O serbare școlară cu multe peripeții

Vine moșul la serbare

O zi de lucru abia începe, membrii familei se pregătesc  să plece la serviciu. Copilul era nerăbdător să ajungă la școală, să repete poezia pentru Moșul, la serbarea care era seara, după școală rămâne la bunica să îi spună  și ei poezia.

– Pa, puiul lui mama, să fii cuminte și să îi spui Moșului ce îți dorești? zise mama în timp ce copilul se îndreaptă, cu bunica spre ușă.

Pe la jumătatea zilei, pe Mihai îl apucă dorul de nevastă : Iubito, diseară îi scriem și noi lui Moșul  … Da, îi scriem lui Moșul, dragule!  Se pare că, gândul la Moș i-a făcut să uite de serbarea copilul!

Seara, pe la 18.00 Mihaela, trebăluiește de zor prin bucătărie, un  film nou îi aștepta, Fericirea plutea un aer!

Mihai, era jos la mașină, la amândoi le țărâie telefon, mesaj de la copil: Mami, tati unde sunteți, peste 5 minute intră Moșul și începe serbarea, și eu nu pot să spun poezia dacă voi nu sunteți în sală! 

Screen-Shot-2017-09-01-at-13_18_27

Copilul, serbarea, îmbrăcarea! se gândește Mihaela la Sever.

Un uragan întră pe ușă, era Mihai, care se panicase de mesaj :

În cinci minute trebuie să ieșim pe ușă, draga mea, mi-a trimis piticul mesaj! Cu ce mă îmbrac ! zise el, de la ușă.

– Ai în șifonier mai multe bluzecălcate,  pe umeraș ai ținute aranjate pentru orice ocazie. Ce deja ai intrat în panică? Ai răbdare că ajngem, dragule ! zise Mihaela .

–  Bine iubito, merci de sfat , da să știi că renunț la costum, destul mă spânzură cravata la serviciu! Care șifonier, că aici nu sunt decât rochii și bluze de damă?zice el disperat.

–  Ce cauți la mine în șifonier, vrei să te îmbrăci în haine de damă, schimbă peretele și gășeste dulapul tău de haine! strigă soția din baie.

– Hai, ești  gata că strigă și bunicile după noi, iar soacră-mea e șefă la mesaje. Am găsit șifonierul ! zise el victorios. 

– 5 minute, dragule ! Unde am pus pantofii de damă cei noi !? zise ea ca pentru sine.

– Hai, că au trecut 20 și se termină serbarea! zise Mihai iritat la maxim. 

– Acușica, trag rochia pe mine și ieșim pe ușă! Oprește focurile, că dăm și foc la casă, iubitule! 

Aruncă o privire în oglindă: părul ăsta stă ca naiba,îl ascund după o pălărie, că merge cu rochia și fardurile… 

Gata, iubitule mergem? Alți pantofi n-ai găsit și tu? zise ea.

– Da, ce au ăștia, iubire ! zise el.

Sunt sport și nu merg cu pălăria mea! zise ea.

– Renunță la pălărie și schimb și eu pantofii pentru bărbați , n-are nimic părul tău, hai odată ! zise el.

          Mihaela, a găsit în cele din urmă rujul într-un colțisor al genții, o frănă a soțtului, a ajutat-o victorios să strice machiajul …

Ajung în cele din urmă la timp, dar reproșurile din partea buniclor, care nu știau să contească, pentru lacrimile piticului … uitat… 

– Mami tati, de ce ați întârziat!? zise copilul supărat.

– Păi,  să i-am scris lui Moșul, că mai vrei un frățior …! zic ei amuzați.

I-am spus și eu că mai vreau un frățior, înseamnă că o ni-l trimită !? zise cel mic trecând peste întârzierea părinților.

