pic să își revină. Nu îi place de ea așa …îngândurată. Se apleacă peste masă caută în sertar un caiet, primise trei în ultima  săptămână. Nu știe ce caiet să aleagă, știe că ei îi place să scrie, renunță, să folosească vreun  caiet.

“Am să i le trimit ei pe toate, poate așa se va vindeca de mizeria sufletească pe care o trăiește și în care a întrat perfect nevinovată. Știu că îți faci mustrări de conștiință. Am să veghez asupra ta  să ai putere, să treci peste acest măcel sufletesc și fără rost . Vina ta, draga mea este că acorzi prea multă încredere oamenilor, că  ești prea cuminte sufletește și tare ușor de rănit. Nu toți oamenii sunt ca tine, dar nici tu nu ești ca ei și nu vei fi niciodată. 

Off, copilă, pe unde rătăcești, prin a cui viața!”





Draga mea, Oamenii trebuiesc luați așa cum sunt! Niciodată altfel, niciodată diferit ! Pur și simplu! Chiar, dacă uneori poate fi absolut imposibil de acceptat neputință unora de a fi OAMENI, și de a purtat un război pașnic cu Viața și cu cei de lângă tine. Deși, am ajuns la această concluzie, niciodată nu am putut să mă acomodez cu ea, pentru mine răutatea umană este o limbă străină, greu de digerat, chiar și în cele mai cumplite coșmaruri la care suntem supuși uneori cu sau fără voia noastră. Uneori viața ne trimite anumite situații, infernale, demne de orice film de groază în care actorul principal este: SUFLETUL. Se simte ca un copil fugărit de un balaur, care scoate flăcări și vrea să disturgă orice fărâmă de zâmbet de pe chipul acelui copil, care vrea  să fugă, oriunde, oricum și cu orice preț, dar nu poate pentru că a doua zi va fi la fel. Răutatea, unor oameni rezultă de multe din neputința, de a asculta, de a comunica, de a spune:




Ce? Cum și De ce ?




E cumva … când realizezi că zâmbetul de ieri a fost de fapt minciună! A fost un zâmbet mincinos fals, dar asta era doar ieri, azi este doar  ură .

E …., când oamenii ascund răni pe care nu le recunosc nici măcar față de ei, își aruncă frustările în ceilalți crezând că așa se vindecă, rănind alți oameni.

E …, când vezi câtă ură poate zace în sufletul unui OM, ură care nu credeai că poate fi adevărată și nu știi de ce .

E trist, să fii desființat ca Om pentru că alții sunt neputincioși în fața propiilor probleme.

E …, să fii cel care primește flăcările neputinței din cuvintele celorlalți, cuvinte pline de înțelesuri doar pentru cel care le rostește, iar tu  la rândul tău ești neputincios în a rosti vreun  un cuvânt în apărarea ta. Ești desființat ca OM, nu exiști! Nu ești nici măcar ceață … ești doar un fulg care stă să cadă, dar NU VREA!

E …, cum neputința rostirii  adevăratelor cuvinte, naște războaie, în minte suflet și în ochii celorlalți, care devin martorii tăcuți, al desființării tale ca OM!

E …,  să fii OM. E greu ! Pentru unii este peste puterea de a înțelegere, pe care viața ți-a datorat-o !

Sătul de furtunile la care este supus sufletul, sătul de bombardanentul de cuvinte, priviri ucigătoare, gesturi fără rost, se retrage cuminte din fața avalanșei de cuvinte. Ar vrea să dispară:

într-o altă lume,

altă clipă,

altă viață cât mai departe de … acel  …cineva .

Nu vrea să întrebe nimic, nu vrea să ceară explicații, un singur lucru vrea să dispară. Zâmbetele mincinoase de ieri, azi sunt doar fum, pentru că un vulcan de cuvinte le-a ars. 

Arde sufletul, arde viața, arde încrederea!

Ce să faci cu astfel de oameni?  Normal, ar fi să pleci, fără să te uiți în spate. Te acomodezi doar cu noua imagine și mergi mai departe căutând cărarea pe care scrie: INDIFERENȚĂ, NEPĂSARE, PUTERE și UITARE! Cu greu le găsești, te bucuri că sunt pe același drum , e greu dar mergi ușor, lași lacrimile neputinței să-ți mângâie sufletul, le face bine. Până la urmă nu trebuie să te lași distrus de neputința unora de a vorbi. Ce faci cu încrederea pe care altă dată le-ai acordat-o? Nimic ! Ea, a murit ! 

Cuvântul Om a fost smuls din dicționar, nimic nu-l mai poate aduce în locul cuvenit, pentru că totul este minciună.Vântul a fugit cu el, și a furat și cuvântul… din dicționar. Acum locul, e gol și pustiu! Dicționarul se simte pustiit, ca și sufletul!

Cuvântul OM a fost aruncat în univers…. și e împrăștiat  alergă printre furtuni de cuvinte și gesturi .

Ai grijă de tine, copila mea, ți-o spune atâta lume, ți-o spun și eu, până mă vei ierta și îi vei putea ierta, apoi te vei ierta pe tine, draga mea  !  

 




 

 




  TIMPUl  e mut, la aceste dureri, știe că are o vină,pentru că a fost părtaș la zâmbetele mincinoase și nu are cum să le ia înapoi, Il doare minicuna, care a creeat-o, privește înapoi spre fereastra care a deschis-o acum câteva clipe, o închide și doare.

Nu are nimic de zis, și-a pierdut replicile , acum totul e tăcere și ATÂT! Poate într-o zi  va avea ceva de zis, acum doar: Tace!        




