Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul




Motto: “Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şanse de a te găsi”




Să fii ceea ce esti!

Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fii tu însuţi într-o lume care încearcă să te facă precum toţi ceilalţi. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu însuţi şi oamenii potriviţi te vor iubi pe tine, cel adevărat.




Trecutul

Nu vei putea începe următorul capitol din viaţa ta, dacă vei continua să îl citeşti pe ultimul.




Frica să greseşti

Făcând ceva si obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreţi mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.




Problemele

Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi uşor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăşi fără greşeala toate complicaţiile cu care viaţa ne pune faţă în faţă. Nu suntem făcuţi să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedicăm şi să cădem. Pentru că tocmai asta este întregul scop al vieţii – să ne înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm în timp. Asta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.




A minţi

Poţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poţi păcăli pe tine.Vieţile ni se îmbunătăţesc numai când acceptam provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.




Nevoile proprii

Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine ca persoană, atunci când iubeşti pe cineva prea mult. şi să uiţi că şi tu eşti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te şi pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ţi urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.
Eşţi pregătit … Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă şansă. Pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţa ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situaţie, ne vom simţi întâi însufiecient pregătiţi. Dar asta tine de procesul de învăţare, nu-i aşa?




Relaţii din motive greşite

Relaţiile trebuie alese înţelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana  potrivită şi din motivele corecte. îndrăgosteşte-te pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur.




Relaţii noi

Vei învăţa că în viaţa oamenii pe care-i întîlneşti, îi întâlneşti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi şi câtiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.




A concura cu toţi ceilaţi din jurul tau

Nu te mai gândi la ce fac ceilalţi mai bine decât tine. Concentrează-te să îţi baţi propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine şi propria-ţi persoană.




Invidia pe ceilalţi

Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să te uiţi la tine şi la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: “Ce am eu şi toată lumea isi doreşte?”.




Mustrarea pentru greşelile vechi

Putem iubi persoanele nepotrivite şi putem plânge pentru lucrurile greşite, însă, indiferent ce întorsătură ia viaţa, un lucru este sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.




Cumpărarea fericirii

Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia … Completaăi voi lista mai departe.




Aşteptarea fericirii de la ceilalţi

Dacă nu eşti mulţumit cu tine, aşa cum eşti, nu vei fi fericit nici în relaţii cu alte persoane. Trebuie să-ţi creezi stabilitate şi fericire în propria viaţă înainte de a o împărtăşi cu altcineva.




A trăi în gol, gândindu-te şi răzgândindu-te

Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunţă. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca înâi să dai drumul la minge.




A plânge de milă

Surprizele neplâcute cu care viaţa te pune faţă în faţă nu fac decât să îţi netezească calea în direcţia care era menită pentru tine. Poate nu înţelegi şi nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec şi poate îţi va fi greu. Dar reflectă şi la celelalte lucruri negative care ţi s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că zâmbeşte! Lasă-i pe toţi să vadă că astăzi eşti mult mai puternic decât erai ieri. şi astfel vei fi.




A ţine supărări

Nu îţi trăi viaţa cu ură în suflet. Vei ajunge să te răneşti mai mult pe tine decăt pe oamenii pe care îi urăşti. Iertarea nu înseamnă “Ceea ce mi-ai făcut este în regulă”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este răspunsul… Renunţă la ranchiună, găseşte-ţi pacea şi eliberează-te. şi, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este şi pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te şi pe tine, mergi mai departe şi încearca să te descurci mai bine data viitoare.




Nivelul

Refuză să îţi cobori standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să şi le ridice pe ale lor.




Explicaţii şi scuze la nesfârşit pentru greşeli

Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar duşmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simţi ca este corect.




Frumuseţea bucuriilor mărunte …

Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi şi vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viaţa ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.




Să faci lucrurile perfect

Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.




Calea uşoară

Viaţa nu e uşoară, mai ales atunci când plănuieţi să obţii ceva care să merite. Nu alege calea uşoara care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.





Lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt…

Este în regulă să te împiedici din când în când . Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că eşti puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi – plângi, dacă simţi nevoia – este sănătos să ăţi verşi lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbeşti din nou.





