Cu inima, interpretată de Jo feat Cabron, Cat Music

 

Lasa vantul sa-mi usuce lacrimile
Lasa ploaia sa ne spele pacatele
Lasa-ma pe mine sa ascult
Cum spui niciun cuvant

Lasa soarele sa-mi vindece ranile
Lasa marea sa ne poarte gandurile
Lasa-ma pe mine, nu-ntreba
Ce-i in inima mea

Doamne, spune-mi ce-am gresit
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Am dat tot, n-aveam nimic
Doar dragostea

Ai luat tot si ai plecat
Si inapoi nimic n-ai dat
Am ramas eu sa platesc
Cu inima

E pacat de noi, parca am gustat primul fruct
Dar si lacrimile sunt un nou inceput
Lasa timpul sa spuna de ce
Si sa ne vindece

De-asta simt nevoia sa mai pierd sambete
Atunci cand nu zambim, ne amintim zambete
Iar eu n-am cum sa nu te iubesc
Cand mi le amintesc

Doamne, spune-mi ce-am gresit
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Am dat tot, n-aveam nimic
Doar dragostea

Ai luat tot si ai plecat
Si inapoi nimic n-ai dat
Am ramas eu sa platesc
Cu inima

Daca poti sa duci cat poti sa dai
Poti sa faci cum vrei, pleci, stai
Ca pana la urma nu e asa de grava situatia
Incat sa-ti bagi otrava

Pune sufletul pe tava, da’ puneti-l tie
Ia-l intreaba-l, cauta rabdare mai degraba
Decat sa-ti tot iei filme pe graba

Aer in piept, privirea drept
Stii ca viata ti le da la pachet
Tu ramai fara regret
Ca pana la urma n-ar avea efect

Si ce mai conteaza trecutul
Cand tu ai in fata din nou inceputu’
Lasa descusutu’, incepe trecutu’
Arunca si scutu’ si fa-ti iar debutu’

Se-arunca rebutu’ la cos
Din nou apa rece la dus
E alta poveste cu alte manusi
Si cu alte prosoape de plus

Dar pana la urma doar tu stii
Ce te tine in inima cui stii
Pana la urma doar tu stii

Doamne, spune-mi ce-am gresit
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Am dat tot, n-aveam nimic
Doar dragostea

Ai luat tot si ai plecat
Si inapoi nimic n-ai dat
Am ramas eu sa platesc
Cu inima

 

 

Ce mi-am propus pentru 2018

..la sfârșit de 2017!

 

 

Așteptăm venirea noului an, în fiecare an la fel, ca o prăjitură gata să fie savurată la un pahar de vorbă cu visele.Anul nou vine cuminte și stingher la fel cum a venit și anul trecut, la fel cum a fost și în alți ani. La sfârșitul anului este o forfotă interioară contiunuă: facem rezoluții, scriem listă, creem planuri, ștergem oameni din suflet, zâmbin viselor, ce abia se nasc. 

Lucruri minunate, de altfel.Pentru mine anul nou, începe în august și se încheie în august anul următor și asta de mai bine de 10 ani. Nu că mi-aș face atunci liste, dar atunci consider eu că se schimbă anul. 

Anul nou, este doar o porțită  prin care timpul  trece, îți schimbă haina și merge  mai departe. Visele sunt doar niște iluzii ce zboar

ă și se  topesc odată cu trecerea timpului. Dacă tu, nu ești împăcat cu tine degeaba faci planuri, că ele sunt sortite uneori pieirii. 

Nu sunt împotriva listelor, poate mai fac și eu, dar cel puțin în ultima vreme , am învățat că cele mai importatnt punct unul din listă: ești tu. 

  • Oamenii, vin și pleacă,
  • Timpul, aleargă și tace,
  • Minciunile, zâmbesc pe chipurile false,
  • Regretele, pot fi uneori, porți închise de timp,
  • Copilul interior, zace într-un colț topit de suflet și tace.

 Așa că, anul acesta primul punct pe lista mea: sunt eu.

 “Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şanse de a te găsi”

 

Nicoleta Cristea

05.01.2018

La revedere, 2017!

