Nostalgii trecătoare

Când te-ai uitat ultima oară la ceas Omule ?
Era Ieri, era Azi ?

 

Ieri mă plimbam nestingherită cu tine printre gânduri.

O adiere de amintiri îmi traversă privirea, ce uita să aducă înapoi amintirea.

Priveam pe cer cum Luna se plimba și din cânturi de ceară Soarele se stingea .

Aleragăm prin Viață și uităm, Timpul vine repede după noi, nu ne lasă loc și gândire, vine fură clipe și apoi pleacă.

Azi este aici, Mâine este dincolo…

Omul în Viată este doar trecător… cu vise, cu gânduri, cu amintiri, cu speranțe.

Clipele zboară atât de repede, cele plăcute cele neplăcute, pe unele le vrem înpoi pe altele le gonim.

Omul ceartă timpul, Timpul ceartă Omul !

Uneori ai impresia că unul din ei merge mai repede decât celălalt.

Dacă ne-am prinde de mână cu Timpul am fi la fel de bâtrâni, ca el și am zbura prin viață într-o secundă.

Omul și Timpul ar trebui să facă pace !

Și eu !

Și voi !

 

30.07.2018

Nicoleta Cristea

Opt sfaturi despre educația ta financiară

 




 

Sfaturi despre bani la Scoala financiară BCR 

Independența financiară! Uneori pare un cuvânt  sinonim cu visul de a  zbura spre Pluto și a te stabili acolo. Majoritatea dintre noi și aici mă includ și pe mine muncim undeva la stat sau la privat, cum bine și perfect nu e nicăieri, omul dorește să evadeze într-o altă lume în care să nu dea socoteală nimănui. Școala de Bani este un proiect inițiat de BCR, ce te învață cum să obții independența financiară și avantajele pe care le poși avea de pe urma veniturilor tale.

Inițial, la începutul proiectului trebuie să completezi un test care îți spune cât ești de cheltuitor:

Când ai verificat cardul ultima dată ?

Pe ce preferi să cheltuiești banii ?

Cum petreci timpul liber ?

Apoi, șirul întrebărilor continuă, iar la finalul testului  vine răspunsul :nu-ți plac riscurile de nici un fel  și n-ai ambiții exagerate.

Citind rezultul, recunosc adevărul, sunt conservatoare , nu arunc banii pe nimic, nu-mi fac credite pe care nu le pot achita. Unul din principiile care mă guvernează, este să nu mă împrumut, pentru sume modice, care nu aduc decât un mic dezechilibru financiar, și un  uragan  mare în portofel.

Situațiile financiare critice, apar atunci când te aștepți mai puțin, de obicei înainte de salariu sau cu una  două zile înainte . Varianta fericită pentru situații nefericite, este un mini buget pus deoparte ca să acoperi golurile.

La curs nu pot participa, deși mi-ar fi plăcut, m-am educat financiar prin prisma salariilor avute, mai mici, mai mari.

 

Sfaturi despre educația financiară 

Câteva lucruri pe care l-am învățat de-a lungul timpului și m-au ajutat să îmi creez o educație financiară proprie, ar fi :

  1. E bine să ai mereu un ban pus deoparte.
  2. Să nu spui niciodată că nu poți face economii, pentru că te minți singur. Un leu pus deoparte e tot un ban la pușculiță .
  3. Când eram mică ai mei mi-au oferit cadou o pușculită, era un purceluș, îmi place să adun cum zornăie banii în ea . Apoi, mai târziu, pușculița din plastic a devenit un purceluș din ceramică, eram un copil fericit când ciocanul se repezea în nasul lui și banii fugeau care încotro.
  4. Invață să fii cumpătat,chiar dacă bugetul este unul mic, educația financiară așa se învață.Cei cu venituri mici sunt de obicei, cei mai cumpătați.
  5. Perioadele de panică financiară pot apărea oricând, trebuiesc depășite cu calm și cu răbdare.
  6. Trebuie să economisești, așa scapi de datorii.
  7. Ține un jurnal financiar în care să treci lunar tot ce ține de cheltuielile tale de la facturi la săpunul de la baie.
  8. Alocă săptămanal o sumă de cheltuieli pentru hrana, pe principiul pachețelul de acasă e mai bun decât să dai zilnic pe bani de mâncare la serviciu.

Școala de bani este o provocare pentru noi toți, îndiferent de vârsta avută. De la începerea proiectului BCR a colectat peste 2500 de răspunsuri, iar în urma rezultatelor primite la cei cu vârsta peste 25 de ani rezultă că banii merg pe telefoane mobile și gadget-uri. Copii încep să economisească mai devreme cam în jurul vârstei de 4 ani , adulții de azi , economiseau după majorat.