A invinui pe alţii pentru necazurile tale

Iţi vei realiza visele în măsura în care îţi vei asuma responsabilitatea pentru viaţa ta. Când îi invinuieşti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta.





Griji

Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai putin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situaţie întrebă-te următorul lucru: “Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.





Concentrare pe ce NU vrei sa se intample

Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.





Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei care sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu!



 

Noi doi: Eu și Timpul ! ( VII) – Prin uitarea timpul târzie

Te-am iubit o clipă, dar ai fugit două .

Te-am chemat, o secundă, dar ai venit, un minut.

Apoi, mi-ai cerut clipa înapoi, ți-am dat o secundă, de iubire,

Dar secunda trece repede, ai vrut să mai rămâi un minut.

 

Atunci, Timpul mi-a zis, că vrea să tacă când vine vorba de noi:

 Intre voi nu mai există clipe  …doi…

L-am privit mirată și l-am întrebat: De ce mi te-a adus de atâtea ori înapoi.

Mi-a spus, că orice clipă, era necesară pentru a fi doi.

Dar noi, nu am știut să fim, decât unul, nu doi.

 

Unul iubea secundele, altul avea minutele, iar noi eram puțin din timp …  doi.

Mi-a spus, că este supărat pe noi și vrea să tacă.

Nu are nici minute, nici secunde, pentru a mai fi din nou… doi.

L-am întrebat, dacă a vorbit cu Uitarea, a zis că: Da!

Ne va spune altă dată, cum arată Tăcerea dintre noi.

Mi-ai spus, că numai  e rost de înapoi.

 

I-am spus, că știu și  vreau să trec peste  irealul din Doi să merg departe, depate de noi.

Privea tăcut și asculta și se mira, că numai vreau iubirea ta.

Secunda, mă cheamă și-mi spune, că poate să mi  te aducă înapoi.

Iubirea, îmi spune că va împărți clipa  la noi,

Timpul, te  vrea pentru mine înapoi.

Le-am spus, de  cheia inimii mele, ai luat-o cu tine, când am plecat amândoi.

Din povestea, ce se se scrisese atunci când eram noi.

 

Ii spun, Timpului că numai vreau secunde cu noi.

Se uită, la mine și  pleacă  și mă întreabă   … dacă mi-e dor de tine.

Ii spun, că poate da,  dar e mai bine așa și plec…

 

Mă duc, să caut Uitarea,  să văd de voi putea, vorbi cu ea, 

 Să-i spun că vrei, o clipă …de tăcere..

Apoi, Timpul pleacă din nou din viața mea.

Rămân  cu Tăcerea ce …tace .

Tăcerea, se uită la mine ia un carnețel și mă întreabaă de tine.

Apoi, lasă pixul pe masă… Mă uit,  mai departe prin viață fără tine. 

Tăcerea, ce se uită dureros de sincer, la mine. Pleacă și ea!

 

La ușă, mă întâlnesc cu Timpul îmi adusese un zâmbet, o carte, un pachet și pe…tine.

Te mai lasă cu mine… mi -a spus că te va lua când va găsi Uitarea, până atunci vei rămâne ..aici …

I-am spus, că vin cu el să căutam Uitarea.

Rămâi,   doar tu, să te înțelegi cu Tăcerea.

Uitarea, poate nu o vei/vom găsi.

Rămâneți, voi doi și 1000 de cuvinte tăcute,  între … noi.

Mă la tine, chem Tăcerea, o așez între noi,

privesc la Zâmbetul ce mi-l lăsase Timpul.

Tu, stai cuminte, nu vorbești te uiți la mine și taci… tăcem amândoi..

 

Tăcerea,  se uită  stingheră la noi.

Zâmbetul, e și el un martor inocent, la acest  cântec, cu același refren repetent.

Pachetul, care mi-l lăsase Timpul mă așteaptă.

 

Prefer, să iau carte, plec de lângă tine, de data  asta iau  eu Tăcerea cu mine,

Doar tu rămâi pe canapea încercând, să găsești soluție pentru plecarea mea.

Accepți, că uitarea Timpul, nu ne-o va da.

 

Vom rămâne captivi în tăcerile noastre.