Bun venit, 2018!

Sfârșitul de an își trăiește ultimele clipe, vreo câteva mii   la număr. Facem bilanțul: la bune și la rele, adunăm, scădem, ne dorim. Timpul zboară, nu avem ce să îi reproșăm, face ce știe el mai bine, nu stă la taclale cu nimeni, merge înainte.

E ciudat, cum cuvintele  mele, nu îți găsesc rostul nici pe hârtie, nici la calculator. O retrospectivă a anilor ce au trecut nu o voi face. Doamna Imaginație e în vacanță, iar cuvintele s-au ascuns într-un balon de ceață mut.

2017 pleacă la fel de enigmatic cum a venit! A avut de toate, spre sfârșit mi-a dat o mulțime de zâmbete și bucurii, și oameni frumoși un strop de fericire, un  Imn al fericirii, pe care l-am cântat eu alături de alții 99 de oameni fericiți. Mă răsplătea, pentru timpuri apuse !

 2017, a venit, mi l-a adus Timpul . Acum tace!.

Ce am făcut în 2017?

  • Am AVUT grijă de sănătatea mea, controale periodice pe care toți ar trebuie să le facem,
  • M-am plimbat, am citit, am iubit, am scris, am râs, am plâns,
  • Am participat, cel mai lung  ( 10 ANI 2018) concurs de blogging din România, Superblog,
  • Am spus: Mulțumesc!  E vorba de oamenii, care m-au susținut și mi-au zâmbit la toate nebuniile, care se nășteau în mintea mea: ai mei, vecina, doctorițele, și mulți, mulți alți!

Am uitat:

  • să mă odihnesc!
  • să ocolesc oamenii cu suflet de ceară …,

Am învățat: 

  •   Am învățat, ce înseamnă răbdarea și încrederea.
  • Am învățat, cât de mult înseamnă o vorbă bună.
  • Am învățat, că în viață sufletul omului, este oglinda lui .
  • Am învățat, că iubirea poate fi, poate  pieri …
  • Am învățat …!Cum arată fericirea ?!

URĂRI PENTRU PENTRU 2018:

  • să fiți sănătoși;
  • să vă gândiți la voi ;
  • să fiți fericiți ;
  • să vă găndiți la cei dragi ;
  • să întindeți mâna după stele și uneori să încercați să  le prindeți nu e greu! ;
  • să aveți timp să râdeți;
  • să aveți timp, să vă uitați și să credeți ;
  • să aveți timp, să sperați și speranțele să prindă aripi;
  • să aveți timp, să vă bucurați de fiecare zi, de fiecare ceas… în fiecare secundă.

CE VREAU EU ?! 

  • SĂNĂTATE MIE ȘI FAMILIEI MELE,
  • OAMENI CU SUFLET CURAT,

ʺ Te-ai gândit să fii drăguţ cu tine în acest an ?
Imaginează-ţi ce v-a face 2018 pntru tine !?
Imaginează-ţi cu adevărat
Simte !
Scrie !
Chiar acum du-te şi trăieşte asta !
Fii drăguţ cu tine anul ăsta şi ceea ce e magic se va întâmpla ! ʺ

LA MULȚI ANI 2018 CU BUCURII ȘI REALIZĂRI! 

Nicoleta Cristea

31.12.2017

 

 

 

 

 

Timp…scrisoare…

 

I-am scris  Timpului o scrisoare .
A venit Vântul și a luat-o. Era cel mai în măsura să i-o dea.
A privit plicul sigilat de Gânduri și mi-a promis că  va găsi Timpul pentru mine. Apoi a zburat alături de un nor spre Cer.
A întâlnit un stol de Rândunele și le-a întrebat: Unde aleargă Timpul?!
Rândunele i-au spus: L-am văzut odihnindu-se la coama unui Curcubeu.
Apoi Vântul a plecat spre curcubeu, dar nu l-a mai prins.
Timpul, plecase!
A întrebat o culoare din curcubeu, ce se stingea, de n-a văzut cumva unde e Timpul.
Violet abia vorbea, a spus: N-am vorbit cu Timpul, se grăbea.
Apoi Vântul a zburat mai departe să caute Timpul ce fugea și nu era de găsit.
Apoi în alergătură lui Vântul a zărit Timpul, ce se odihnea la un umbră a unui Stejar.
I-a trimis o Adiere ușoară să îl anunțe că venea.
Timpul obosit a ridicat privirea și l-a întrebat ce voia.
Vântul arătat scrisoarea mea și l-a întrebat de la cine venea.
Vântul i-a spus: Prietena ta .
Timpul a zâmbit și i-a mulțumit apoi s-a apucat de citit.
Timpul citea , Vântul pleca și uite așa a citit Timpul scrisoarea mea.