Școala de Bani este program de educație financiară, care vorbește pentru noi, fără definiții și sintagme, vorbește depre nevoile noastre, dorințele noastre și contribuie la atingerea obiectivelor și dorințelor finaciare.  

 

Articol scris pentru Superblog proba 6

Un city break de împăcare la Veneția, cu Christian Tour

The Canal Grande and the Ponte (bridge) di Rialto from Hotel Locanda Ovidius — Image by © Atlantide Phototravel/Corbis

Lumea din jur, părinți, colegi, prieteni a rămas mută la purtarea lor, ieri erau cel mai frumos cuplu. Azi, e doar tăcere între ei. Nu-și mai vorbesc Diana e supărată, Theodor e mut doar cu privirea mai vorbește cu ea. Copiii nu pot intervenii în cearta părinților, le e teamă de divorț și ei nu vor asta: mi-ar fi greu fără mama și mi-ar fi dor de tata! Îi spune Izabela într-o zi bunicii.
Timpul, trece nestingherit, oricum nu știe să facă altceva, nevoiți de situație cei doi soți vorbesc doar strictul necesar, nu vor nici măcar să vorbească de situația pe care inconștient fiecare dintre ei a creeat-o .
Părinții încearcă să-i împace, dar e greu, așa  că bunicii, se gândesc să organizeze o masă în familie înainte de anul nou. Părea, un lucru greu de făcut, pentru că copii, deși adulții,  puteau devenii reticenți, dar trebuiau să devină familia care a fost odată.

Artificii, în Veneția Italia 

Cunoștințele bunicii în materie turism, o ajutaseră să găsească ideea salvatoare: un city break în Veneția, oferit Christian TOUR, agenția de suflet a bunicii, o să  le cumpere bilete și se vor împăca cu forța, trebuie să mai fi rămas ceva în sufletelor lor, măcar o fărâmă.

A avut ceva de alergat când a trebuit să cumpere biletele de avion Christian Tour, problema era doar una financiară și se numea: pensia vine mai târziu! În cele din urmă s-au împrumutat, iar drumul spre Veneția începea să se arate la orizont.

Veneția, era visul lor mai vechi, și-au dorit acest lucru după nuntă, dar cum Diana era însărcinată în șapte  luni, au trebuit să îl amâne și l-au amânat până l-au șters de pe listă.

Bunica însă nu a uitat, le-a cumpărat biletele și îi trimite rapid la un sejur de împăcare departe de lumea curioasă, care a găsit un subiect nesfârșit de discuție.  Bunicii așteptau copii la masă, era cadoul lor de anul nou,  să înceapă mai bine anul .

De fiecare dată când mergeau în vizită la părinți, pe copii îi aștepta un șir lung de surprize, răsfăț și iubire, iar bunica era o zână în bucătărie. Intrând în casă Diana observă o revistă de la Christian Tour, care trona ca o prințesă pe noptiera de lângă televizor , observa și reacția nervoasă a mamei, care ascunde revista.

  • Vreți să plecați în plimbare iarăși ? întreabă Diana.
  • Nu știu fata mea, tot încerc să îl conving pe tata și se lasă greu de urnit ? zise mama ascunzându-și emoția.

“Poate ar trebui să le spun că sunt iar însărcinată cu gemeni, să sparg odată gheața asta care tronează în viețile noastre din cauza unei secretare nesuferite, care culmea , acum și-a luat și tălpășita spre alte orizonturi. ”

Masa este masă, fiecare se așează la locurile știute din alte timpuri râd , glumesc, copii povestesc despre școală.

Bunica se ridică de la masă, bunicul o urmează. Fiecare se îndreaptă spre locuri diferite ca să apară în același moment împreună. Apoi, braț la braț țin în mână ultima carte a bunicului. Este o scenă frumoasă, cu doi bătrâni care iubesc și se vor iubi și dincolo de timp, Diana își pune mâna pe burtă , zâmbește ocrotitor la sufletele care vor veni peste puțin timp.

  • Acesta este cadoul nostru de Anul Nou, știm că nici o furtună  nu vă poate umbri fericirea!  Zise bunica.

Diana, ia cartea tatălui și privește admirativ: Culorile timpului, mesajul care vine de undeva din negura timpului, deschide cartea crezând că va citi tare autograful scris de bunic pentru ei. Înăuntru se aflau biletele, pentru city break-ul Veneția. Acesta era autograful de la bunici, asta își doreau pentru ei.

Diana, îți șterge ușor o lacrimă, care îi inundă chipul, Theodor o prinde de mână protector și iertător. Nu e loc de cuvinte, s-au împăcat fără să-și spună o vorbă, iar secretara este doar o apusă amintire , nici măcar tristă.