Cu amintiri ce erau, cândva pentru noi,

Cu clipe departe de doi.

 

04.11.2017

Nicoleta Cristea

 

Noi doi : Eu şi Timpul !(VI) – Tăcerea Timpului

 

Într-o zi cândva de mult, Timpul s-a oprit în loc pentru o secundă,

a privit oamenii şi a dorit o clipă de tăcere.

Avea, în desagă minute şi clipe efemere.  

Tăcerea, auzind chemarea lui, i-a ieşit în întâmpinare. Se priveau!

Timpul, era mut, bătrân şi obosit.

Tăcerea, nu ştie să vorbească, ea doar priveşte şi  nu vorbeşte.

Tăcerea, timpului se aşterne… doar  vântul poate, uneori o mai  aude!

Timpul, tăcut şi obosit  de toate priveşte, înapoi  pentru o secundă…!

E târziu, se uită la ceas!

Oare pentru ce  i-ar mai trebui Timpului timp!

Zâmbeşte şi tace!

Ar vrea să mai deschidă uşi, ce sunt   acum închise.

Oare câte întrebări îşi poate rosti Timpul ?

Îşi ia bastonul şi  merge mai departe.

E greu şi …!Nu  vrea să meargă înapoi,  deşi dacă ar ştii …

Azi, Timpul cel obosit de toţi, de toate tace…!

A închis,  ochii pentru o clipă, străin de umbra Timpului de … ieri…

Azi, Timpul tace!

E străin de oamenii, străin de vise!

A stat pentru o  secundă,  ar mai sta,  îi place.

 Mai vrea o secundă, o clipă, un minut  … de stat…odihnă.

Azi, Timpul tace!

Se odihneşte, răsuflă  uşurat! 

Gândurile oamenilor  sau oprit odată cu el.

Lumea, s-a oprit în loc, pentru vreo  câteva  minute.

Ar citi o scrisoare … Dragă, Domnule Timp… o știe pe  de rost.

Azi, Timpul tace, pentru  o clipă .

Îi place clipa asta şi …ar mai  vrea… îşi ia din desagă  clipă doi,

dar vrea, o secundă de tăceri și are!!!  🙂

Secunda, este un minut mare decât clipa ?! se întreabă el.Sunt bătrân, am uitat!

Tăcerile, sunt aşezate  în rafturi separate,  departe de suspine…

 Nu vrea suspine, vrea tăceri.  

Se înțelege, bine cu aceea clipă de tăcere,  dar vrea minute.

Alege, din desagă  vreo 5 minute   tăcute, le savurează în liniştea  nopții.

Minutele, se scurg!

Timpul, se uită în desagă şi vede, că a venit ceasul să meargă mai departe …înapoi … uneori e târziu…

Azi, Timpul  tace, pentru o secundă şi mai bine.

Se uită la mine şi tac !

Tăcem amândoi!

Nicoleta Cristea

15.09.2017

Tăcerea noastră II

De ieri, am uitat să ne mai vorbim.

Tăcem!  Cuvintele şi-au pierdut sensul !

Dar   voi vorbi cu tine, la … umbra gândului …,

Ce să-ţi spun când nu simt decât Tăcere.

Cuvintele au amuţit şi chiar de-ar vrea nu au ce să-ţi mai spună.

Inima tace, cuminte şi rabdă!

Sufletul,   numai   te cheamă dintre stele,

Tăcerile, astea din gânduri stinghere!

Eu tac, tu taci, tăcem… împreună!

Eu cânt, tu cânţi, cântăm… împreună!

Eu plec, tu pleci … plecăm separat!

Eu tac!

Tu taci !

Vorbeşte tăcerea!…

Tăcerea mea !

Tăcerea ta !

Tăcerea noastră!

 

30.06.2017

Cristea Nicoleta

Mireasă în familia Borgia, Jean Plaidy

 
Se numeşte cantarella : un praf otrăvitor atât de mortal încât o simplă picătură este suficientă pentru a omorî un om, pentru a îl doborî în doar câteva zile. Efectele sunt înspăimântătoare: o durere de cap ca o menghină, privirea devine înceţoşată, iar trupul se zvârcoleşte de febră. Intestinele elimină un flux de sânge şi sunt cuprinse de crampe, într-o agonie ce face victima să urle.

