Superblog 2017 : Ediţia de toamnă: proba de creaţie !

 

La începutul lunii septembrie, s-a dat startul  înscrierile pentru  ediţia de toamnă a pasionaţilor de blogg-ing sau de scris.  Prima ediţie a fost de mult…,2008 toamna asta vine cu ediţia numărul 15.   

 Am aflat de concurs acum câţiva ani, de atunci sunt  doar spectator,  însă anul   mi-am zis să părăsec scaunul de spectator şi să mă întreb un pic spre miezul problemei, probele de creativitate, le-aş zice eu, absolut diferite de ce scriu eu.

 Sunt două competiţii pe an: una primăvara şi una toamna. Există teme şi termene. Cred că,  trebuie să  ai curaj, Inspiraţia cu tine şi timp.

Dacă vrei să participi trebuie să înscrii bloggul pe pagina concursului, asta nu înainte de citi regulamentul  de participare !

 Poti să îţi înscrii aici blogg-ul  aici. Startul concursului se va da la data de 26 septembrie 2017, adică marţi.

Ce câştig? Personal,  aş zice că în primul rând experienţă, apoi premii.

Va fi începtul a două luni de foc, apoi ne calmăm că vine Moş Crăciun! :))

O competiţie, e o competiţie! Intră cine vrea,  rămâne  cine poate!:))

Baftă mie! Baftă ţie ! Baftă tuturor!

Legenda mamei

        Se spune că odată, Gingaşul- ghiocel îşi trudea mintea cu o întrebare. Ieri, când tocmai scosese capul din zăpadă, zărise un copil care ţinea în mână un alt ghiocel pe care, spunea el, urma să i-l dăruiască mamei sale. Supărat că nu- şi putuse saluta măcar fratele mai mare cu care plecase băiatul voios, Gingaşul- ghiocel se intrebă ce putea însemna cuvântul acesta” mamă”, ca să merite ruperea unei flori atât de superbe cum era el. Şi tot frământându-şi mintea, se gândi să-l întrebe pe Bătrânul- ghiocel ce înseamnă “mamă”. El avea deja 5 zile de când zărise lumina şi sigur trebuia să ştie.
–        Bătrâne-ghiocel, spuse ghiocelul sfios, am o întrebare.
–        Ia spune!
–        Ce înseamnă “mama”?
La auzul acestor cuvinte, Batrânul- ghiocel surâse.
–        Vrei să ştii ce-nseamnă “mama”?
–        Da, răspunse temător Gingaşul- ghiocel.
–        Dragul meu, mama este cea mai scumpă fiinţă din lume şi cel mai preţios cuvânt. Fără mamă nicio fiinţă nu ar exista. E la fel de importantă ca şi apa cu care te hrăneşti, ca şi soarele de unde-ţi iei lumina, la fel ca aerul pe care-l respiri. Toată lumea ar trebui să aibă o mamă. Ea a apărut din dorinţa oricărei vietăţi de a fi protejată. Este importantă mai ales pentru copii. Fără o mamă, nimeni nu le-ar şterge lacrimile de pe obrăjori, fară ea nu ar putea creşte. Ea este cea care îndură toate suferinţele şi-şi duce povara până la capăt. Ea e blândă, iubitoare si răbdătoare. E singura care poate alina durerea, e singura care poate oferi căldura, liniştea şi pacea oricărui suflet. De aceea a luat naştere mama. Din nevoie. Şi cât de tristă şi de neînsemnată ar fi lumea dacă nu ar exista mama, care dă culoare şi viaţă la toate câte sunt pe-acest pământ!
–        Ce importantă este mama! spuse mirat şi încântat Gingaşul- ghiocel. Dar deodată se întristă şi începu să plângă cu lacrimi amare. Spuneai că toate fiinţele ar trebui să aibă o mamă, Bătrâne- ghiocel. Ei, bine, atunci eu de ce nu am una?
–        Prostuţule, spuse Bătrânul- ghiocel. Păi, mama ta e zăpada! Dacă nu-ţi ţinea ea de cald toată iarna cu haina ei pufoasă, acum nu mai trăiai. Iar, tată-ţi este soarele care te mângâie cu razele sale duioase în fiecare zi.
–        Aşa este, spuse atunci înveselit Gingaşul- ghiocel. Cu toate astea, să ştii că tare mi-aş dori să cunosc o mamă care să semene descrierii tale.
–        Ei bine, mâine sunt sigur ca o vei întâlni, răspunse Bătrânul- ghiocel. Băiatul care tocmai ţi-a rupt fratele mai mare, vine în fiecare zi să culeagă câte un ghiocel pentru mama lui. Aşa că, vezi cum îl impresionezi în haina ta sclipitoare şi te va alege. Şi îţi mai spun un secret: când îi vei săruta mamei podul palmei, să ştii că vei fi cea mai norocoasă floare din lume.