Acum, luna de miere e un vis devenit realitate, luna iubirii, pe care și-o doreau de mult.

Veneția orașul iubirii!

  • Am și eu veste pentru voi toți! Vom fi din nou părinți! Sunt însărcinată! Le spuse Diana, ștergându-și o lacrimă.  

Dacă toate poveștile încept cu: a fost odată!, atunci toate poveștile se termină cu: au trăit fericitți până la adânci bătrăneți!

Articol scris pentru proba 2, Superblog 2018, un deceniu de bllogging.

Aia Proiect, casa nu e doar un vis

 

Nunta lor avusese loc cu șase luni în urmă, iar luna de miere era astăzi doar un vis frumos, păstrat printre albume și filmulețe. Ca orice nuntă, a fost frumos, prieteni dragi, aproape familie. Luiza, se pregătește de rutina zilnică, începe o nouă săptămână de  muncă, o stare de amețeală îi distrage atenția. Își doreau amândoi copii, dar nu imediat.  Aveau nevoie, de o casă a lor.Piața imobiliară, e plină de oferte tentante. Vizionarea apartamentelor,  cu dezvoltatorii  devenise ceva timp, o rutină zilnică. Vroiau o casă lor, nu chirie! Inchiriaseră un apartement pe o perioadă de timp, limitată, dar nu chiria era visul lor.

Un gând, îi zboară prin minte, zâmbește : Oare să fie adevărat?! Alungă gândul și peste o săptămână are confirmarea. Era adevărat! Trebuia, să îi spună soțului și să ia repede o hotărâre , dar mai ales în privința casei.

În seara aceasta, după cină avea să-i spună și să-i dea vestea lui Radu  .

– Dragule, masa e gata! îi spune ea imdediat ce  Radu intră în casă.

– Ești nerăbdătoare, draga mea!  Vin imediat, să pun în ordine lista de vizionări pentru următoarele două săptămâni. Zise Radu .

Masa se termină, vestea este primită cu bucurie și de Radu. Aceeași concluzie!  Luiza merge la doctor. Află că va avea gemeni. Bucuria este peste puterile ei, doar casa îi întunecă fericirea.

Începe, să caute pe google firme care proiectează case, speră că Radu nu se va supăra de decizia ei, îi trimite totuși un mesaj. În momentul de față este alegerea cea mai sigură! Se oprește la firma de construcții AIA proiect și deși nu știe ce înseamnă consultață avize . Se documentează, ia noțite, înțelege conceptul. Radu, ajunge acasă. Discută împreună  soluția salvatoare pentru familia lor. Ajung amândoi la concluzia, că trebuie să se orienteze  spre construirea unei casei, pentru că le oferă mai multe avantaje decât  spațiu închis de la bloc. Apoi, fiecare copil trebuie să aibe camera lui, pentru viitor, până la urmă faci o casă cu o firmă de construcție dar o faci pentru o viață, nu … doi trei ani.

– Ne trebuie și un proiect DTAC  .  zise Luiza ca pentru sine.

După ce consultă  ofertele firmele, vizitează oferta pe care unui proiect de casă oferit de firmă de proiectare.

– Nu am idee ce înseamnă concret proiectarea unei case, dar o să le scriu un mail prin care am să le cer, o întâlnire, dacă nu răspund la mail, îi sun.

–  Ai avut o ideea bună, draga mea. De azi, înainte grija asta îmi revine mie, tu trebuie doar să ai grijă de copiii și  de tine să duci sarcina cu bine până la capăt. zice Radu.

– Da, Răducule așa o să fac. Zise ea cuminte. 

– Sunt atât de bucuros, că vom deveni părinți! spuse Radu visător la ziua când va ține copii în brațe.

Crezi că ar trebui să ne înteresăm de teren  sau o să ne ofere firma de proiectare terenul și ce înseamnă obținere de avize ?I întrebă Luiza gânditoare.

– Faci, ce faci și tot acolo te gândești. E vorba de obținerea avizelor de construcție, nu poți construi o casă dacă nu ai avizul de construcție, pentru asta firmele de proiectarea au oameni specializați care se ocupă de fiecare proiect în parte. Zise Radu răbdator și înțelegător.  Când o să miște bebeii noștri? 

– Ha! Ha! râde Luiza cu poftă . Cine e nerăbdator cum! Nu știu mai încolo și la mine e prima sarcină, așa cum și la tine e primul proiect de casă de care  te ocupi. 

– Reao! zise Radu. Vrei să mergi cu mine la firma de proiectare să vorbim cu ei.

– Da aș merge și acum să îmi explice și mie ce e acela un proiect PAC .

