La revedere, 2017!

Bun venit, 2018!

Sfârșitul de an își trăiește ultimele clipe, vreo câteva mii   la număr. Facem bilanțul: la bune și la rele, adunăm, scădem, ne dorim. Timpul zboară, nu avem ce să îi reproșăm, face ce știe el mai bine, nu stă la taclale cu nimeni, merge înainte.

E ciudat, cum cuvintele  mele, nu îți găsesc rostul nici pe hârtie, nici la calculator. O retrospectivă a anilor ce au trecut nu o voi face. Doamna Imaginație e în vacanță, iar cuvintele s-au ascuns într-un balon de ceață mut.

2017 pleacă la fel de enigmatic cum a venit! A avut de toate, spre sfârșit mi-a dat o mulțime de zâmbete și bucurii, și oameni frumoși un strop de fericire, un  Imn al fericirii, pe care l-am cântat eu alături de alții 99 de oameni fericiți. Mă răsplătea, pentru timpuri apuse !

 2017, a venit, mi l-a adus Timpul . Acum tace!.

Ce am făcut în 2017?

  • Am AVUT grijă de sănătatea mea, controale periodice pe care toți ar trebuie să le facem,
  • M-am plimbat, am citit, am iubit, am scris, am râs, am plâns,
  • Am participat, cel mai lung  ( 10 ANI 2018) concurs de blogging din România, Superblog,
  • Am spus: Mulțumesc!  E vorba de oamenii, care m-au susținut și mi-au zâmbit la toate nebuniile, care se nășteau în mintea mea: ai mei, vecina, doctorițele, și mulți, mulți alți!

Am uitat:

  • să mă odihnesc!
  • să ocolesc oamenii cu suflet de ceară …,

Am învățat: 

  •   Am învățat, ce înseamnă răbdarea și încrederea.
  • Am învățat, cât de mult înseamnă o vorbă bună.
  • Am învățat, că în viață sufletul omului, este oglinda lui .
  • Am învățat, că iubirea poate fi, poate  pieri …
  • Am învățat …!Cum arată fericirea ?!

URĂRI PENTRU PENTRU 2018:

  • să fiți sănătoși;
  • să vă gândiți la voi ;
  • să fiți fericiți ;
  • să vă găndiți la cei dragi ;
  • să întindeți mâna după stele și uneori să încercați să  le prindeți nu e greu! ;
  • să aveți timp să râdeți;
  • să aveți timp, să vă uitați și să credeți ;
  • să aveți timp, să sperați și speranțele să prindă aripi;
  • să aveți timp, să vă bucurați de fiecare zi, de fiecare ceas… în fiecare secundă.

CE VREAU EU ?! 

  • SĂNĂTATE MIE ȘI FAMILIEI MELE,
  • OAMENI CU SUFLET CURAT,

ʺ Te-ai gândit să fii drăguţ cu tine în acest an ?
Imaginează-ţi ce v-a face 2018 pntru tine !?
Imaginează-ţi cu adevărat
Simte !
Scrie !
Chiar acum du-te şi trăieşte asta !
Fii drăguţ cu tine anul ăsta şi ceea ce e magic se va întâmpla ! ʺ

LA MULȚI ANI 2018 CU BUCURII ȘI REALIZĂRI! 

Nicoleta Cristea

31.12.2017

 

 

 

 

 

Fiecare gând

 

Când omul nu prea are ce face gândeşte. Atunci când gândeşte se creează aşa un amalgam de sentimente, iar gândurile pot fi calde sau reci , pentru că :
  • Fiecare gând,pe care îl avem pătrunde în mintea noastră subconştientă , iar prin subconştient universal notează, iar paranormalul marchează
  • Fiecare gând, pozitiv atrage evenimente
  • Fiecare gând, negative atrage evenimente negative.
  • Fiecare gând ,devine un magnet al minţii.
  • Fiecare gând, de prosperitate, atrage prosperitate.
  • Fiecare gând, are puteri creatoare, atât în bine cât şi în rău.
  • Fiecare gând, pe care îl avem se va transforma în stăpanul sau sclavul nostru.

