Jerfa iubirii/Fata pe care ai lăsat-o în urmă, de Jojo Moyes




 

Primul lucru care m-a atras la această carte a fost imaginea fetei de pe copertă, figură tristă ține să te cheme să citești cartea. Emoție, sacrificiu, nedreptate,durere ,dragoste! Am căutat să citesc și celelalte cârți scrise de Jojo Moyes .

Primele pagini, m-au furat destul de repede, de;i num[rul de pagini m-a speriat un pic. Acțiunea se desfăsoară pe două planuri: unul în primul război mondial, al doilea în anul 2006. 

 

 

 

 

Franța, 1916: Artistul Edouard Lefevre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soție, Sophie. Când micul orășel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenția noului Kommandant. În timp ce periculoasa obsesie a ofițerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputația, viața – în speranța de a-și revedea soțul. 
Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soț, cu puțin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanșând în același timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simțit-o după tragedia suferită, precum și speranțele viitoare la fericire. 
Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărțite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc. „

 

Anul 1916, Franța primul război mondial, nemții fac ce știu ei să facă mai bine, invadează orice bucățică de pământ care nu le aparține. 

Sophie Lefevre, este soția pictorului francez Eduard Lafavre, aceasta pleacă  pe front ,fără a știi dacă se va mai întoarce acasă, iar ea se retrage în satul natal, pentru a o sprijini pe Helene sora ei care are doi copiii. Noul Kommndant, este atras de un anume tablou pictat de soțul lui Sophie,  Her Kommandant îi propune să pregătească masa pentru el și soldații din subordine.  Ea acceptă propunera Kommandantului și în final ajunge să se compromită, pe ea și familia  ei. 

Anul 2006 – acțiunea romanul se mută un secol mai tărziu, Liv Holstem, o tânără de 30 de ani încearcă să-și revină după moartea prematură a soțului,David. 

După decesul acestuia, ea rămîne în  vila somptuaosă pe care David a construit-o , unde cerul nopții sau al zilei se poate vedea clar prin tavanele glisante construite de el.

În casa lui Liv se află tabloul care o înfățisează pe Sophie și care este revendicat de membrii familiei Lafevre, în timpul războiului acesta este declarat furt. 

Cartea devine un lung șir de intrigi și suspans care te vor ține cu sufletul la gură.Structurată pe două perioade de timp diferite, unde trecutul și prezentul se întâlnesc la un moment și al cărui liant este un tablou, cartea tinde să fie, mult un șir de enigme ce vor să fie dezlegate. Roamntismul este prezent , dar nu la cote atât de ridicate, cum ar indica de exemplu titul colecției din care face parte cartea Blue MOON .  

Cartea poate fi cumpărată de aici

 

„De multe ori îmi spun că a-ți câștiga existența făcând ce-ți place cel mai mult este probabil cel mai mare dar pe care ți-l poate oferi viața.”

„Uneori, mi-a spus el încet, mi se pare că a rămas prea puțină frumusețe în lume. Și prea puțină bucurie. Tu socotești că viața în orășelul tău este foarte grea. Dar de-ai ști ce vedem noi dincolo de locul ăsta… Nimeni nu câștiga. Nimeni nu câștiga într-un astfel de război.”

„Trebuie neapărat să-ți spun ceva legat de experiență celor cinci căsnicii prin care am trecut. […] Am învățat tot ce se putea învăța despre iubire. Dar ceea ce am învățat în primul rând, e că viața înseamnă mult mai mult decât ideea de a câștiga.”

„Uneori viață constă într-o serie de obstacole, totul este să pășești punând un picior înaintea celuilalt. Uneori, își dă ea seama brusc, e vorba doar de încredere oarbă.”

„Iar viața…ei bine, viața mi-a arătat treptat că merită trăită. […] Tot ce contează sunt oamenii. Tot ce contează e pe cine iubești.”

