La Adio, mereu TU!

 

Azi, ne-am despărțit pe veci și fără echivoc, i-am spus că numele lui va apărea într-o carte. A zis bine, ciudat și trist căci e departe. Uneori ar mai vrea să mai vorbească cu mine, dar deosebire de el, eu i-am spus nu anul trecut pe 24.08…. Uneori mai îmi este muză și probabil muza cea mai dragă, el este o fărâmă din mine și e aceea iubire care nu moare, aceea iubire care nu tace, chiar dacă este ascunsă în suflet și e scrisă într-o 1000 de cuvinte. Nu, că am avea ce să spunem ne-am spus tot chiar și atunci când am tăcut. Noi, ne vorbim din tăceri și el știe, dar am ales să fie așa și eu îmi respect decizia chiar dacă există uneori amintiri care nu tac. Aleg să fug în lumea mea departe de el și amintirea copilăriei noastre. Poate, uneori ne întâlnim printre gânduri, dar nu ne vorbim, gândurile noastre stau uneori față și se privesc. Ele și vorbesc doar noi nu, nu avem ce, numai vrem… Oare !? Rămâne doar un nume într o carte și… Atât restul sunt tăceri. Ce ciudată e viața?!

Departe și totuși aproape,

tăcut, stingher și cuminte,

privind de departe la ziua de ieri spre nicăieri

privești în abis spre un alt vis… de nedescris,care nu iartă,

privesc tăcută și voce mi-e mută și suflet fiert…

La altceva ce nu se vrea… Privesc… Acolo…

 

     24.08.2018

Nicoleta Cristea

Jerfa iubirii/Fata pe care ai lăsat-o în urmă, de Jojo Moyes




 

Primul lucru care m-a atras la această carte a fost imaginea fetei de pe copertă, figură tristă ține să te cheme să citești cartea. Emoție, sacrificiu, nedreptate,durere ,dragoste! Am căutat să citesc și celelalte cârți scrise de Jojo Moyes .

Primele pagini, m-au furat destul de repede, de;i num[rul de pagini m-a speriat un pic. Acțiunea se desfăsoară pe două planuri: unul în primul război mondial, al doilea în anul 2006. 

 

 

 

 

Franța, 1916: Artistul Edouard Lefevre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soție, Sophie. Când micul orășel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenția noului Kommandant. În timp ce periculoasa obsesie a ofițerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputația, viața – în speranța de a-și revedea soțul. 
Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soț, cu puțin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanșând în același timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simțit-o după tragedia suferită, precum și speranțele viitoare la fericire. 
Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărțite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc. „

 

Anul 1916, Franța primul război mondial, nemții fac ce știu ei să facă mai bine, invadează orice bucățică de pământ care nu le aparține. 

Sophie Lefevre, este soția pictorului francez Eduard Lafavre, aceasta pleacă  pe front ,fără a știi dacă se va mai întoarce acasă, iar ea se retrage în satul natal, pentru a o sprijini pe Helene sora ei care are doi copiii. Noul Kommndant, este atras de un anume tablou pictat de soțul lui Sophie,  Her Kommandant îi propune să pregătească masa pentru el și soldații din subordine.  Ea acceptă propunera Kommandantului și în final ajunge să se compromită, pe ea și familia  ei. 

Anul 2006 – acțiunea romanul se mută un secol mai tărziu, Liv Holstem, o tânără de 30 de ani încearcă să-și revină după moartea prematură a soțului,David. 

După decesul acestuia, ea rămîne în  vila somptuaosă pe care David a construit-o , unde cerul nopții sau al zilei se poate vedea clar prin tavanele glisante construite de el.

În casa lui Liv se află tabloul care o înfățisează pe Sophie și care este revendicat de membrii familiei Lafevre, în timpul războiului acesta este declarat furt. 

Cartea devine un lung șir de intrigi și suspans care te vor ține cu sufletul la gură.Structurată pe două perioade de timp diferite, unde trecutul și prezentul se întâlnesc la un moment și al cărui liant este un tablou, cartea tinde să fie, mult un șir de enigme ce vor să fie dezlegate. Roamntismul este prezent , dar nu la cote atât de ridicate, cum ar indica de exemplu titul colecției din care face parte cartea Blue MOON .  

