Scrisorile tale sunt la mine




Eram la prima iubirea pe la 17 ani C.  iubirea  de la etajul 2,  care atunci când mă enerva îi lăsăm bilețele de la etajul 5 să le găsească dimineața când se duce  școală atârnate de balcon. Nu le găsea el tot timpul le găsea mama lui și dimineața la 7. 00 luam papară de la mama ca tanti mama lui  venea să urle ușă mea… și  apoi mama la mine. Chef de școală ioc! La o singură oră mă duceam prin clasa a 5 a că mă enerva profa de mate și trebuia să-i fac zile fripte. Profa de mate, era diriga lui, nu aveam cretă, niciodată . Pe naiba nu te văzusem din pauza  trecută, și vroiam să o stresez pe profa: Nicoletooo,  ce cauți la ora mea!? Nu avem cretă, tovarăța ! Intram în clasă și te vedeam, primeam creta și în pauză ne băteam cu apă pe culoarele școlii. .

***

Trebuia să fugim în Orășelul Copiilor, pe furiș fără să știe mama, maică-ta mă iubea și frații tăi. Târziu și tu! Eram geloasă și o păzea tanti I. de la balcon când își făcea loc sau rost  să vină  la tine la și nu știa de unde plouă cu cartofi și ouă. Uneori o așteptăm pe I. să coboare asta dacă nu  aruncam de la etajul 5 ori o pungă de apă ori sau mă apuca curățenia pe balcon  și ți-l inundam pe al tău și nu știai de ce trebuie să te speli iarăși pe cap.

***

Apoi, într-o zi ai plecat, ți-ai luat casă ai venit la mine să-ți iei: La revedere!, eram fericită că pleci.  Armata o făcuseși cu mine, într-o zi ți-am spus : “Pa !” după armată ne-am certat și n-am vorbit cu tine,  te alungasem din suflet și pusesem punct. Dar te-ai gândit tu că trebuie să-mi strici liniștea și … te-am iertat. Ne vedeam des eram mai mult cu tine, timpul trecuse peste noi, numai eram copii.

Într-o zi, depănând amintiri mi-ai arătat  cutia cu amintiri, scrisori de la toată lumea și de la mine de pe vremea când eram copii. Un gând a încolțit în sufletul meu și într-o zi obosit de la serviciu te așteaptam cu masa. Tu ai fugit în baie și eu în cutia ta cu amintiri. Am găsit niște  scrisori de la o ea, nu era I. așa cum te gelozisem eu era o alta ea, prietenă cu I. Oricum I. era urâtă ca noaptea,când plouă! Am dormit liniștiți în noaptea aia. Dimineață aceleași tabieturi dulci și am fugit la serviciu și ți-am citit scrisorile. Am râs atunci și acum, când mi-e dor să mai fiu un  copil nebun.

***

Mă întâlnesc cu tine uneori , ca ieri… Vorbim și ne aducem aminte de tinerețe. Poate într-o zi, o să-ți spun de scrisori. Ieri,  copii tăi se  jucau cu mine și tu mă  priveai  mirat,  așa cum  o faci când ne întâlnim întâmplător la… Big.

Poate într-o zi am să-ți spun de scrisori…

17.08.2018

Nicoleta Cristea – text scris pe telefon!

SuperBlog 2017 – prima participare la un concurs de bloggeri – prima parte

Impresii după finalizarea concursului 

 

Poza de grup, dar m-am pitit in spate !

Prima ediție SuperBlog începe în anul 2008. Timp de 4 ani, concursul se ține o singură  dată pe an, apoi din anul 2012,  de două ori pe an.

In 2009 – competiția a numărat 56 de probe;

2010 – 44 de probe, 2011 – 33 de probe.

Din 2012  SpringSuperBlog –  se lansează  cu 30  de probe,  din anul 2012 SuperBlog numără două ediții pe an, primăvara și toamna. 

Aflasem de compețitie prin 2013, dar nu aveam blog, prin toamnă mă îndeamnă o prientenă: Fă-ți blog! Da?!  Ce să scriu?! , având altă nișă, un domeniu în care toată lumea este specialist. Am renunțat, la idee și strecuram pe blog-ul  respectiv poezii, apoi l-am făcut pe al doilea, comunicare, chestii mai putin siropoase, decât poeziile, vin și cu al treilea, deja era prea mult. Așa, că am renunțat la celelalte  2 și le-am reunit pe toate  aici 

       Prima participare la SuperBlog

 

Competiția SuperBlog 2017, s-a terminat la începutul  lunii decembrie. Atunci am răsuflat ușurați cu toții după 27 de probe. Numărul participanților crește de la an la an. Dacă în 2009, erau 30 de participanți, anul acesta au fost înscriși 163 și în jur de 143 bloguri active, care au dus concursul până la final.  Fericiții, au  ajuns în finală și au primit statutul finalist SuperBlog.

Ca să ajungi la trofeu, trebuie să treci prin furcile caudine ale juriului, să scrii la termen (7 zile ), să respecți numărul de cuvinte între: 300 – 1000, baremul de jurizare, să fii creativ și inventiv, să înveți să nu renunți . 

SuperBlog, o cu totul altă compunere- o compunere creativă și imaginativă-, un concurs al peniței și plăcerii de  a scrie.  În spatele compunerii tale, un prof. este juriul,   citește, dă note,  premii .

  Ca un articol să fie perfect trebuia, să respecți baremul de jurizare  (10 puncte din oficiu, simț estetic, respectarea temei, aspectul blogului, creativitate și originalitate, corectitudine gramaticală, respectarea cerințelor tehnice, coeerența și ușurintă în exprimare), la sfârșitul competiției, aduni punctajul, acele 100 de puncte și ești fericit.

Eu și un concurs de bllogging

M-am înscris, la jumătatea lui septembrie, fără vreo ideea despre sponsori,  înainte de scrierea articolului trebuia să fac o documentare amănunțită. Fiind, pentru prima dată, primul lucru de care m-am temut a fost să nu renunț, deși am avut 3 ocazii ratate de abondon. 

Am ieșit pe locul 57, deși inițial îmi propusesem 50. Am avut parte de 2 penalizări: de 20 și 10 puncte, o notă foarte mică, la care în mod normal, articolul meu ar fi avut două cuvinte: Beau apă!. E clar, că pornind de la o asemenea idee, nu avea cum să iasă ceva măreț și bineînțeles că nu a ieșit.

În ziua, în care a  început concursul WordPress, mă anunța că am 4 ani de blog. Am zâmbit, când am citit mesajul, 4 ani nu e de ici de acolo, dat fiind faptul că experiența mea în blog, e doar la categoria scris, fără cerințe avansate de limbaj tehnicist…

Dacă ar fi să mă felicit pentru ceva azi, este pentru faptul că nu am renunțat, notele au fost: mari și mici .

Ediția, de anul acesta a avut 27 de probe. Se  publicau: marți, joi, sâmbătă, termen limită: 7 zile,  juriul acorda notele: luni, miercuri, vineri. In zilele de publicare a notelor pe grup, era zarvă mare, pentru că așteptai nota, dar trebuia să publici pe blog și pe platformă  concusului, articolul pentru următoarea probă.

Uneori poate fi greu, alteori frumos, alteori și greu și frumos în aceleși timp, dar merită!

 

Va urma!

 

 

Nicoleta Cristea

18.12.2017