 

 

Gândurile pozitive atrag situaţii pozitive,   gândurile  bune sunt cel pe  care le creeam:

  • dimineaţă, atunci când ceasul sună la 5.00 şi trebuie să zbori spre serviciu… fără chef …Căci dimineaţă, e bine să ai doar gânduri pozitive, dacă vei să ajungi cu bine la sfârşitul zilei.
  • la începutul săptămnii când cheful de muncă e maxim, iar ziua de luni se cheamă infern…
  • oridecâte ori ai nevoie .

Nu-mi plac oamenii negativi: nu pot, nu am să reuşesc, o să pierd, nu o să ajung şi uneori mă enervează pesimismul lor, chiar dacă  şi pe mine mă încearcă astfel de gânduri, care  îmi creează neplăceri.

Trebuie, să credem în ceea ce ne dorim şi implicit în noi.

Nicoleta Cristea

13.04.2013

Tăcerea noastră II

De ieri, am uitat să ne mai vorbim.

Tăcem!  Cuvintele şi-au pierdut sensul !

Dar   voi vorbi cu tine, la … umbra gândului …,

Ce să-ţi spun când nu simt decât Tăcere.

Cuvintele au amuţit şi chiar de-ar vrea nu au ce să-ţi mai spună.

Inima tace, cuminte şi rabdă!

Sufletul,   numai   te cheamă dintre stele,

Tăcerile, astea din gânduri stinghere!

Eu tac, tu taci, tăcem… împreună!

Eu cânt, tu cânţi, cântăm… împreună!

Eu plec, tu pleci … plecăm separat!

Eu tac!

Tu taci !

Vorbeşte tăcerea!…

Tăcerea mea !

Tăcerea ta !

Tăcerea noastră!

 

30.06.2017

Cristea Nicoleta

Legile copiilor

 

Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te incerc totusi!
Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Eu prefer asa. Asta ma aseaza la locul meu.
Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai puterea conteaza. Voi raspunde mult mai bine daca sunt condus.
 Nu fi inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit, indiferent ce fac.

Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma va face sa-mi pierd incredrea in tine.
Nu raspunde provocarilor mele atunci cand spun sau fac lucruri care te supara. Voi incerca sa capat si mai multe “victorii”.
 Nu te supara prea tare cand iti spun “te urasc”.Nu cred ce spun, dar vreaun sa te fac sa-ti para rau pentru ce mi-ai facut.
 Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti demonstrez contrariul purtandu-ma ca o “persoana importanta”.
 Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea as putea sa fac si singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil si voi continua sa te folosesc in serviciul meu.
Nu-mi menaja “relele obiceiuri”, acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui.
Nu ma corecta in public. Voi fi mult mai sensibil daca-mi vei vorbi bland intre patru ochi.
Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun in acel moment, iar cooperarea mea e chiar si mai slaba. E mai bine sa actionezi asa cum este cazul, dar hai sa nu vorbim despre asta decat mai tarziu.

Nu incerca sa-mi tii predici. Vei fi surprins sa constati cat de bine stiu ce e bine sau rau.
Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacat. Trebuie sa invat sa fac greseli fara a avea sentimentul ca nu sunt bun de nimic.
Nu ma cicali. Daca o faci, va trebui sa ma protejez prin a parea surd.
 Nu imi cere explicatii pentru comportarile mele gresite. Cateodata nici nu stiu de ce am procedat asa.
Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci spun minciuni.
 Nu uita ca-mi place sa experimentez. Invat din asta, deci te rog sa te obisnuiesti.
 Nu ma feri de consecinte. Trebuie sa invat din experienta.
Nu baga prea mult in seama indispozitiile mele. S-ar putea sa profit de faptul ca imi acorzi mai multa atentie cand sunt bolnav.
Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite. Daca o faci, vei constata ca nu te mai intreb si imi caut informatiile in alta parte.
Nu-mi raspunde la intrebarile prostesti si lipsite de sens. Altfel, voi incerca mereu sa te agat de mine cu asemenea intrebari.
 Nu incerca niciodata sa arati ca esti perfect sau infailibil. Ma faci sa simt ca nu voi putea sa te ajung niciodata.
 Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna. Ceea ce conteaza este cum il petrecem.
Nu te teme daca eu sunt speriat. Voi deveni si mai speriat. Arata-te curajos!
Nu uita ca eu nu pot creste fara o gramada de incurajari si intelegere, dar cateodata o apreciere, chiar castigata cinstit, este uitata. Mustrarea batjocoritoare nu.
Poarta-te cu mine cum te porti cu prietenii tai; atunci voi deveni si eu prietenul tau. Tine minte invat mai mult de la un model decat de la un critic.
Si, in afara de asta, te iubesc foarte mult… te rog, iubeste-ma si tu in schimb!