Cartea poate fi cumpărată de aici

 

„De multe ori îmi spun că a-ți câștiga existența făcând ce-ți place cel mai mult este probabil cel mai mare dar pe care ți-l poate oferi viața.”

„Uneori, mi-a spus el încet, mi se pare că a rămas prea puțină frumusețe în lume. Și prea puțină bucurie. Tu socotești că viața în orășelul tău este foarte grea. Dar de-ai ști ce vedem noi dincolo de locul ăsta… Nimeni nu câștiga. Nimeni nu câștiga într-un astfel de război.”

„Trebuie neapărat să-ți spun ceva legat de experiență celor cinci căsnicii prin care am trecut. […] Am învățat tot ce se putea învăța despre iubire. Dar ceea ce am învățat în primul rând, e că viața înseamnă mult mai mult decât ideea de a câștiga.”

„Uneori viață constă într-o serie de obstacole, totul este să pășești punând un picior înaintea celuilalt. Uneori, își dă ea seama brusc, e vorba doar de încredere oarbă.”

„Iar viața…ei bine, viața mi-a arătat treptat că merită trăită. […] Tot ce contează sunt oamenii. Tot ce contează e pe cine iubești.”

Nicoleta Cristea

14.02.2019

Nostalgii trecătoare

Când te-ai uitat ultima oară la ceas Omule ?
Era Ieri, era Azi ?

 

Ieri mă plimbam nestingherită cu tine printre gânduri.

O adiere de amintiri îmi traversă privirea, ce uita să aducă înapoi amintirea.

Priveam pe cer cum Luna se plimba și din cânturi de ceară Soarele se stingea .

Aleragăm prin Viață și uităm, Timpul vine repede după noi, nu ne lasă loc și gândire, vine fură clipe și apoi pleacă.

Azi este aici, Mâine este dincolo…

Omul în Viată este doar trecător… cu vise, cu gânduri, cu amintiri, cu speranțe.

Clipele zboară atât de repede, cele plăcute cele neplăcute, pe unele le vrem înpoi pe altele le gonim.

Omul ceartă timpul, Timpul ceartă Omul !

Uneori ai impresia că unul din ei merge mai repede decât celălalt.

Dacă ne-am prinde de mână cu Timpul am fi la fel de bâtrâni, ca el și am zbura prin viață într-o secundă.

Omul și Timpul ar trebui să facă pace !

Și eu !

Și voi !

 

30.07.2018

Nicoleta Cristea

Ce a lăsat în urma ei, autor  Ellen Marie Wiseman

   

Titlu: Ce a lăsat în urma ei

Titlu original: What She Left Behind

Autor: Ellen Marie Wiseman

Editura: Trei

An publicare: 2017

Nr. pagini: 440

 

 

         




           Există o mulțime de cărți care te fascinează, singurul incovennient este timpul. Ar fi tare comod să stai să citești și timpul să treacă liniștit pe lângă tine. La această carte m-a atras titlul, suna un pic enigmatic, iar enigmele trebuiesc descifrate, iar mie îmi plac misterele … …

         Acțiunea romanului se petrece într-un azil de boli mintale. Psihiatria, este o ramură a medicinei, în care realul și imaginarul sunt sinonime și antonime, iar granitța dintre întuneric și lumină poate fi greu de pătruns . Diagnosticul bolilor psihice nu este niciodată unul clar sau definitiv, uneori poți creea boli imaginare, pentru un om sănătos.

        Autoarea, jonglează excelent cu emoțiile umane, dar și cu consecințele lor. Imbinarea de stări cu care scriitoarea se joacă de la primul până la ultimul cuvânt , fascinează și creează un scenariu scriitoricesc ce nu merită părăsit de cititor.

Acțiunea romanului se desfășoară între trecut și prezent.

Isabella Store, este o adolescentă, cu un trecut ciudat și greu de înțeles. Mama ei, îți împușcă tatăl mortal în timp ce acesta dormea, (suferea de o boală psihică), este închisă, iar fata refuză să  o viziteze la penitenciar.  

Noua familie, o roagă pe Izzy să ajute la inventarierea lucrurilor găsite într-un azil de boli mintale, ea găsește,  un cufăr mai vechi decât timpul care ascunde o mulțime de secrete: un jurnal, o mulțime de scrisori nedeschise, adresate lui Bruno .