 

Articol scris pentru Superblog -proba 25

 

 

Feminitatea, se învăță indiferent de vârstă, de la cine te aștepți mai puțin

 Aveam… nu țin minte vârsta, poate după terminarea liceului. La medic, mi-a fost teamă mereu să merg, dar mama mergea cu mine. Într-o zi, de mult am mers cu ea la spital  pentru un control. Aveam curaj, să merg cu ea, pentru că  a lucrat  în domeniu, iar mie limba  medicală mi se pare atât de încâlcită la aceea vârstă, ea era/este translatorul meu.Pe vremea aceea fustele/rochiile  părcă îmi erau interzise, chiar dacă probabil aveam în șifonier. Erau  un copil, rebel care nu asculta de părinți. Nu țin minte exact ce control era, dar țin  minte cât pentru 1000 de vieți, că aveam niște ghete până la genunchi cu șireturi, blugi și o helancă – negre -. Afară, era cald, iar eu purtam cizme,  dar erau atât de comode, blugi se îmbrăcau ușor …

 

Intru,  în cabinet doamna doctor începe consultația, la sfârșit, nu se eschivează și mă întreabă:

– Tu, nu știi să porți fustă! Ce e cu ținuta asta la tine?! Nu ți-e cald cu cizmele alea? mă întreabă ea. O femeie trebuie admirată … de femei, nu de bărbați, pentru că bărbații  văd frumsețea și acolo unde nu există ! Ține minte asta!

Nu rețin, ce i-am răspuns, dar știu că … am recunoscut în sinea mea, că avea dreptate, lucruri care mi le spuneau, mama și mamaie … doar că, eu eram un copil neascultător, rebel, încăpățânat.

 

Adevărul, e că generația mea a învățat greu să renunțe la blugii și adidașii, ne era mult mai ușor, să tragem niște pantalonii pe noi. Feminitatea era undeva ascunsă în spatele unei perechi de pantaloni, uniformele școlare pieriseră și ele. O generație străină bunului gust.  

Mama, este mereu elegantă! Mamaie, (mama mamei),  avea o pasiune pentru maro, bej și derivate. Aveam, de la cine să preiau eleganță, de la mamaie am preluat pasiunea  pentru maro, repulsia pentru negru, chiar dacă denotă elegantță. Eu, eram în pantaloni dimineață, prânz și seara. Remarca, doamnei doctor mi-a rămas adânc întipărită în  minte. Am găsit, în șifonier fustele pe care mi le creea mama,  rochiile elegante . De atunci, am renunțat la pantoloni ( nu definitiv!) și am învățat să mă simt bine în fustă, rochie, indiferent de anotimp. 

Poate, dacă ar fi fost atunci  a fi existat Anwsear, iar internetul ar fi avut impactul de azi, doamna doctor mi-ar fi sugerat și ce ținute să port și am fi răsfoind amândouă sitte-ul … 

 

 

Articol scris pentru Superblog Proba 20 

 

 

 

Testează moda

 

O vacanță cu peripeții!

Luiza și prietenele ei , hotărăsc să facă ceva inedit anul acesta în concediu, o croazieră pe mare, dar iarna de revelion. Acceptase ca idee , chiar dacă ea iubea marea…

Bagajele, fuseseră luate de la  aeroport. Acum, era  în cameră și privea marea de la geam. Un ocean imens de apă, vapoarul cu care plecase avea multe piscine, deci se putea relaxa în voie.

Doar că … desfăcând bagajele constată, cu stupoare, că de la aeroport i s-a dat un geamantan identic cu al ei, cu…   haine bărbătești.

Mi-au schimbat bagajul… !“ își zice ea, desfăcând geamantanul … Minunat ! “ Se înfurie și sună la aeroport.

Mesajul, celor de la aeroport este, că va ajunge…, după petrecera de anul nou“ .

“Peste 3 zile!?!!!??? Voi, nu suntei normali, mâine seară e revelionul, iar pe vapor toată lumea … și am un geamnatan cu haine bărbătești. Cravate, cămăși, pantaloni, sacouri și nu am răsturnat tot !““De unde să încropez eu o ținută acuși.“  Telefonul sună!

Ești gata! Hai, ieșim la plimbare, pe mare, cu vaporul ! spuse prietena ei.

Da, dar mai încolo, aș vrea la piscină! Tu, ți-ai luat costumele de baie cele noi, amândouă?! Întreabă ea convinsă, că nu va găsi deloc în bagajul… care nu al ei, vreun costum de baie.

Da,  m-am gândit eu că uiți tu ceva!  zice prietena ei amuzată.

OK! Merci, vorbim mai încolo! Încheie ea.  “O problemă am rezolvat-o!”

Se duce să desfacă gemantanul gândindu-se, că poate găsește ceva lejer de stat în cameră. ”Aha, taci, că mă schimb de blugi! “ Se schimbă și constată că bluza îi ajunge până la genunchi, iar din pantaloni, ar putea să facă o  cămasă de noapte.