Sursa: mail

 

 

Marea din lacrimi

 

 

 




Într-o zi, am privit marea și avea culoarea ochilor  tăi în prag de seară.

Era albastră şi clară.

Mă gândeam, că eşti ca întotdeauna departe…

O lacrimă mi-a brăzdat chipul, şi apoi alta, şi alta…

Am fugit spre mare şi am lăsat acele lacrimi să curgă…

Apoi, am privit cerul şi m-am întrebat

Cine s-a ivit prima: marea sau lacrimile  s-au născut din mare?

Lacrimi … Mare !

Dilemă!

Atunci am înclinat să cred că marea s-a născut, din doruri.

Am putea să spunem că marea s-a născut din lacrimi,

de fericire,  de tristețe, de bucurie.

Au fost lacrimi, iar  marea le-a primit .

Azi o picătură, mâine o picătură. …

Lacrimi!

Și apoi Marea !




08.02.2017

Nicoleta Cristea

publicată 2018- Editura Art Crreativ

Stare de om -Substraturi

Ediție îngrijită de poeta Daniela Toma




Noi doi: Eu şi Timpul! (5) Azi nu avem ce vorbi !

 

Suntem,  doi străini, obosiți şi trişti,
Ce-și  doresc tăceri, în loc de primăveri.
Te uiți la mine!
Mă  uit la tine!
Te chem la o cafea şi vii…
Depănăm amintiri, scriem iubiri,
Cerşim priviri, uităm uitări,
Trăim din priviri,  din ce ne dorim!
Tăcem tăceri, dorind primăveri,
Visăm adieri, de toamne dulci şi scumpe tăceri ale unei veri.
Mă uit, la tine eşti obosit, vrei mai departe şi vrei un stop…
Îmi cauţi privirea, citeşti amintirea… tăcerea e dulce,
Nu ne vorbim doar ne privim.
Sorbim din visare!
Tăcem amândoi, ca vântul din ploi .
Ne privim  şi  tăcem !
Te ridici, ca  să  pleci cu privirile reci ….
Te poftesc, să mai vii, dar  într-o altă zi !
Mă priveşti şi te duci prin noiembrie dulci! 
Azi, nu avem, ce vorbi!
Suntem mute tăceri…visând primăveri!

Nicoleta Cristea

01.03.2017

Noi doi: Eu și Timpul (4) Ce ai cu mine, fata mea ?

Cioc,cioc!
Cineva bate la ușă! In mod normal nu aștept pe nimeni. E 2017 și Timpul, au venit împreună.
Ce vor!? Mă uit la Timp, Timpul la mine.
Tăcere! Deschid ușă îl poftesc în casă. Aștept!
O clipă, un minut, o secundă, un an, luni. Timpul tace.
E obosit după sărbători, poate ar vrea o pauză, dar merge mai departe.
–  Ce ai cu mine ? Nu-ți sunt drag ?! mă întreabă trist și obosit.
Niște ani !? zic eu .  Un milion de răspunsuri și … timp înapoi! 
Poate… vei avea! Nu degeaba am venit însoțit! zice Timpul.
Poate e momentul …? zice 2017 cu mâinile abia ieșire din scutece.
Deja vorbești ?!Ești un copil precoce.Vreau …! Momentul să ce ?! Un final, ar fi cazul … 
Știu ce vrei!  zice TIMPUL nelăsîndu-mă să termin.
– Tu ai adus ?
TIMPUL tace și spune ușor:
Au fost răspunsuri la întrebări, dar …
2017 se uită la mine deja crește.
Din lista de anul trecut atât de inocentă și cuminte ai trecut și tu ceva …
Da! răspund eu .
Atunci zâmbește …
            Pe lângă toate câte ni le dă Timpul, prin experiență, prin vise, prin iubire,  pune ceva în sufletele noastre: speranță și dorință de schimbare…
– Să ai un an frumos și o viață minunată!
          TIMPUL pleacă la fel de enigmatic cum a venit, lăsându-mă… în urma lui semne de întrebare multe !Până data viitoare când va veni.
Ceva am cu TIMPUL ! Poate am cu cel irosit, inutil, cu cel care a uitat să îmi dea … Cu mine!
Le deschid ușa celor doi musafiri și le urez vreme bună prin viață .