Blestem ziua în care am auzit pentru prima dată numele de Borgia. Mă rog pentru ziua în care o să aud cum se trag clopotele la moartea bătrânului Papă. Dar poate există libertate. În acest moment ridic sticluţa în lumina soarelui roman, care pătrunde în apartamentul somptuos ce mi-a fost oferit. Recipientul este din sticlă veneţiană, de culoarea smaraldului. Străluceşte ca un juvaier. Praful pe care îl conţine este de un gri-albăstrui, pal şi opac.

Cantarella, şoptesc. Dulce, dulce cantarella, salvează-mă

Am descoperit aceasta carte pe net întâmplător pe sitte-ul : www.101buks.ru

 

Prima  carte, care am citit-o despre această familie se numea : Sânge şi splendoare, scrisă de Sarah Dunant, apoi m-am oprit pentru că subiectule este același. Sancha de Aragon o prințesă … o viaţă de familie fericită, lângă fratele ei Alfonso, îl iubea nespus, copilării şi curiozităţi morbide, jocuri, inocenţă.   Pe vremea aceea copilăria, se pare că se sfărşea repede, la vârstă 17 ani se mărită cu Joffre Borgia şi devine  soţia celui mai mic copil al Papei .
Lucreția de Aragon o privește ca pe o intrusă. Papa, își iubea copii  nespun în special, pe Lucreția peste măsură… şi Cezare Borgia…Sancha  descoperă secretele ce se învârt în jurul familiei de Borgia şi le ţine doar pentru ea. In urma unui  conflict (istoria vorbeşte de incest…) cu Papa … Lucreția de Aragon se retrage la mânăstire.Cumnata ei, care între timp îi devine prietenă, o vizitează  fură cantarella ( otrava ) o ascunde, uită, ea un timp …
Până într-o zi, când o   va folosi. Lucreția se căsătoreşte cu Alfonso de Aragon şi între cei  trei se formează o prietenie frumoasă. Doar … că,  Lucreția,  își trădează soțul şi Alfonso este omorât de Cezare de Borgia.
Sancha,  foloseşte otrava  şi îl omoară pe papă,astfel este eliberată  de teroarea Borgia.
Cezare, îi oferă  Sanchai, -poate pentru aş spăla păcatele criminale şi teroarea care o isca prin Roma acelor timpuri de demult, –  pe Rodrigo Borgia fiul fratelui ei Alfonso. Inchisă intr-un castel, de papa si Cezare, Lucreţia înnebuneşte de durere şi se simte pierdută, doar nepotul ei îi alină, durerea.
Se pare că nu a avut copii, dar a avut sufletul de a creşte alţii…
Așa se stinge o parte de istorie .Nu se știe când a murit,dar wikipedia afirmă că în 1506.
Mi-a plăcut cartea ca experiență istorică, deşi eu şi istoria nu prea am fost prietene, ne-am împrietenit mai târziu.
Cartea merită citită. Este un pic,  mai puţin dură, decât alte cărţi care vorbesc de Borgia şi Aragon. Sancha este prezentată ca o persoană bună şi blandă, care era ataşată de familia de provenientă, copil fiind o feţită năzdrăvană, care scormoneşte, secretele bunicului. Martora din umbra a unor situaţii greu de suportat ca om.
Relaţia ei, cu Lucreţia pare să  fi fost una frumoasă, dar dureroasă spre sfârşitul cărţii, dragostea care i-a purtat-o lui Cezare, a … fost greşeala ei.
Aici este prezentată frumos şi blând, în alte cărţi însă este criticată. O prințesă nefericită!???
Probabil! Sursele istorice, pentru astfel de cărţi sunt aceleaşi, dar fiecare scriitor priveşte evenimentele din perspectivă proprie, cititorul din punctul meu de vedere, trebuie să se mulţumească cu  un firicel de istorie şi atât.
Nicoleta Cristea
02.04.2017

Orele îndepărtate, Kate Morton




 

 

 

”E o noapte fără lună când se iveşte Omul Noroaielor. Noaptea

şi-a pus o pereche de mânuşi fine…a întins un văl negru

peste întreg ţinutul: un vicleşug, o vrajă sub care totul să se cufunde

în  somn fără vise.”