Jurnalul aparținei Clarei Cartwright, care a respins căsătoria impusă de tatăl ei, refuzul  o face prizonieră, într-un azil, care azi și-a închis porțile, cu mai bine de 100 de ani.

Izzy, dorește să descopere povestea femeii care a trăit în umbra unui destin greu de imaginat, care principal actor vinovat de o viață nefericită, este propiul părinte.

Povestea o face pe fată să reflecteze la o viață, care poate seamănă un pic cu a ei, sau dacă nu seamănă o poate face să reflecteze cu alți ochii la propia-i istoriei. Autoarea descrie foarte concis frământările celor două personaje, povestea se desfășoară ușor și intriga te fascinează.

Cartea poate fi cumpărată de aici .

 

 

 

Izzy s-a aplecat pe fereastră.
—Ce faci aici? a întrebat ea, încercând să nu ia în seamă fluturii din stomac.
—Ţi-am adus un cadou, a spus Ethan. A ridicat ceva plat şi pătrat, de dimensiunile unei cărţi broşate.
—E miezul nopţii! a şoptit Izzy. Eşti nebun?
Oh, aşteaptă, şi-a spus ea în gând, nu contează. Nebuna sunt eu.

Charme – antologie de proză , editura ArtCreativ

Charme – antologie de proză contemporană

Citesc Charm, de la început, nu pe sărite. O carte scrisă în mare parte de absolvenți ai Facultății de Drept :“în momentul în care multe tinere termină studiile de drept își doresc cu nerăbdare să îmbrace roba, neavând însă foarte clar în minte dimensiunea sacrificiului pe care îl implică acestă profesie…” Ramona Bulcu, procuror.
Prof. Daniela Toma, a ales cu grijă textele din această carte. Uneori cuvântul îmbracă forma unui vis, stoarce lacrimi și tristeți:“timpul există, trebuie doar să-l vezi. Nu alerga după el, lasă-l pe el să te urmeze.” pag. 117 H. C. L.



Veți citi în acest volum texte condimentate cu detalii, cu mesaje, cu experienţe personale, cu spirit ludic pe alocuri, care mizează pe sinceritate, pe mister, pe expresivitate, toate acestea venind să sublinieze amprenta literară a fiecărui autor, în particular, autenticitatea volumului, în general. Și nu e puţin lucru! 
Cu mentalităţi, pregătiri și vârste diferite, autorii dezvoltă o acţiune de substanţă, fără a forța nimic din ceea ce alcătuieşte nota predominantă a volumului, făcându-l evident, prin urmare, alegerea lor a fost una fericită.
Fără a uza de efecte speciale, avem încă o dată certitudinea că cele care contează sunt cuvintele folosite pentru a mişca lumea din loc, măcar cu un pas încântător înainte! prof. Daniela Toma

 
 

Când înflorește liliacul Marha Hall Kelly

Newyorkeza Caroline Ferriday este ocupată până peste cap cu postul de la consulatul francez și cu o nouă iubire la orizont. Dar lumea ei se schimbă dramatic atunci când armata lui Hitler invadează Polonia în septembrie 1939 vizând cucerirea Franței. 
Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescentă poloneză, simte cum viața lipsită de griji pe care o duce e pe cale să se sfârșească pe măsură ce e tot mai ocupată cu rolul ei de curier pentru mișcarea de rezistență. Într-o atmosferă tensionată de supraveghere și suspiciune, un pas greșit poate avea consecințe grave. 
Pentru tânăra și ambițioasa doctoriță germană Herta Oberheuser, un anunț de angajare ca medic guvernamental pare biletul de evadare dintr-o viață pustie și șansa nesperată de a-și practica profesia. Însă ea se trezește prinsă ca într-o capcană pe un tărâm plin de secrete și dominat de bărbați. 
Destinele acestor trei femei se intersectează după ce Kasia este trimisă la Ravensbruck, faimosul lagăr de concentrare nazist pentru femei. Vor reuși Caroline și Kasia să le facă dreptate acelora pe care istoria i-a uitat?”

 

Un roman  despre  un lagăr de femei din cel de-al doilea război mondial.Femei care au fost cobai pentru armata germană,lagărul de la Ravensbrück? De ororile care le-a făcut Hitler știm destule, dar se pare că mai sunt lucruri de spus, despre aceea perioadă. Deși cartea strecoară și personaje fictive, de fapt autoarea se referă la personaje reale.