Nicoleta Cristea

14.02.2019

Când înflorește liliacul Marha Hall Kelly

Newyorkeza Caroline Ferriday este ocupată până peste cap cu postul de la consulatul francez și cu o nouă iubire la orizont. Dar lumea ei se schimbă dramatic atunci când armata lui Hitler invadează Polonia în septembrie 1939 vizând cucerirea Franței. 
Peste ocean, Kasia Kuzmerick, o adolescentă poloneză, simte cum viața lipsită de griji pe care o duce e pe cale să se sfârșească pe măsură ce e tot mai ocupată cu rolul ei de curier pentru mișcarea de rezistență. Într-o atmosferă tensionată de supraveghere și suspiciune, un pas greșit poate avea consecințe grave. 
Pentru tânăra și ambițioasa doctoriță germană Herta Oberheuser, un anunț de angajare ca medic guvernamental pare biletul de evadare dintr-o viață pustie și șansa nesperată de a-și practica profesia. Însă ea se trezește prinsă ca într-o capcană pe un tărâm plin de secrete și dominat de bărbați. 
Destinele acestor trei femei se intersectează după ce Kasia este trimisă la Ravensbruck, faimosul lagăr de concentrare nazist pentru femei. Vor reuși Caroline și Kasia să le facă dreptate acelora pe care istoria i-a uitat?”

 

Un roman  despre  un lagăr de femei din cel de-al doilea război mondial.Femei care au fost cobai pentru armata germană,lagărul de la Ravensbrück? De ororile care le-a făcut Hitler știm destule, dar se pare că mai sunt lucruri de spus, despre aceea perioadă. Deși cartea strecoară și personaje fictive, de fapt autoarea se referă la personaje reale.

Aseară am terminat de citit cartea, după ce m-am chinuit mai bine de o lună să o citesc. M-am lipit greu de carte, dar când am prins un moment liber, nu am mai renunțat. Cartea este povestea adevărată,  a trei femei inspirată din evenimentele celui de-al doilea război mondial. Esența titlul se prinde undeva spre sfârșitul romanului.

Caroline Ferriday a fost o femeie care a luptat pentru oameni, a făcut o mulțime de acte de caritate,  a ajutat oameni vitregiți de soartă, a adus dreptate acolo unde nu exista. Asemenea oameni, sunt mai rar de întâlnit, dar ei există. Un astfel de om a fost Caroline. A mother for Ravensbrück? Cartea începe cu Caroline, împlicată în acțiuni caritabile pentru orfanii din Franța.

Kasia Kuzmerick este cel de-al doilea personaj al acestui roman, în jurul căruia se alcătuieșște toată povestea. Acțiunea se desfăsoară în Polonia. O greșeală o face să ajungă cu mama și sora ei, în lăgărul de la Ravensbrück?

Herta Oberheuser ( 15 mai 1911- 24.01. 1978)ea este personajul negativ din poveste, cea care nu are nici o scuză pentru ororile pe care le-a făcut. Medic chirurg dedicat trup și suflet ideologiei naziste, ea cea care a efectuat operații cu sulfamidă pe tinerele poloneze din leagăn. A fost comdamnată, dar a ispășit doar 5 ani din pedeapsă, pentru ca apoi după eliberare să obțină avizul de practicare a medicinei. Deși nimic nu avea să anunțe, faptul că se transformă pe parcursul poveștii într-un monstru.

Autoarea a adus un omagiu, lui Carolinei, poporului polonez, poate este un eveniment mai puțin cunoscut în istorie, dar și opiniei publice. La un moment dat destinele celor 3 personaje se întâlnesc cumva .

Imagini din istoria unui infern:

Aici

Si

Aici

Și

Aici

„Tata iubea faptul că liliacul înflorește doar după o iarnă grea. […] E un miracol că toată această frumusețe iese la lumină după atâtea greutăți.”

Un iubitor de cărți, spune o poveste

Liesel,  spune o poveste despre cărți

Gândul, de  a merge la o lansare de carte, o însoțea de mult, dar nu sția, că  va avea  parte de cea mai frumoasă  surpiză … Ajunsă, la librărie, Diana a avut plăcerea de a vedea că personajul ei preferat,  nu este altul decât Liesel Meminger, eroina din Hoțul de cărți, de Markus Zusak. Era frumoasă și mai bătrână, decât copila din anii 1940.