 

 




Cartea este o incusiune între prezent şi trecut, mistere ce ţin să iasă la iveală şi să bulverseze viaţa personajelor. Povestea surorilor Blyth şi a  secretelor, ce stau ascunse între zidurile castelului Milderhurst, vorbesc parcă de trecut ce nu pare şi nu vrea să fie uitat.

Ţin să cred că  australianca s-a inspirat dintr-o poveste reală. R. Blyth, a  fost un  scriitor englez, iar povestea poate fi inspirate din fapte reale.

Imbinarea trecutului cu prezentul, prezentul bulversat de timp şi trecerea anilor.Misterele din trecut sperie prezentul, care caută adevăruri ce se credeau uitate.

O scrisoare din trecut , dă peste  cap viaţa lui Edie Burchil, editoare la o revistă, scoate la iveală adevăruri şi secrete, despre mama ei Meredith.

În timpul celui de al doilea război mondial, mama lui Edie este evacuate şi ajunge la castel lui Raymond Blyth, care trăieşte împreună cu cele 3 fiice ale sale: Percy, Saffy şi Juniper.

Pe coridorul castelului s-au ţesut de a lungul timpului, poveşti … iubire, prietenie, trădări, secrete…crime…greşeli. Edie porneşte în cătarea unui adevăr, care mai mult o face să   simte că se pierde în mistere greu de descifrat, fel cum a păţit şi mama ei cu 50 de ani înainte.

Singurele care cunosc adevărul sunt zidurile tăcute şi îmbătrânite de timp, Edie trebuie doar să le audă şoaptele.

Poveştile care le aude,  îi bulversesze liniştea, apoi vine şi ziua când totul se termină cum a început cu ani în urmă…cu un incediu…

Kate Morton , m-a fascinat de la prima până la ultima pagină, o  va face în continuare, până la ultima … carte publicată.

Titlu: Orele indepartate

Titlu original: The distant hours

Autor: Kate Morton

Anul aparitiei: 2010

Editura: http://www.humanitas.ro/

Site: https://katemorton.com/

 

 

Fericire şi Nefericire

 

  Fericirea îmi bate la ușă într-o zi ,avea chef de vorbă greșise ușă ,ea știe, eu nu ştiu. O poftesc, poate avem de vorbit. Se cuibărește pe balcon Zuzi se aşează la ea, în brațe eu …treabă… i-am spus, că vin. M-a așteptat un timp, dar eram ocupată. I-a ținut pisoiul de urât. Se apucă de citit o carte, Kate Morton  Orele Îndepărtate. Termin treburile prin casă şi mă duc la ea, să bârfim Viața…Stăm de vorbă ,depănăm…  iubiri, ignorăm ploaia, iubim soarele, privim marea, din amintiri. Mă uit, pe geam Timpul, trece repede pe un Curcubeu îmi face cu mâna şi pleacă:-

– Vino şi pe la noi. zice  Fericirea.

Avem o pasă bună, păpasem bugetul…, aruncasem … lucruri de prisos…

– Unde fugi?! Mă trădezi! îi zic eu Timpului.

– Pe Tine, niciodată! zice el.

Mă duc, să fac cremă de zahăr ars. Fericirea citeşte de zor, mulțumită, că se poate delecta. Pun prăjitură la cuptor şi  mă duc să îi ţin companie …Sună la ușă!

Era Nefericirea ! Ciufulită, murdără, înfometată, ursuză … Mă uit, pe vizor gândind, că e un copil al străzii, vrea mâncare… ca fetiță aceea de acum 2 zile… Deschid ușă, fără să ştiu cine e !! Intră în casă, se repede, pe balcon lovește Fericirea  şi se ceartăăăă. Mă uit, la ele mirată, pisoiul sare de pe scaun şi fuge în casă, articulând în trecere Nefericirea, care urlă de durere.

           Fericirea, lasă cartea din mână se uită la ea, o ia, de o aripă deschide  geamul şi băști pe geam cu Nefericirea.