– Pac, pac ! Nu vrei tu să mergem la un film sau să ieșim undeva în seara asta să uităm un pic de griji pe care oricum cred că ni le facem degeaba. Zise Radu.

– Cred că vreau să mergem să mâncam ceva sau hai să facem comandă și ne uităm la un film în casă. zise Luzia.

Discuția lor interminabilă și plină de gânduri se termină, în momentul în care ies pe ușă.Se hotărăsc să meargă la un film, apoi pentru că tot era week-end să fugă o tură la munte. Grijile pentru casă chiar nu le fac nici un bine. Aleg ca destinație Valea Prahovei. Timpul  nu este împotriva lor . Soarele le zâmbește dimineața, prietenii unde s-au cazat îî primesc cu drag și discuțiile despre casă devin un mic stres.

Radu deschide în cele din urmă mail-ul pe care îl trimisese cu câteva zile în urmă, erau așteptați amândoi pentru o prima consulțantă pentru un proiect de casă despre visul lor.

Mail-ul pică exact la fix pentru că se diminuează și tensiunea. Apoi la plimbarea de seară toată lumea este fericită. Copii vor avea camera lor…

Zilele au trecut mai repede ca vântul, iar timpul a dansat cu fericirea lor. Întâlnirea cu firma de proiectare a fost mai mult decât plăcută. Se pare  că nimic nu e întmplător în viață, sarcina evoluează bine. Urmează să se ducă peste  două zile să  vadă  proiectul final.

Azi aveau o vizită, viitorii bunici au fost chemați la masă pentru a li se da ultimele vești.

Abia aștept să le spun la părinții vestea noastră . Zise Luiza gânditoare.

Ce secretoși suntem, la tine începe să se vdă sarcina și noi nu am avut încă plăcerea să le spunem la părinți că vor fi bunici. zise Radu

– Da așa e .   Suntem cei mai răi copii din lume.

Bucuria bunicilor a fost foarte mare mai ales când au aflat și de casă  pe care tinerii o vor avea.

 

Articol scris pentru Spring Superblog

Iarna și primăvară se întâlnesc la Spring SuperBlog 2018

 

În ultima perioadă nu am scris pe blog. Am avut de lucru sau prea puțin timp pentru blog. Iarna aceasta ne-a dat de gândit, mai mult ne-a păcălit decât a stat alături de noi, s-a gândit pe sfârșit de sezon să ne trimită ceva  frig, mulți fulgi  de zăpădă, după temperaturile de primăvară de care am avut parte în ultima vreme. 

Până la 1 martie mai sunt câteva ore, dar lumea Superblog nu ține cont de vreme, odată cu începerea primăverii calendaristice începe și Spring Supeblog 2018. E drept, o competiție mai scurtă decât cea din toamna anului trecut, dar așteptată cu nerăbdare. 

Competiția de anul acesta  se va desfășura în perioada 1 martie 13 aprilie, cei ce doresc să se înscrie o pot face aici 

La SuperBlog 2017, am ieșit din zona de confort, am avut termene limită, am luat note de toate culorile, am avut două penalizări, am avut de toate. Am scris aici și aici

La Gala Superblog, iarna ne-a vizitat un pic în Poiana  Brașov atunci am văzut prima zăpadă. Am cunoscut oameni frumoși.  Noi,  bobocii am avut locul nostru  fiind la prima participare. Acum, vremea bobocilor de atunci a apus: vin alții !

Competiția Superblog e de 10 ani pe piață de blogging din România,  una din cele mai frumoase comunități de bloggeri din țară. Pentru mine, este a doua participare, numai am aceleași emoții ca prima dată. 

1,2,3  pe locuri, fiți gata… START !Mult succes ! Și mie, bineînțeles !

 O primăvară frumoasă tuturor, poate nu vine în iulie !  

 

La revedere, 2017!

Bun venit, 2018!

Sfârșitul de an își trăiește ultimele clipe, vreo câteva mii   la număr. Facem bilanțul: la bune și la rele, adunăm, scădem, ne dorim. Timpul zboară, nu avem ce să îi reproșăm, face ce știe el mai bine, nu stă la taclale cu nimeni, merge înainte.

E ciudat, cum cuvintele  mele, nu îți găsesc rostul nici pe hârtie, nici la calculator. O retrospectivă a anilor ce au trecut nu o voi face. Doamna Imaginație e în vacanță, iar cuvintele s-au ascuns într-un balon de ceață mut.

2017 pleacă la fel de enigmatic cum a venit! A avut de toate, spre sfârșit mi-a dat o mulțime de zâmbete și bucurii, și oameni frumoși un strop de fericire, un  Imn al fericirii, pe care l-am cântat eu alături de alții 99 de oameni fericiți. Mă răsplătea, pentru timpuri apuse !