Discursul ei, începe frumos și stingher pe alocuri, vedea povestea copilului de atunci, prin ochii adultului de azi.

markus-zusak-hotul-de-carti-1

Pentru mine, cărțile au fost mereu o poveste frumoasă,  în război, a trebuit să îmi ascund această pasiune. Prima carte, citită a fost Manualul groparului,   pierdută, la moartea fratelui meu… Apoi, cu timpul am pătruns într-o lume de vis, în timpul războiului, doar visul era un tărăm nesupus cenzurii. Moartea, avea mult de lucru, nu-și putea permite o vacanță.  Uneori, lucrează prea mult, alteori lucrează prea puțin. Viața, la părinții mei adoptivi, a fost frumoasă chiar dacă mama bombănea tot timpul.  Aveam, impresia că nu mă iubește, dar nu era așa, mă iubea, o iubeam, era mama de care și azi îmi e dor. Tata, Hans Huberman ,era cel mai bun om, el m-a învățat să scriu și să citesc, apoi  am descoperit ce frumoasă e lumea cărților, am început să împrumut cărți de unde puteam. Soția primarului, Ilsa Herman, pierduse un copil, dar iubea cărțile, m-a lăsat să citesc, chiar dacă soțul ei făcea propaganda nazistă și era împotriva celor care citesc. După ce bombrdamentul s-a sfârșit, am reușit să  ies din dărămături, i-am căutat pe mama și pe tata, Rosa și Hans, dar nu erau. Iar Ruby, mă întrebam mereu unde e și l-am văzut, Doamna cu Coasa era lângă el, l-a mai lâsat vreo cinci minute, poate e mult și apoi l-a luat. Regret și azi sărutul ce i l-am dat prea târziu, dar  l-a  primit, atunci când  a plecat. Mi-am revenit greu! Viața era prea ciudată pentru mine, prea greu de înțeles! De ce trebuia să plece cei dragi!? Ce sunt „Cuvintele. De ce trebuiau să existe? Fără ele, nu ar mai fi nimic din toate astea.„

Am să trec repede, la următoarea carte, care mi-a fost recomandată de Diana. Cărțile, de care vă vorbesc sunt de la Editura Rao, gazda noastră.

Rani-Manicka-Zeita-orezului Zeița orezului, Rani Manica,  Laskshmei, spunea că  „Tinerețea este ca un prieten capricios. Îi poți da oricât și orice și tot te va lăsa. Vârsta îți este un prieten adevărat!„

Laskshmei părăsește casa părintească la vârsta de 14 ani, pentru a se căsători cu un bărbat matur Ayah, până la vârsta de 19 ani, are 5 copii. Cartea, este cronica unei familii, o saga malaysiana. Fiecare personaj are propriile lui trăiri, care ți se transmit ușor și ție, și indirect poate, te transpui în poveste. Personajul Laskshmei este foarte bine pus în evidență, puternic, apoi vorbesc copii și nepoții  ei.

 Nu este un roman de dragoste, nici un roman SF, dar este o carte care te ține cu sufletul la gură, are un final fericit .

 Al saptelea copil, Erik Valeur, este o carte captivantă, cu un final neaşteptat, personajele mi s-au părut reci.

erik-valeur-al-saptelea-copil

     Marie, este un unul  din cei șapte copii care ajung în camera elefanților, după ce ceilalți copii pleacă, ea rămâne la orfelinat, dar urmărește viața celor care au plecat. Într-o zi, fiecare dintre acești copii, adulți azi, primește o scrisoare  misterioasă.  Şapte, scrisori anonime, o crimă, camera elefanţilor, secrete, mistere, întebări. Acţiunea se petrece, în Danemarca. Lectura  nu e greu de digerat, misterul însă este cel care te ține aproape de cartea, care nu o poți lăsa din mână. Trebuie să dezlegi enigma. Povestea înaintează și  numeri pe degete copilul lipsă şi apoi dispare , era atât de aproape de tine!

Personajele, au sufletul sfărâmat de  viaţă şi  de amintiri chinuitoare, este singurul roman unde nu m-am putut lipi de vreun personaj, doar de Marie. De fiecare dată când mă aproipiam de un personaj și înceracm să bănuiesc, mă îndepărtam repede, pentru că autorul mă trimitea în altă lume. O carte interesantă!

De cărțile pe Editura Rao, aș putea putea vorbi  la neșfărșit, pentru că eu sunt o iubitoare a cuvântului, dacă nu ați citit aceste cărți …

Cuvintele lui Liesel se pierd printre cei prezenți la lansarea cărți lui Dan Brown Origini.

 Diana, se  întâlnise cu  Hotul de cărți, la altă lansare de carte, Codul lui Davinci, Dan Brown,  de mult și cele două au stat de vorbă despre cărți… și minunata lume a cuvântului.

 

Articol scris pentru Supeblog 2107Proba 16