Sursa poveste : aici

By, By Octombrie!

Parcă mai ieri îți uram bun venit, iar azi deja îți spun la revedere .
Mă întreb unde fugi, dar precis, nu vrei să îmi spui.
Aș vrea să opresc o clipă Timpul să vorbesc cu el, dar a fugit.
Probabil, acum la sfârșit de  an are treabă, nicicum moment de vizite și stat de vorbe.
Timpul, a mai luat o lună și a fugit.
Aleargă!
Mă întreb încotro fuge?!De cine fuge,la cine?
E grăbit!
Octombrie își trăiește ultimele clipe. A obosit!
Noiembrie, pândește la ușă !E fericit! Ploile și frigul ne-au bătut la ușă.
Toamna e mai cuminte cu razele de soare.
Frigul, este fericit  ne îngheață dimineața.
Ploile aleargă răslețe pe asfalt.
La munte ninge!
Sufletul, e un pic înghețat de atăta frig, alergă după soare.
Poate, am zâmbit în fiecare zi sau nu …
Octombrie, a plecat și el la fel de repede cum a venit.
Iarna, ne bate la ușă și e frig!
Ne infofolim de iarnă și așteptăm zăpada fiscolul și alte friguri.
Doar afară, în suflete căldură.
La revedere, Octombrie!
Nicoleta Cristea
15.10.2016

Oamenii vin şi pleacă




7064f2e90ca19a6b904f45a1d99188ca

Despre oameni se va scrie mult și nimeni  nu va fi îndeajuns de priceput încât să deslușească tainele naturii umane. Din toate poveștile pe care viața ni le scoate în cale , bune, rele sau cum ni le facem. Povestea vine la pachet și cu niște personaje : parcă am fi într-o piesă de teatru , iar oameniii pe care îi întâlnim  sunt doar niște actori, mai cizelați sau mai puțini cizelați.

Tu ești actorul principal pentru unii, doar că, pentru tine, trebuie să  fii regele în fața mulțimii dezlănțuite pentru că:




 Unii oameni , ne fac să îi iubim până peste puterile inimii. Ne fură o bucată de  suflet, pleacă cu ea și uită să mai dea înapoi.

Ai putea să înveți că, oamenii nu au nevoie de prea multe șanse, una sau două e de   ajuns. Așa!  Nu ar mai pleca cu tot sufeltul tău! Ar pleca doar cu bucățele, mici și  puține și ai putea să îl repari. Il repari doar dacă vrei, dacă nu, rămâi cu bucăți de         suflet.

 Unii oameni, pot vede dincolo de sufletul tău, de inima ta, de gândul tău. Ei sunt acele suflete frumoase ce rămân alături de tine.

 Unii oameni, îți pot tăia aripile cu o vorbă aruncată în vânt, cu intenții rele. La ei   trebuie să renunți.

Unii oameni, te iubesc așa cum ești, pentru ei ești zâmbet, ești rază de soare, ești    frumos.

Unii oameni, te fac să te simți vinovat chiar și pentru ce nu ai făcut, uitând că,  vina se imparte la DOI, niciodată la UNU .




Oamenii sunt buni și răi, sau oameni pur și simplu!

Uneori atacă, doar pentru a se apăra.

Uneori uită, doar pentru a nu ierta

Uneori lovesc.

Uneori iubesc.

Uneori greșesc.

Uneori ceșesc din toate câte puțin,

de la vară o rază de soare,

de la iarnă un ger oarecare…




Oamenii, care rămân în final lângă noi sunt oamenii cu care rezonăm sufletește,      deși uneori după ce au jucat ultimul act, cortina a căzut, piesa s-a terminat, iar   omul a  plecat.

Partea frumosă din această piesă numită Viață, e că atunci când suntem supărați pe ea plângem și o blamăm, iar atunci când uităm să îi mulțumim…pentru că,     oamenii, vin și pleacă… ! De toate are grijă timpul !

Nicoleta Cristea

2015