 2017, a venit, mi l-a adus Timpul . Acum tace!.

Ce am făcut în 2017?

  • Am AVUT grijă de sănătatea mea, controale periodice pe care toți ar trebuie să le facem,
  • M-am plimbat, am citit, am iubit, am scris, am râs, am plâns,
  • Am participat, cel mai lung  ( 10 ANI 2018) concurs de blogging din România, Superblog,
  • Am spus: Mulțumesc!  E vorba de oamenii, care m-au susținut și mi-au zâmbit la toate nebuniile, care se nășteau în mintea mea: ai mei, vecina, doctorițele, și mulți, mulți alți!

Am uitat:

  • să mă odihnesc!
  • să ocolesc oamenii cu suflet de ceară …,

Am învățat: 

  •   Am învățat, ce înseamnă răbdarea și încrederea.
  • Am învățat, cât de mult înseamnă o vorbă bună.
  • Am învățat, că în viață sufletul omului, este oglinda lui .
  • Am învățat, că iubirea poate fi, poate  pieri …
  • Am învățat …!Cum arată fericirea ?!

URĂRI PENTRU PENTRU 2018:

  • să fiți sănătoși;
  • să vă gândiți la voi ;
  • să fiți fericiți ;
  • să vă găndiți la cei dragi ;
  • să întindeți mâna după stele și uneori să încercați să  le prindeți nu e greu! ;
  • să aveți timp să râdeți;
  • să aveți timp, să vă uitați și să credeți ;
  • să aveți timp, să sperați și speranțele să prindă aripi;
  • să aveți timp, să vă bucurați de fiecare zi, de fiecare ceas… în fiecare secundă.

CE VREAU EU ?! 

  • SĂNĂTATE MIE ȘI FAMILIEI MELE,
  • OAMENI CU SUFLET CURAT,

ʺ Te-ai gândit să fii drăguţ cu tine în acest an ?
Imaginează-ţi ce v-a face 2018 pntru tine !?
Imaginează-ţi cu adevărat
Simte !
Scrie !
Chiar acum du-te şi trăieşte asta !
Fii drăguţ cu tine anul ăsta şi ceea ce e magic se va întâmpla ! ʺ

LA MULȚI ANI 2018 CU BUCURII ȘI REALIZĂRI! 

Nicoleta Cristea

31.12.2017

 

 

 

 

 

SuperBlog 2017 – prima participare la un concurs de bloggeri – prima parte

Impresii după finalizarea concursului 

 

Poza de grup, dar m-am pitit in spate !

Prima ediție SuperBlog începe în anul 2008. Timp de 4 ani, concursul se ține o singură  dată pe an, apoi din anul 2012,  de două ori pe an.

In 2009 – competiția a numărat 56 de probe;

2010 – 44 de probe, 2011 – 33 de probe.

Din 2012  SpringSuperBlog –  se lansează  cu 30  de probe,  din anul 2012 SuperBlog numără două ediții pe an, primăvara și toamna. 

Aflasem de compețitie prin 2013, dar nu aveam blog, prin toamnă mă îndeamnă o prientenă: Fă-ți blog! Da?!  Ce să scriu?! , având altă nișă, un domeniu în care toată lumea este specialist. Am renunțat, la idee și strecuram pe blog-ul  respectiv poezii, apoi l-am făcut pe al doilea, comunicare, chestii mai putin siropoase, decât poeziile, vin și cu al treilea, deja era prea mult. Așa, că am renunțat la celelalte  2 și le-am reunit pe toate  aici 

       Prima participare la SuperBlog

 

Competiția SuperBlog 2017, s-a terminat la începutul  lunii decembrie. Atunci am răsuflat ușurați cu toții după 27 de probe. Numărul participanților crește de la an la an. Dacă în 2009, erau 30 de participanți, anul acesta au fost înscriși 163 și în jur de 143 bloguri active, care au dus concursul până la final.  Fericiții, au  ajuns în finală și au primit statutul finalist SuperBlog.

Ca să ajungi la trofeu, trebuie să treci prin furcile caudine ale juriului, să scrii la termen (7 zile ), să respecți numărul de cuvinte între: 300 – 1000, baremul de jurizare, să fii creativ și inventiv, să înveți să nu renunți . 

SuperBlog, o cu totul altă compunere- o compunere creativă și imaginativă-, un concurs al peniței și plăcerii de  a scrie.  În spatele compunerii tale, un prof. este juriul,   citește, dă note,  premii .