“Să probăm, o cămașă și o transformăm în rochie, fără mâneci, cu decolteu, care probabil va fi prea largă … o cravată legată de mijloc. Am fost inspirată să iau trusa de croitorie cu mine… în genată, că altfel m-aș fi dus simplu în cămașă și  blugi.“

Răstoarnă tot bagajul, găsește un poncho de damă bun, de ea. Oare cine, i-a făcut ăstuia bagajul !?Va fi frig, când ne vom uita la artificii! E bun !???“ se întreabă ea în timp ce îl probează .

 Găsește, o pereche de mănuși bărbătești.Sunt bune la casa omului, chiar dacă sunt mari!“

RĂSCOLEȘTE! ”Nu o avea și-o pereche de pantofi de  damă pe aici, cine știe. Minunat, pantofi, nr. 41, adidași. Se pare, că va trebui să împrumut sau să … dacă… dacă nu … cumpăr ?!“.

Seara de petrecere!

 Cioc, cioc se aude o bătaie, la ușă! Era îmbrăcată cu rochia transformată în cămașa, la care legase  cravata omului. În loc de cercei, își prinsese în urechi, cerceii ei, că nu … avea butonii la el. La plimbarea de pe vapor, purtase hainele cu care venise, deci surpriza rămăsese… să fie descoperit…!

 –     Ce faci?! De ce nu ești îmbrăcată, în rochia ta? zice una din prietenele ei mirată, că nu e gata.

–    Păi, am pățit o pățanie. Mi s-a schimbat, pierdut bagajul și am primit un geamantan ca al meu, nu-mi explic, dar asta e, am improvizat cu o cămașă de-a tipului. Luiza

–  Tu ai auzit de hastagul  #WeAreTheAnswear ! întreabă Raluca. Acum poți să te înscrii și tu.

– Nu știu, ce spui tu acolo, dar acum am nevoie de o pereche pantofi, sandale, că tipul cu geamnatanul nu are sandalele la el! Chestii bărbătești …! zise Luiza amărătă.

–    Știi, că mie îmi place să fac cumpărăturile de la Answear. O să-ți fac niște poze și te înscrii și tu. Brand-ul, a lansat o campanie cu numele Challenge Answear, poți câștiga un Fiat 500, vouchere în valoare de 100 de lei, pe care poți să folosești la cumpăraturi .o lămurește prietena ei.

Sună înteresant, dacă îmi faceți rost de pantofi, ca să îmi faci și poze. Ce ziceți?! întreabă Luiza.

– Bine, că porți, același număr cu al meu. Eu și două bagaje mici, ca să fiu sigură că nu am parte de peripeții. Zice prietena Luizei  râzând. Geantă ai sau vrei și d-aia?

– Am improvizat cu portofelul, că m-a amuzat mesajul. No bad days!

Acum emoția a trecut, fetele sunt de mult în sala de petrecere, noaptea a fost un real succes. Sună un telefon!

– Bună, seara numele meu este MIhai și am senzația că bagajele noastre au fost încurcate. Ați găsit cumva un poncho în bagaj? De la aeroport, mi s-a spus că bagajul meu a ajuns pe vasul Silver Galapagos, acolo unde sunt și eu. Ne putea la recepțiedacă … spuse omul.

Da, nici o problemă. Ați găsit cumva haine de damă în bagaj, rochieee …  și cuvinele  Luizei se pierd. Să vedem, ce figură va face omul ăsta când o  să vadă ce am făcut cu hainele lui“.

Din păcate, Mihai, nu a fost atât de isteț încât să transforme rochia ei, în costum, așa că prietenii lui, s-au îndurat de el și i-au împrumutat un costum.

 

 

Articol scris pentru Superblog 2017 –  Proba 15 

Toamna, poveste şi culori

Într-o  zi, Toamna mi-a bătut la uşă… ! Privesc pe geamul biroului, cum Vara dispare uşor. Parcă, cineva începe, să picteze natura: frunzele copacilor capătă, o  culoare arămie. Pe pământ se aşterne un covor pastelat, de la verde la galben,   uneori chiar roşu.

Cioc ! Cioc! Se aud  bătăi, în  uşă … trezită din feeria de culori… iau ceaiul de pe foc: “Cine să fie?! “ .