Aseară am terminat de citit cartea, după ce m-am chinuit mai bine de o lună să o citesc. M-am lipit greu de carte, dar când am prins un moment liber, nu am mai renunțat. Cartea este povestea adevărată,  a trei femei inspirată din evenimentele celui de-al doilea război mondial. Esența titlul se prinde undeva spre sfârșitul romanului.

Caroline Ferriday a fost o femeie care a luptat pentru oameni, a făcut o mulțime de acte de caritate,  a ajutat oameni vitregiți de soartă, a adus dreptate acolo unde nu exista. Asemenea oameni, sunt mai rar de întâlnit, dar ei există. Un astfel de om a fost Caroline. A mother for Ravensbrück? Cartea începe cu Caroline, împlicată în acțiuni caritabile pentru orfanii din Franța.

Kasia Kuzmerick este cel de-al doilea personaj al acestui roman, în jurul căruia se alcătuieșște toată povestea. Acțiunea se desfăsoară în Polonia. O greșeală o face să ajungă cu mama și sora ei, în lăgărul de la Ravensbrück?

Herta Oberheuser ( 15 mai 1911- 24.01. 1978)ea este personajul negativ din poveste, cea care nu are nici o scuză pentru ororile pe care le-a făcut. Medic chirurg dedicat trup și suflet ideologiei naziste, ea cea care a efectuat operații cu sulfamidă pe tinerele poloneze din leagăn. A fost comdamnată, dar a ispășit doar 5 ani din pedeapsă, pentru ca apoi după eliberare să obțină avizul de practicare a medicinei. Deși nimic nu avea să anunțe, faptul că se transformă pe parcursul poveștii într-un monstru.

Autoarea a adus un omagiu, lui Carolinei, poporului polonez, poate este un eveniment mai puțin cunoscut în istorie, dar și opiniei publice. La un moment dat destinele celor 3 personaje se întâlnesc cumva .

Imagini din istoria unui infern:

Aici

Si

Aici

Și

Aici

„Tata iubea faptul că liliacul înflorește doar după o iarnă grea. […] E un miracol că toată această frumusețe iese la lumină după atâtea greutăți.”

Gala poeziei de dragoste ediția a II a 2018, Editura Art Creativ




Doar tu știi că prefer cafeaua

cu sirop de arțar

doar eu știu că îți place să te joci

 cu degetele prin părul meu

sunt amintiri care fac lumea să dispără  …

 poetul  Ion Calotă

fragment din poezia:  Cel mai bun loc de pe planetă




Prima ediție a fost undeva anul trecut, probabil tot în aceeași perioadă. Am aflat, de acest concurs, cu 5 ore înainte de finalizarea perioadei de înregistrare a textelor, nu cunosc  sursa. Țin minte, că era o zi de sâmbătă am văzut  anunțul și … am trimis o poezie.  Tema: Dragostea! In concursul  acesta elogiul a fost adus versului, nu poetului.  Acum privind un pic în urmă îmi aduc aminte de 2013 când prin toamnă mi s-a publicat un text la un concurs on-line. Textul, publicat există și azi!

Redacția Editurii Art Creativ a fost bombardată cu 600 de poezii. O alegere grea. Aș vrea să îmi imaginez pentru o clipă,  frumusețea versului cuprins în poemele trimise, dar și misiunea grea a editorilor.  Din cele 600 de poezii trimise au fost alese 100. Poemele, din  acest volum seamănă, cu un murmur de chitară, dragostea este menită să cânte și să încânte sufletul cititorului.




Ai filtrat cu infinitul sentimentelor

Mi-ai ancorat sufletul în marea vieții tale  …

Și fiecare dorință ai descifrat-o cu zâmbetul tău .

 Poetul Tudor Ciubotaru

Fragment din poezia:  Infinitul sentimentelor




Iubirea naște sentimente, infinite  în inimile celor care iubesc sincer, iar distanța de la cer pământ poate fi uneori atât de mică în iubire.  Uneori, poate fi frumoasă, poate mângâia, poate încânta,  naște versuri sau suspine. Particpanții prezenți în acest volum sunt dovada vie a frumuseții poeziei și sufletului vrăjit de iubire.