LA Mulți Ani 2017!

Nicoleta Cristea

(fragment)

04.12.2016

Noi doi: Eu și Timpul (3) Timpul nu ucide nimic, noi ucidem !




Azi, TIMPUL s-a oprit din nou la ușa mea.

Mă privește! E obosit! E trist!

Trebuie să ne dăm niște răspunsuri!

Eu am întrebări, el are întrebări, dar cine are răspunsurile ??????!

Mă uit la el, Azi mă ceartă ! îmi zic în gând .

Aș vrea să îi cer o secundă, o clipă, un minut, niște ani … înapoi.

Să repar vise, să cern clipe,

Să șterg cuvinte,

Să îndrept minute!

Aș vrea să îi cer timp înapoi!

Parcă îmi citește gândurile se uită la mine și-mi spune :”Nu pot!

Alege din  greșelile tale doar trei, dacă o ghicești pe cea mai grea ești … OK! ”

Cred că Timpul se va opri la mine de fiecare dată când voi avea nevoie de el.




Timpul, nu-ți dă nimic înapoi, el nu ucide, doar noi ucidem  și… ne ucidem.

Timpul, nu dă nimic înapoi, doar repetă!

Timpul ,nu  ucide, nici gânduri, nici iubiri, nici vise!

Noi le ucidem!



Azi, mi-e dor de mine, cea de ieri!

Poate asta a vrut timpul să-mi spună!

Pleacă iarăși!

Oare când se va mai întoarce!?

03.07.2016
Nicoleta Cristea

Ce ne învață Timpul ?

8991522de870f9bd7c3721ecceff6449

Timpul, uneori poate fi bun profesor, alteori nu !
Te lasă, corijent la materia viață, sau tu alegi să fie așa.
Te lasă, corijent la iubire.
Te lasă, corijent la iertare.
Te lasă, corijent la oameni.
Te lasă, corijent la trecut.
Te lasă, corijent la multe…



Timpul, vine și pleacă repede, nu se uită în urmă.
Timpul, răpește clipe și uită să dea vise înapoi.
Timpul, poate părea un mare nesuferit, un moșuleț zgribulit, care aleargă cu viteza gândului.
Timpul, este un insolent, aruncă clipe și ne face să cerșim minute.
Timpul, este un mic hoțoman, zboară, aleargă , fuge și uneori ne trezim spunând aș vrea să îmi iau timpul înapoi.
Timpul, e un insolent, fuge mereu, acum e o toamnă târzie, iar mâine mă așteaptă primăvara.
..însă timpul… te învață …că…



Va fi,  mereu alături de tine, nu va uita să îți dea încă o șansă, poate prima dată nu ai învățat destul.
Va fi, mereu un profesor, care va avea grijă de tine,
te va certa, când vei greși,
te va iubi, când vei zâmbi.
Va fi, mereu un prieten, uneori deschis la suflet, alteori un pic supărat, dar dornic să-ți arate drumul.
Va fi, mereu alături de tine când vei vrea să îi oferi sufletului tău un strop de liniște.
Va fi, mereu și prieten și dușman, uneori îl vei certa, alteori îl vei iubi, iar el te va certa și te va iubi.
Va fi, mereu lângă tine , dar va trece!



Ne supărăm degeaba pe trecerea lui, secunda, minutul și clipa ne aparțin!



07.04.2015
Cristea Nicoleta