Bună! Eu sunt … Toamna! zice ea.

Bine ai venit ! Te cunosc şi  te  recunosc în fiecare an … te regăseşti în culorile naturii.  Bei un ceai?! îi zic eu deloc mirată de musafirul surpriză.

Era îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare galben-verzui. Avea, părul prins în coc, cu  frunze şi flori viu colorate.

Vreau să îmi schimb ţinuta!  zice  ea. Timpul m-a trimis la tine! Ne vom întâlni  peste  o săptămână. Noi, Anotimpurile, vrem timp pentru frumuseţea noastră;  fugim prea repede .

Hai să aruncăm o privire, pe…, Answear îl ador… Iar în ceea ce priveşte demersul tău , poate ar trebui să te limitezi la nişte … secunde, zic eu.

 I-ar trebui altă ţinută, ANSWEAR, este alegerea perfectă pentru EA! Era de o frumuseţe rar întâlnită. Zâmbesc, în gând! Oamenii se schimbă, de ce n-ar face-o şi anotimpurile!?

Pe sitte-ul  ANSWEAR găseşti îmbrăcăminte de damă, barbaţi şi copii pentru orice fel de Anotimp. Dacă ai o întâlnire, un eveniment sau vrei pur şi simplu să mai adaugi element vestimentar în garderobă ta, aici e locul ideal să faci cumpărături.  Livrarea  produselor se face repede, contează doar ziua în care ai plasat comanda.  In ceea ce o priveşte, pe prietena mea Toamna trebuia să îi alcătuiesc o ţinută  frumoasă, lejeră şi utilă .

Nu era primul musafir de acest gen … dar ce conta, acum venise Toamna, iar eu  eram cea care avea să îi alcătuiască o ţinută !!!!!!

I-am explicat, că  recomand clientelor, prietenelor mele şi oricui doreşte să fie în pas cu moda, acest magazin on-line. Imi spune, că nu ştie dacă vrea fustă sau rochie,  palton sau geacă, ghete sau pantofi de piele. Răsfoim, sitte-ul, e tare încântată de mărcile pe care Answear le promovează .  Vrea să le cumpere pe toate, este tare fericită că nu e nevoită să alerge prin magazine, nu e specialistă în cumpărături pe internet. 

Frumos ce  prezintă, cum se prezintă Wow, super! Auzi pot să cumpăr tot magazinul ? îmi şopteşte  ea foarte încântată, un pic pusă pe glume.

Din punctul meu de vedere, bineînţeles, că da, dar atunci ai face ca Timpul să fie doar pentru tine şi nu cred,  că ar fi de acord. 

 Ne-am decis să alegem o rochie, vie, aşa cum e ea, pictată de poeţi …

large_img_1025467

Amândouă suntem fericite de alegerea făcută. Această ţinută ar trebui completată  cu un palton de culoarea vântului şi  o pereche de ghete şi accesorii 

Aş vrea şi  un ceas, pentru că indiferent de rezultatul  întâlnirii să am  noţiunea timpului ! Să ştiu când să trimit: vântul, ploaia, o rază de soare…! Să ştiu când s-au copt merele în livadă, să fiu un fel de clopoţel pentru copii, când e timpul să mergă din nou la şcoală.

Ii recomand,  ghetele  de culoarea bobului de strugure, din piele întoarsă şi  cu toc înalt.

Incă odată, fericirea i se citeşte pe chip, îmi spune că abia aşteaptă să le îmbrace, să accesorize şi să mergă la întâlnire.

Sunt nerăbdătoare de 2 ori, odată pentru ţinută şi apoi pentru secundele… pe care Timpul  probabil mi le va acorda ! Îmi scot frunzele din păr şi  îl voi lasa liber!  Voi asculta cuminte ce vrea Timpul să-mi spună.  Mulţumesc pentru această întrevedere. Zice ea zâmbitoare.

Eu îţi mulţumesc pentru vizită şi pentru surpriză.  Eşti oricând binevenită!   

Cam aşa a luat sfârşit,  întalnirea mea  cu Toamna. Trebuie să recunosc, că este unul din cele mai frumoase anotimpuri. Fiecare anotimp are frumuseţea lui aparte. 

Toamna are un ceva în plus, încă nedescoperit de nimeni.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017 – Proba 1.