 Lansare  volumului a avut loc în data de 10 martie 2018, intr-un loc primitor. Maria Buză, era surprza,  ne-a încântat cu prezenta ei, iar spre finalul  lansării ne-a cântat.  Poeta Daniela Toma, cea care a îngrijit acest volum ne-a dat o temă  pentru acasă: la lansare să venim cu ceva mov, indiferent ce. Ne-am conformat! Fiecare a gustat surpriza evenimentului: o scenetă interpretată de  2 actorii  minunați .Eminescu venise cu noi, dar nu venise singur, era și Veronica Micle, iar ea avea o rochie mov.  Stăteau amândoi de vorbă în vremuri de demult, își scriau …,  noi eram martorii  fascinați de o iubire nemuritoare peste timp.




Poeții cuprinși în acest volum:

MIHAIL SOARE, AMALIA RODIAN, ANDRADA INGRID MARAN, TUDOR CIOBOTARU,VICTOR BĂDESCU
GABRIELA ANA BALAN, VIOLETTA PETRE,CARMEN- MARIA MECU, GINA ZAHARIA,LUMINIŢA POTÎRNICHE
OTTILIA ARDELEANU, GELA ENEA,NICOLAE NISTOR, LILIANA POPA, CARMEN SECERE, IOANA HAITCHI
BOTA LUCIAN, IOAN CORIN CULCEA, MARIANA CORNEA, MAGDA BĂCESCU, FLORENTINA LOREDANA DALIAN, ANDREI ŞERBĂNESCU, MARIA MEROPE DRĂGAN, ADRIAN PĂPĂRUZ, SUDE EMIL IULIAN
DIANA ADRIANA MATEI, CAMELIA FLORESCU, ŞTEFAN APOSTOL, BOGDAN PASCAL,PETRUŢ CĂMUI
REGIS ROMAN, SILVANA ANDRADA TCACENCO ,MARIUS IONESCU,VALI NIŢU,BORIS M. MARIAN
MARIA SIMION, DUNIA PĂLĂNGEANU , SILVIA BODEA SĂLĂJAN, DANIEL IRIMESCU, GABRIELA GARLONTA, DORINA STOICA, DANIEL-SAMUEL PETRILĂ, ADRIANA PAVEL, AURA DAN, LILIANA GHIŢĂ, VASILE RUŞEŢI, MARIANA BENDOU, BIRTU-PÎRĂIANU VIOREL, MARIAN PAVEL, CORINA DIMITRIU,, VIORICA GHENGHEA
MARIANA LEU, ZAMFIRA CIOBANU, MARIANA POPA, CORINA MATEI GHERMAN, ANA PODARU
MIHAELA ROXANA BOBOC, MARIA- ALEXANDRA BULGAR,EDUARD ŢARĂ ,FLORICA PATAN ,BRĂNESCU ISABELA , ALEXA GAVRIL BÂLE , IOAN PARFENI , CARMEN DRUȚU ONICA , CRISTINA CREŢU , CORNELIA NEAGA ,DORIN DUMITRU ,ONIŞOARĂ CLAUDIU-LIVIU

Cei mai  mici    în domeniu au    primit diplome și volume de cărți publicate de Editura ArtCreativ

CONSTANTINESCU RODICA, BALDEA CAROLINA, GEO VASILE, VALENTIN BOGDAN NEAGU , ANA MARIA GHEORGHIȚĂ , ANA DANIELA CALANCIUC , IOAN MÂCNEA , IOANA BRUNCHI , MARINEL ADAM , MILUȚĂ MOGA ,MIOARA ROMANESCU ,ROXANA-ELENA CIOBANU ,ANDRA ELENA MÎRZA ,LILIANA BADEA- CÂRSTEA ,NADINA MARIA SZAKACS ,NICOLETA CRISTEA ,CORINA NEGREA ,MARIA RUSCANU BĂLĂCIANU




Am un petic de cer, presărat cu iubire,

Dimineți cu petale parfumate de tei, 

Dăruiesc săruturi și nectar de potire ,

Ca doi crimi înfloriți ce așteptă să-i vrei .