Nicoleta Cristea

09.12.2016

Manual de utilizare al Vieții

 

Există așa ceva?!
Oare Viața are un manual de utilizare?
Dacă da.Unde?
Cine l-a ascuns de lume și îl ține pitit pe noptieră.
Aș vrea să îl fur și îl dau și altora, dar nu pot pentru că știu că el nu există.
Sau …
…poate da…
…poate nu …
… unii au vrut să îl deschidă și l-au închis la fel de repede,
… alții au răscolit câteva capitole au închis cartea și au fugit prin Viață, fără să știe să o utilizeze,
… alții nu au găsit cartea, uitată undeva pe noptiera sufletului sau poate încă mai caută sertarul unde au lăsat-o.
Oare  am primit la naștere un manual de utilizare al vieții…????!!
În loc de prefață Recunoștința ar trebui să îi scrie vieții câteva cuvinte.
Apoi, Viața ar trebui să ne vorbescă.
Oare ce ne-ar scrie Viața dacă ar putea să ne vorbească?!
Ne-ar vorbi, de munte și de mare,
Ne-ar vorbi, de luna și de stele,
Ne-ar vorbi, de păsări și de flori,
Ne-ar vorbi, de păsări și de iarbă,
Ne-ar vorbi, de zâmbete, de lacrimi, de iubire,
Ne-ar vorbi, de adevăr și minciună,
Ne-ar vorbi …
Dacă am știi să vedem la timp  lucruri, de fapte și de oameni.
Ne-ar vorbi, de iertare și de fericire.
Viața ne-ar vorbi, dacă am știi să o auzim!
Ne-ar vorbi de Timp!
Ne-ar spune că Timpul nu schimbă nimic, doar trece.
Ne-ar spune că, oamenii vin și pleacă.
Ne-ar spune că, oamenii care pleacă uneori se întorc.
Ne-ar vorbi de respect…
Poate ar trebui să o întrebăm ???
Ne-ar spune că…

 

28.08.2016

Nicoleta Cristea


Publicată 2018 – Antologie de poezie contemporană –Stare de om -Substraturi, editura Art Creativ )

 

Visele




Într-o zi mă întrebam: ce sunt visele?

Mi le imaginam baloane colorate ce zboară spre cer.

Apoi, mi-am spus că visele sunt dorințe călătoare.

Se înalță ca fluturii,

Fură zâmbete, nasc nostalgii, încântă suflete.

Nu au etichetă pe care să scrie termenul de valabilitate.

Ele nu expiră, sunt nemuritoare!

Visul este gândul sufletului ce prinde de  mână dorințele!

Trebuie să visăm  !

Să visăm lucruri ce se pot îndeplini!

Să visăm cum ne spune sufletul !

Visez că… zâmbesc de fericire și … visez … și zâmbesc!

Și-mi ascult visele!




Nicoleta Cristea 05.12.2016 – blog

publicată 2018- Editura Art Crreativ

Stare de om -Substraturi

Ediție îngrijită de poeta Daniela Toma




Dragă Iepurașule,

 

Te aștept să  vii la mine cu ce vrei tu, iar ce-mi doresc, aștept să văd dacă ghiceșt!

Vei spune, că nu ți-am scris niciodată! Așa e, ai dreptate, dar nu toată lumea îți scrie.Nu ți-am scris niciodată și probabil că nu o voi face nici la anul.