  Ca un articol să fie perfect trebuia, să respecți baremul de jurizare  (10 puncte din oficiu, simț estetic, respectarea temei, aspectul blogului, creativitate și originalitate, corectitudine gramaticală, respectarea cerințelor tehnice, coeerența și ușurintă în exprimare), la sfârșitul competiției, aduni punctajul, acele 100 de puncte și ești fericit.

Eu și un concurs de bllogging

M-am înscris, la jumătatea lui septembrie, fără vreo ideea despre sponsori,  înainte de scrierea articolului trebuia să fac o documentare amănunțită. Fiind, pentru prima dată, primul lucru de care m-am temut a fost să nu renunț, deși am avut 3 ocazii ratate de abondon. 

Am ieșit pe locul 57, deși inițial îmi propusesem 50. Am avut parte de 2 penalizări: de 20 și 10 puncte, o notă foarte mică, la care în mod normal, articolul meu ar fi avut două cuvinte: Beau apă!. E clar, că pornind de la o asemenea idee, nu avea cum să iasă ceva măreț și bineînțeles că nu a ieșit.

În ziua, în care a  început concursul WordPress, mă anunța că am 4 ani de blog. Am zâmbit, când am citit mesajul, 4 ani nu e de ici de acolo, dat fiind faptul că experiența mea în blog, e doar la categoria scris, fără cerințe avansate de limbaj tehnicist…

Dacă ar fi să mă felicit pentru ceva azi, este pentru faptul că nu am renunțat, notele au fost: mari și mici .

Ediția, de anul acesta a avut 27 de probe. Se  publicau: marți, joi, sâmbătă, termen limită: 7 zile,  juriul acorda notele: luni, miercuri, vineri. In zilele de publicare a notelor pe grup, era zarvă mare, pentru că așteptai nota, dar trebuia să publici pe blog și pe platformă  concusului, articolul pentru următoarea probă.

Uneori poate fi greu, alteori frumos, alteori și greu și frumos în aceleși timp, dar merită!

 

Va urma!

 

 

Nicoleta Cristea

18.12.2017

Curățenia de sărbători, corvoadă sau plăcere

 

A face curățenie în casă poate fi un lucru plăcut sau mai puțin plăcut pentru că, totul se rezumă la timpul alocat acestei operațiuni, foarte importantă, de aceea e bine să iei în calcul anumiți factori.

Primul factor, este că indiferent dacă îți place sau nu să faci curat în casă, când ieși pe ușă dimineața, dacă ai lăsat curat, vei intra cu plăcere, dacă e invers, dezordine, plăcerea se topește la micul dezastru găsit.

Al doilea factor, ar fi să nu faci și să chemi o fată la curățenie , dar cineva străin în casă poate aduce prejudicii și subțiază bugetul. 

Al treilea factor,ca să fie mai ușor la o curățenie generală, este să faci sitematic, săptămînal, îți aloci timp pentru operații mici, o zi pentru aspirator, o zi pentru spălat pardoaseala, o zi pentru spălat rufe, șters praful sau le faci pe toate sâmbăta. 

Ustensilele necesare  curățeniei: aspirator (scos primul ca să știe pisoiul, că trebuie să se ascundă, zgomotul aspiratorului este deranjant), mop, lavete, bureți, ștergător de praf, o muzică să te acompanieze, eventual la televizor un post de muzică, orice zgomot, dar nu în surdină, membrii familiei trimiși la plimbare, eventual să ia masa în oraș, că după curățenie trebuie făcut și mâncare. 

Produsele de curățenie; detergent de vase, detergent de rufe,  produse curățare universală,, produse de igienizat toaleta impotriva bacteiilor, produse de curățat a parchetului și mobilei, produse care fac curățenia, mai ușoară.

 

Personal, nu îmi place să fac curat, dar prefer să fie curat.  Baia și bucătăria mi se par un fel de oglindă a casei, vasele nespălate nu prea există, am alergie, când le văd în chiuvetă. În baie, e meritul pisoiului, că are nisipul acolo și se împrăștie, deci trebuie măturat și spălat zilnic, cel puțin. 

Câteodată (la sfârțit de an), lucrurile inutile trebuiesc aruncate/donate ocupă locul degeaba, sau pur ți simplu este inutil să ții în casă ce nu folosești :încălțăminte, genți cutii, haine,  o unitate de la vechiul  pc, care așteaptă alt cumpărător.