 

In privința oamenilor trebuie să înțelegem și să acceptăm multe lucruri:

  • Să nu avem niciodată așteptări, că ne pot minți și mai târziu răni;
  • Nu-i putem schimba sau îndrepta spre o anumită țintă, suntem unici în univers cu rele și bune.
  • Față de cei din jur, purtăm anumite măști și suntem alftel decât, cum ne văd ei,
  • Suntem minciună, pentru a ne apăra și lovim, pentru a ne păzi,
  • Uneori suntem îngeri mincinoși și lovim pentru a ne proteja.


Copila privește din ieri,

Azi, spre ALTE ZĂRI …

Timpul VREA SĂ FIE, AZI UN FLUTURE ! 

Cineva bate la ușă, ea citea o carte,

Inchide cartea, merge la ușă,

Era o CLIPĂ trimisă de TIMP:

Timpul, ar vrea să citești ceva, când vei putea și vei vrea.

Te  roagă să uiți, să ierți și să  înveți să zâmbești.

Iartă, copilă și mergi mai departe, cuminte prin altă viață.

Viața este hoață și oamenii răi! Îi spune CLIPA și dispare, departe spre altă  zare.

Copila privește, dar nu se grăbește să citească scrisoarea primită.

 

Privește caietele, unul cu îngeri, altul cu un copil ce-i zâmbește de departe, parcă ar veni din altă cale , al treilea  ciudat, dar bun de complectat. Zâmbește! Credea că nu o să găsească, niciodată medicamentul. Apoi, sună telefonul, oameni frumoși și curați la suflet, întreabă de ea.




Poate… nu eu  sunt  criminalul, în povestea asta… NU VĂD, NU AUD, NU VORBESC, DOAR ȘTIU își spuse ea.

Nicoleta Cristea

05.10.2018

Hrana pentru copii, trebuie să fie bogată în vitamine

 




Conferința pe tema: Sănătatea copiilor noștri, se apropie cu pași repezi, Mihaela a fost invitată în calitate de părinte, care folosește produsele SanoVita, emoțiile nu erau neapărat mari pentru că mai participaseră, la astfel de evenimente.

Discursul și-l pregătise, axându-se pe vârstele copiilor ei, fata de opt ani și băiatul de zece ani.

 

Bună ziua, numele meu este Mihaela E. sunt fericita mămică a doi copii, unul de opt și unul de zece ani . Trebuie să recunosc că sunt foarte atentă cu alimentația copiilor mei. Astăzi vă voi descrie cu mici amănunte trucuri pe care puteți să le diversificați, legate de micul dejun și pachețelul pentru școală. 

Odată cândva am fost eu la nutriționist pentru mine, de la el am învățat că micul dejun este foarte important, pentru că este prima masă cu care organismul se întâlnește după ce s-a odihnnit, și de aceea trebuie să îi dăm aportul de vitamine.

Tot atunci am învățat că energia unui copil este dată 25% de calitatea micului dejun. La școală are nevoie de toată nevoia pentru a se concentra pe activitățile pe care le are de parcurs peste zi. Hrana copilului, este ca un combustibil, care îl poate ajuta să își  dezvolte și capacitatea de organizare .  

Pentru micul dejun am să vă povestesc doar așa în linii mari, la care puteți diversifica în funcție de imaginație .

Granola

 Este o comibinație de cereale, care conține merișoare, stafide, fulgi de ovăz sau chimpir confiat  obișnuiesc să le-o fac copiilor mei măcar odată pe săptămînă și de fiecare dată când mi-o cer , pentru că le place foarte . Cu timpul am învățat să schimb ingredientele, iar copii au chef să mănănce uneori și de trei ori pe săptămână.

Humusul

Este o altă opțiune pentru micul dejun, pe care uneori îl ornez cu bucățele de legume, mixate care se transformă într-o spumă delicioasă.

Griș cu lapte 

Apoi, ar mai fi clasicul și nemuritorul  griș cu lapte , iubit chiar și de noi cei mari, uneori folosesc și rețele de la SanoVita cu lapte de cocos, pentru arome speciale. 

Pachețelul pentru școală

Fructele proaspete 

Pentru școală încerc să îl diversific mereu. Fructele  proaspete sunt recomandate  pentru că au vitaminele de care ei au nevoie, nu întotdeauna curățate de coajă. Iubesc bananele, care nu le lipsește din hrana săptămânală,Când erau mici nu agreeau fructele, dar am reușit să îi conving tăindu-le în diferite forme, care să îi atragă.

Sandwichul

Mi se pare mai ușoară alegere chiar și pentru este și pentru mine la îndemână, nu folosesc, sunt prea sărate, atunci prefer să le folosesc pe cele făcute de mine. Un pate de ficat , de pui, piept de pui, copănele pe post de la care strecor și o frunză de salată, rochie, roșie, castravete. 

Gustări cu cereală

Batoanele cu cereale, le plac foarte mult, Dacă le dau cereale în ele strecor și fructele de goji, nuci, fructe, semințe. E drept să pregătești masa diversificate pentru ei este o mare plăcere,ca mamă nu trebuie să fii supărat, să ai dureri, trebuie  doar să ai grijă de ei și să ai grijă de  sănătatea lor. 

Cam aceste sunt  lucrurile pe care am vrut să vi le spun, eu să închei aici micul meu discurs scurt și care cred că v-a fost de ajutor. dacă aveți întrebări , vă voi răspunde cu drag . 

 

Articol scris pentru Superblog