Poeta Maria Simion ,

Poezia Implinire – fragment 




În ceea, ce mă privește când am primit vestea m-am bucurat. Am avut emoții, trebuia  să spun câteva cuvinte, dar eu cu microfonul nu prea am fost bună prietenă, nu ne-am certat, dar nici prieteni buni nu prea suntem. Nu știu, care din noi fuge de iubirea care n-ar putea lega. 

O altă surpriză a constat în faptul că cei care erau curpinși în volum au primit câte un volum de poezii cadou din partea editurii.

Carmen Elena Watking – Rapsodii pentru devenire
Denisa Aricescu  – De mână cu toamna
Dana Burghet – Cristale în iarbă
Mihai Ciobotaru – Singur ca un râu subteran

O altă surpriză a constat în faptul că cei care erau curpinși în volum au prmit câte un volum de poezii cadou din partea editurii.




Acesta este adevărata poezie menită să impresioneze, poezia decentă, vibrând de muzicalitate și rafinament .Acesta este versul energic, exploziv original, care intensifică stare de bine și de frumos … un jurnal autentic semnat de poeți adevărați, dovada că spelndoarea există, deopotrivă și pentru ei și pentru editor. Director Editura Art Creativ Daniela Toma, poet, profesor și OM.



 

Nicoleta Cristea

06.06.2018

Noi Doi: Eu și Timpul! (8)

 

 

Timpul aleargă nestingherit, dar ieri pentru o Clipă la mine s-a oprit.

Avea să îmi spună o poveste.

Aveam să-i pun o întrebare despre o clipă oarecare.

Ii deschid ușa și îl invit, să stăm de vorbă la o cafea.

Azi, nu mai e trist ca ieri și nu mai tace, e vindecat de răni și e doar obosit.

Vorbim vorbe, ne spunem povești !

Mă întreabă de clipa de ieri, de Tine.

Ii spun că nu vreau să știu unde ești…

Se uită la mine,  zâmbind.

Aprinde o țigară!

Vorbim de vreme și de mare.

Ii spun ce am mai citit îi spun…

Vorbim de nimicuri!

El nu  e trist, eu nu sunt tristă.

Imi aprind o țigară.

Mă anunță, că mai stă  o secundă  cu mine,o secundă  sau două .

Apoi, fuge prin lume că are multă treabă.

Ii sună telefonul!

Era un Minut ce îl anunța că mai are răgaz cu mine să stea,

doar o  clipă sau două, apoi: Voi pleca!

Mai trec pe la tine într-o altă zi. îmi zice Timpul fără a se grăbi.

Nu știu, care va fi aceea, dar voi trece din nou.

Mă  uit la el, îi zâmbesc și la  secundă ce  e pe cale să  fugă,

într-un alt sens fară demers.

Îmi zâmbește!

ÎI zâmbesc!

Mă uit la el și îl  duc către ușă.

Îmi face cu mâna!

Secunda  aceea mică, abia ivită îl așteaptă la  ieșire,

Pornesc împreună spre alte ținunuri.

Timpul, a plecat! Mă duc să-i spăl cana …

Arunc un ochi spre clipa de Ieri, care nu mă va duce,  Azi nicăieri.

Zâmbesc alung gândul și…

Aștept o altă zi, când Timpul va veni din  nou pe la mine.

13.01.2018

Nicoleta Cristea 

Un iubitor de cărți, spune o poveste

Liesel,  spune o poveste despre cărți

Gândul, de  a merge la o lansare de carte, o însoțea de mult, dar nu sția, că  va avea  parte de cea mai frumoasă  surpiză … Ajunsă, la librărie, Diana a avut plăcerea de a vedea că personajul ei preferat,  nu este altul decât Liesel Meminger, eroina din Hoțul de cărți, de Markus Zusak. Era frumoasă și mai bătrână, decât copila din anii 1940.