Îmi doresc tot ce-ți dorești să aduci cu tine! 

Pentru ai mei de suflet dragi,  zâmbete și flori și gânduri bune!

 

Semnat,

EU!- un om.

 

E o modă să îi scrii Iepurasului! Când eram mică,nu îi scriam atunci doar mă jucam. Imi plăcea ideea! Zâmbeam la gândul că având dorințe le pui pe hârtie și ele se vor îndeplinii !

Dorința o ascunzi în suflet și o ții pentru tine  sau o pui pe hârtie și sper ca ea să zboare!

Poate, dacă o ții in suflet dorința nu te ascultă și  nu te vede, e ca o pasăre, mai bine o lași să zboare!

 

Paște Fericit și dorințe împlininte!

 

Nicoleta Cristea

23.04.2015

 

Ce-ar fi …

Ce-ar fi să ne imaginam, că viața ne zâmbește în fiecare zi ?!
hiar dacă nu o face, decât uneori!
Ce-ar fi  să ne imaginăm că, la fiecare colț de gând se află o floare?!
Chiar dacă, nu e !
Ce-ar fi să ne imaginăm, că la fiecare colț de vis se află un zâmbet!
Chiar dacă nu e!
Ce-ar fi să ne imaginăm că, viață noastră e o alee plină de flori, pe care pășim în fiecare zi !
De noi  depinde să fie sau nu !

 

23.04.2015

Nicoleta Cristea

 

 

 

 

 

Astăzi pleci, mâine vii … mă întreb




N-ai să plângi, ai să uiți!

Ai să pleci și   ai să vii!

Mă întreb, dacă te vei opri într-o zi sau într-o noapte oarecare!

Mă întreb, dacă știi, astăzi pleci, mâine vii, ba nu vrei, ba nu știi!

Mă întreb tu ce  știi, astăzi pleci, mâine vii!

Mă întreb, eu ce vreau!?

de te am,de te strig,

de te pierd,de te cert,de te iert.

 

Mă întreb eu ce vreau, de te am și te pierd.

De ce vii când te strig,

ca să am, ce să pierd,

ca să am, ce să iert,

ca să am, ce să cert!

Mă întreb eu ce sunt și cum sunt ,

da numai sunt când tu ești și nu ești.

Astăzi vii mâine pleci!

Da tu unde ești?

Eu sunt cum sunt, da unde sunt!

Când tu nu ești, astăzi vii, mâine pleci!

 

Unde ești!

Mă întreb eu ce am ?

De ce nu te am?

Sau azi te am, dar ieri ai fost !

Azi numai esti!

Mâine lipsești și iarăși vii și iarăși pleci.

Am obosit, să te iubesc și să te cert

Am obosit, să te iubesc și să te iert.

Am obosit să te iubesc.




02.12.2015

Nicoleta Cristea

Neîncrederea şi Teama

 

Oare Neîncrederea şi Teama sunt surori? Mi-e teamă că da!

Teama generează neîncredere! Alungă zâmbete, gonește vise, cutreieră inimi sau cutremură inimi. Odată instalate în sufletul și în gândul cuiva sunt ca niște mici dăunătoare, sfarmă suflete.

Neîncrederea, râde pe la colțuri de suflet, iar Teama țopăie printre gânduri. Uneori se întâlnesc amândouă și fac căluș în sufletele oamenilor, obosiți de …TOATE. Până într-o zi când Încrederea bate la colțuri de suflet și cere inimii răgaz și puterea de a le alunga pe cele două fete rele. Increderea nu vine singură ia cu ea, Zâmbete, Vise, Speranțe împlinire, Cheful de viata și bat la poarta inimii ferecate de Gânduri.

Inima obosită deschide, zâmbește, primește, se bucură .

Neincrederea și Teama pleacă!

E drept,  greu!  Se simțeau bine în stupul Îndoielii și Neincredrii care l-au creat în inima ta omule…?

La ce folos să le ții acolo, lasă-le să plece  și dacă altă dată îți vor mai bate la ușă nu le mai lăsa să intoarcă.

Nicoleta Cristea

Octombrie 2015