Bucătăria – Dacă ai dezghețat frigiderul de cu seară, este numai bine, cel mai indicat ar fi, o inspecție generală la produsele din frigider, aruncate produsele care  au depășit termenul de garanție. Produsele Triumf   sunt eficiente pentru bucătărie, folosesc, soluția pentru aragaz de ani buni, și am fost mulțumită să aflu că, în gama Farmec, au aparut și produse, pentru veselă și de degresat vesela, unde raportul preț calitate se justifică corect. Când vine vorba de aragaz, aici trebuie luat în calcul și spațiul  pentru cumptor, care trebuie spălat și el la fel ca partea de deasupra, cu o  soluție Triumf pentru aragaz     este perfectă pentru a da aragazului o culoare mult mai plăcută vederii, înlătură resturile de mîncare acumulate.     Cuptorul cu microunde, îmi era teamă de soluția pentru aragazele clasice și le spălam cu soluție pentru veselă, dar am descoperit ulterior că și pentru microunde există rezolvare și atunci încă o problemă rezolvată.        Spre final, că nu trebuie o zi pentru bucătaărie, se spală pereții, după aragaz, se pot aduna resturi de mâncare, care cheamă gândacii de bucătaărie, și sigur nu vor achita factura la întreținere, mașina de spălat se curătă și ea, geamuri. Dacă ai scos perdelele de la geamuri acum mașina poate să le spele cuminte, ca la final să le pui le geam curate, umede, că numai e nevoie de călcat.   

Baie – La baie, există produse de la Nufăr, experții în curățenie, primul lucru care trebuie făcut și asta măcar o dată pe lună, o soluție de desfundat țevi și  chiuvete, curăță repede, și elimină rezidurile, ale tale și ale vecinilor de mai jos. Apoi  un Nufăr universal pentru baie, spalat, cada, toaleta, gresia, o soluție pentru toaletă, la final un mop, până se usucă la baie, fuga în sufragerie. 

Sufrageria – Dacă în sufragerie, există covor, mă asigur că pisoiul s-a pitit pe balcon închid ușile și aspir, aceeași operațiune și pe canapea, înlătură acarieni, păr pisoi.  Spre final șterg praful, spăl gemurile, curăț covorul, cu o soluție covoare și tapițerie șterg cu mopul parchetul și fug în dormitor unde repet aceeași operațiune door că, la final schimb lenjeria. Mă îndrept, pe balcon caut pisoiul îi spun că  am pitit monstrul gălăgios, fac curat în dulapuri, păstrez: ciocanul, cleștele patentul, cuiele, conserve, compoturi și arunc ce e inutil . Apoi spre final, spălatul de rigoare, mă retrag cuminte în sufragerie și spun gata, ajunge, că urmează runda doi, mâncarea pentru Crăciun .

 

 

Articol scris pentru SuperblogProba 22

Un banchet la munte, înainte de bacalaureat

 

 

O zi de lucru obișnuită, angajații agenției de turism sosesc unul câte unul. Nimic nu părea să strice liniștea cafelei de dimineață poate un lung șir de telefoane, turiști nehotărâți. O zi obișnuită de lucru! Doar că  liniștea durează puțin! Telefoanele  încep să sune, tastura de la calculator este deja obosită, la ușă fiecare agent are deja vreo 5 rezervări care-și așteaptă facturarea .

Un telefon, poate unul din cele mai puțin așteptate, dar la rezervarea căruia ai ceva mai mult de lucru. O rezervare mare de 200- 300 de oameni.

Directoarea   liceului   de arhitectură, sunase în numele celor 5 clase de a XII a, care dorea să oraganizeze balul de  absolvire: Undeva la munte! 

– 300 de invitați, sigur că da nu e nici o problemă. Unde ați dori să se desfășoare evenimentul … Da,  sigur că ne ocupăm noi!

Telefonul, se închide și Irina exclmă fericită:

Dragilor, avem treabă multă, care aveți chef de o excursie la munte, în vreo două zile? 

De ce ?! Ai prins vreun peștișor de aur și ne iei cu tine? întreabă Mihaela colega de birou .

Da! Directoarea de la liceul de arhitectură vrea să organizeze balul de clasa a XII a , la Poiana Brașov.

Să pleci cu vreo 200- 300 de  copii după tine nu e …, nu e de ici, de colo, mai ales că sunt foarte neastâmpărați și pot strice orice …

E lasă avem de organizat un eveniment la Poiana Brașov . Eu o  să sun la hotel să văd dacă ne primește. În primul moment ne ocupăm de cazare, apoi vedem transportul. Maria, sună firmele de transport, cere o ofertă pentru 5 autocare, pentru că nu știm încă în momentul acesta de câte e nevoie.  Plata la hotel probabil prin transfer bancar. 