Discursul ei, începe frumos și stingher pe alocuri, vedea povestea copilului de atunci, prin ochii adultului de azi.

markus-zusak-hotul-de-carti-1

Pentru mine, cărțile au fost mereu o poveste frumoasă,  în război, a trebuit să îmi ascund această pasiune. Prima carte, citită a fost Manualul groparului,   pierdută, la moartea fratelui meu… Apoi, cu timpul am pătruns într-o lume de vis, în timpul războiului, doar visul era un tărăm nesupus cenzurii. Moartea, avea mult de lucru, nu-și putea permite o vacanță.  Uneori, lucrează prea mult, alteori lucrează prea puțin. Viața, la părinții mei adoptivi, a fost frumoasă chiar dacă mama bombănea tot timpul.  Aveam, impresia că nu mă iubește, dar nu era așa, mă iubea, o iubeam, era mama de care și azi îmi e dor. Tata, Hans Huberman ,era cel mai bun om, el m-a învățat să scriu și să citesc, apoi  am descoperit ce frumoasă e lumea cărților, am început să împrumut cărți de unde puteam. Soția primarului, Ilsa Herman, pierduse un copil, dar iubea cărțile, m-a lăsat să citesc, chiar dacă soțul ei făcea propaganda nazistă și era împotriva celor care citesc. După ce bombrdamentul s-a sfârșit, am reușit să  ies din dărămături, i-am căutat pe mama și pe tata, Rosa și Hans, dar nu erau. Iar Ruby, mă întrebam mereu unde e și l-am văzut, Doamna cu Coasa era lângă el, l-a mai lâsat vreo cinci minute, poate e mult și apoi l-a luat. Regret și azi sărutul ce i l-am dat prea târziu, dar  l-a  primit, atunci când  a plecat. Mi-am revenit greu! Viața era prea ciudată pentru mine, prea greu de înțeles! De ce trebuia să plece cei dragi!? Ce sunt „Cuvintele. De ce trebuiau să existe? Fără ele, nu ar mai fi nimic din toate astea.„

Am să trec repede, la următoarea carte, care mi-a fost recomandată de Diana. Cărțile, de care vă vorbesc sunt de la Editura Rao, gazda noastră.

Rani-Manicka-Zeita-orezului Zeița orezului, Rani Manica,  Laskshmei, spunea că  „Tinerețea este ca un prieten capricios. Îi poți da oricât și orice și tot te va lăsa. Vârsta îți este un prieten adevărat!„

Laskshmei părăsește casa părintească la vârsta de 14 ani, pentru a se căsători cu un bărbat matur Ayah, până la vârsta de 19 ani, are 5 copii. Cartea, este cronica unei familii, o saga malaysiana. Fiecare personaj are propriile lui trăiri, care ți se transmit ușor și ție, și indirect poate, te transpui în poveste. Personajul Laskshmei este foarte bine pus în evidență, puternic, apoi vorbesc copii și nepoții  ei.

 Nu este un roman de dragoste, nici un roman SF, dar este o carte care te ține cu sufletul la gură, are un final fericit .

 Al saptelea copil, Erik Valeur, este o carte captivantă, cu un final neaşteptat, personajele mi s-au părut reci.

erik-valeur-al-saptelea-copil

     Marie, este un unul  din cei șapte copii care ajung în camera elefanților, după ce ceilalți copii pleacă, ea rămâne la orfelinat, dar urmărește viața celor care au plecat. Într-o zi, fiecare dintre acești copii, adulți azi, primește o scrisoare  misterioasă.  Şapte, scrisori anonime, o crimă, camera elefanţilor, secrete, mistere, întebări. Acţiunea se petrece, în Danemarca. Lectura  nu e greu de digerat, misterul însă este cel care te ține aproape de cartea, care nu o poți lăsa din mână. Trebuie să dezlegi enigma. Povestea înaintează și  numeri pe degete copilul lipsă şi apoi dispare , era atât de aproape de tine!

Personajele, au sufletul sfărâmat de  viaţă şi  de amintiri chinuitoare, este singurul roman unde nu m-am putut lipi de vreun personaj, doar de Marie. De fiecare dată când mă aproipiam de un personaj și înceracm să bănuiesc, mă îndepărtam repede, pentru că autorul mă trimitea în altă lume. O carte interesantă!

De cărțile pe Editura Rao, aș putea putea vorbi  la neșfărșit, pentru că eu sunt o iubitoare a cuvântului, dacă nu ați citit aceste cărți …

Cuvintele lui Liesel se pierd printre cei prezenți la lansarea cărți lui Dan Brown Origini.

 Diana, se  întâlnise cu  Hotul de cărți, la altă lansare de carte, Codul lui Davinci, Dan Brown,  de mult și cele două au stat de vorbă despre cărți… și minunata lume a cuvântului.

 

Articol scris pentru Supeblog 2107Proba 16