– Poţi, să îi zici Timpului, Nefericirea s-a sinucis în prag de seară, din gelozie că m-ai primit în casă ! îmi zice ea furioasă pe musafira nepoftită.

– Am să trădez Timpul, cu Minciuni şi am să îmi apar Fericirea! zic eu mirată, de eveniment.

      Nefericirea, aterizează pe o căruță cu fân… Deci n-a murit!!

– Am să mă răzbun! urlă Nefericirea de jos uitându-se la mâna ei julită …bine,dacă nu chiar ruptăăă!!!!

– Iţi trece, ai tu alţi mușterii să îi păcălești, deci spor la treabă , dar așa murdară, nu păcălești pe nimeni. Mai fă şi tu un duş. zice Fericirea şi reia lectură ,iar eu aduc prăjitură şi stăm la taclalele.

Fericire şi Nefericire, două din trăirile pe care omul le trăieste, din plin:

Dacă e maestru, știe să se joace cu ele…

Dacă nu, una din ele îi fură sufetul, de el depinde, care …

Le trăim destul, le primim des şi aruncăm repede sau le ținem în suflet cu Tăcere.Ironia sorţii face, că de noi depind cele două, dacă suntem triști trebuie să găsim remediu, pentru Tristețe, dacă suntem veseli,  trebuie să știm să temperăm Fericirea. In toate, trebuie  măsură, limită şi timp.

Viața, în sinea ei e o lungă călătorie, iar pe hârtie, o filozofie…

Nicoleta Cristea

19.03.2017

P.S. Pe 20 martie în fiecare an, se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Fericirii, stabilită de ONU în 28 iunie 2012.

 

Viaţa prin cuvintele lui Chaplin

„Am iertat greseli aproape de neiertat, am incercat să inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat…
Am actionat din impuls, am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri, dar si eu am dezamagit oameni…
Am tinut pe cineva in braţe pentru a-l proteja… Am ras cand nu trebuia… Mi-am facut prieteni pentru totdeauna…
Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins…
Am ţipat si am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar, inima mi s-a frânt de atâtea ori!
Am plâns ascultând muzică sau privind fotogtafii… Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un suras… Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie şi… Mi-a fost teama că voi pierde pe cineva foarte special (pe care, în cele din urmă, l-am pierdut)… Dar am supravieţuit! Şi încă trăiesc! Şi totuşi, merg înainte…Şi tu trebuie să mergi înainte.

Trăieşte!!! Ceea ce trebuie, într-adevăr, să faci este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi  viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte şi VIAŢA ÎNSEAMNĂ PREA MULT pentru a fi nesemnificativă! ”

~ Charlie Chaplin,Sursa foto: Viaţa 

Tăcerea noastră

 

Dacă eu tac, tu vorbeşti.

Dacă tu taci,  eu vorbesc.

N-ai vrea să vorbim pe râd  şi să tăcem împreună?!

Ieri, mă întreabă Inima de tine!

Nu ştiu, ce i-am răspuns !

I-aş spune azi, că taci ca să vorbeşti.

Numai tăcea!

Nici tu, nici eu!

Eu am tăcut, tu ai vorbit.

Aş vreau linişte, din tăceri.

Tăcerea doare şi ne doare.

Ascultă-mă, chiar de te cert.

Ascultă-mă şi când tac.

Ce să îi spun Tăcerii?!

Să dispară!

Se  pare că ne face viața amară.

Inima, nu o tolerează.

Tăcerea ta,

Tăcerea mea,

Tăcerea noastră!

10.03.2017

Nicoleta Cristea

Mă întreabă inima de tine

 

Nu ştiu ce să îi spun.

I-aş spune: că eşti trist şi obosit de toate,

Că ai plecat puţin sau …poate …

Că mi-e dor de tine.

Aseară, m-a întrebat pe unde eşti, de ce nu vii, de ce nu eşti?

E iar tăcere unde e … îmi zice ea.

De data asta n-aş mai vrea să o mint.

I-aş spune totuşi  că …

Mă întreabă inima de tine…

Nu ştiu inimă ce să îţi spun.

Nicoleta Cristea

09.03.2017