Toți ochii erau ațintiți asupra ei,  ascultători și  atenți. Zilele trec repede, la eveniment participă , 200 de copii și 20 de profesori. La hotelul din Poiană, este forfotă mare, la salonul de evenimente din Poiana Brașov

Timpul, se scurge repede sau încet nici ea nu știe cum, știe că mâine avea să plece cu mulții copii neastâmpărați după ea, care precis vor fi … foarte cuminți.  Irina, se urcă în primul autocar, iar în spate alte 3 autocare, cu copii și profesorii, care au fugit în ultimul. Plecarea, era vineri dimineață, cazarea undeva în jur de ora de ora 12.00 aveau timp și  de pauze pe drum, să admire peisajul. La recepție sunt întâmpinați de angajații foarte deschiși si poate un pic emoționați de gălăgia pe care, copii o vor face în aceste zile. In camere copii găsesc um tort de înghețată, profesorii o sticlă de vin, iar profele un buchet de trandafiri, în semn de: Bine ați venit ! . 

Sala de banchet este amenajat[ frumos, mesele profesorilor sunt puse în capătul sălii, iar mesele copiilor 12 persoane la masă, în ordinea alfabetică, dirigintele fiecărei săli are și el un scaun pentru a putea  spune cu copii povești din anii de liceu, care au zburat mai repede ca timpul. 

Dar, cum până la banchet timpul trebuie volorificat frumos, o parte din copii preferă excursiile prin zona de o frumusețe rară, doamnele au mers la Sâmbăta de Sus. Unii copii au vrut să meargă la echitație, alții au rămas la piscină, s-au plimbat cu motorul, au tras cu tirul, fetele la spa, fotbal de masă, darts. 

Tot hotelul era un mic furnicar. La banchet , meniul s-a lăsat un pic așteptat pentru  că pe ringul de dans se desfășurau concursuri, a fost de ajuns să descopere cineva masă plină că  primul meniu, aperitivul s-a terminat repede, destul  pentru a putea spune povești și la meniul doi. 

Drumul spre casă i-a găsit amorțiți și fericiți, și visători.

 

Articol scris pentru Superblog proba 21.

 

 

                     

Feminitatea, se învăță indiferent de vârstă, de la cine te aștepți mai puțin

 Aveam… nu țin minte vârsta, poate după terminarea liceului. La medic, mi-a fost teamă mereu să merg, dar mama mergea cu mine. Într-o zi, de mult am mers cu ea la spital  pentru un control. Aveam curaj, să merg cu ea, pentru că  a lucrat  în domeniu, iar mie limba  medicală mi se pare atât de încâlcită la aceea vârstă, ea era/este translatorul meu.Pe vremea aceea fustele/rochiile  părcă îmi erau interzise, chiar dacă probabil aveam în șifonier. Erau  un copil, rebel care nu asculta de părinți. Nu țin minte exact ce control era, dar țin  minte cât pentru 1000 de vieți, că aveam niște ghete până la genunchi cu șireturi, blugi și o helancă – negre -. Afară, era cald, iar eu purtam cizme,  dar erau atât de comode, blugi se îmbrăcau ușor …

 

Intru,  în cabinet doamna doctor începe consultația, la sfârșit, nu se eschivează și mă întreabă:

– Tu, nu știi să porți fustă! Ce e cu ținuta asta la tine?! Nu ți-e cald cu cizmele alea? mă întreabă ea. O femeie trebuie admirată … de femei, nu de bărbați, pentru că bărbații  văd frumsețea și acolo unde nu există ! Ține minte asta!

Nu rețin, ce i-am răspuns, dar știu că … am recunoscut în sinea mea, că avea dreptate, lucruri care mi le spuneau, mama și mamaie … doar că, eu eram un copil neascultător, rebel, încăpățânat.

 

Adevărul, e că generația mea a învățat greu să renunțe la blugii și adidașii, ne era mult mai ușor, să tragem niște pantalonii pe noi. Feminitatea era undeva ascunsă în spatele unei perechi de pantaloni, uniformele școlare pieriseră și ele. O generație străină bunului gust.  

Mama, este mereu elegantă! Mamaie, (mama mamei),  avea o pasiune pentru maro, bej și derivate. Aveam, de la cine să preiau eleganță, de la mamaie am preluat pasiunea  pentru maro, repulsia pentru negru, chiar dacă denotă elegantță. Eu, eram în pantaloni dimineață, prânz și seara. Remarca, doamnei doctor mi-a rămas adânc întipărită în  minte. Am găsit, în șifonier fustele pe care mi le creea mama,  rochiile elegante . De atunci, am renunțat la pantoloni ( nu definitiv!) și am învățat să mă simt bine în fustă, rochie, indiferent de anotimp. 

Poate, dacă ar fi fost atunci  a fi existat Anwsear, iar internetul ar fi avut impactul de azi, doamna doctor mi-ar fi sugerat și ce ținute să port și am fi răsfoind amândouă sitte-ul … 

 

 

Articol scris pentru Superblog Proba 20