Ce a lăsat în urma ei, autor  Ellen Marie Wiseman

   

Titlu: Ce a lăsat în urma ei

Titlu original: What She Left Behind

Autor: Ellen Marie Wiseman

Editura: Trei

An publicare: 2017

Nr. pagini: 440

 

 

         




           Există o mulțime de cărți care te fascinează, singurul incovennient este timpul. Ar fi tare comod să stai să citești și timpul să treacă liniștit pe lângă tine. La această carte m-a atras titlul, suna un pic enigmatic, iar enigmele trebuiesc descifrate, iar mie îmi plac misterele … …

         Acțiunea romanului se petrece într-un azil de boli mintale. Psihiatria, este o ramură a medicinei, în care realul și imaginarul sunt sinonime și antonime, iar granitța dintre întuneric și lumină poate fi greu de pătruns . Diagnosticul bolilor psihice nu este niciodată unul clar sau definitiv, uneori poți creea boli imaginare, pentru un om sănătos.

        Autoarea, jonglează excelent cu emoțiile umane, dar și cu consecințele lor. Imbinarea de stări cu care scriitoarea se joacă de la primul până la ultimul cuvânt , fascinează și creează un scenariu scriitoricesc ce nu merită părăsit de cititor.

Acțiunea romanului se desfășoară între trecut și prezent.

Isabella Store, este o adolescentă, cu un trecut ciudat și greu de înțeles. Mama ei, îți împușcă tatăl mortal în timp ce acesta dormea, (suferea de o boală psihică), este închisă, iar fata refuză să  o viziteze la penitenciar.  

Noua familie, o roagă pe Izzy să ajute la inventarierea lucrurilor găsite într-un azil de boli mintale, ea găsește,  un cufăr mai vechi decât timpul care ascunde o mulțime de secrete: un jurnal, o mulțime de scrisori nedeschise, adresate lui Bruno .

Jurnalul aparținei Clarei Cartwright, care a respins căsătoria impusă de tatăl ei, refuzul  o face prizonieră, într-un azil, care azi și-a închis porțile, cu mai bine de 100 de ani.

Izzy, dorește să descopere povestea femeii care a trăit în umbra unui destin greu de imaginat, care principal actor vinovat de o viață nefericită, este propiul părinte.

Povestea o face pe fată să reflecteze la o viață, care poate seamănă un pic cu a ei, sau dacă nu seamănă o poate face să reflecteze cu alți ochii la propia-i istoriei. Autoarea descrie foarte concis frământările celor două personaje, povestea se desfășoară ușor și intriga te fascinează.

Cartea poate fi cumpărată de aici .

 

 

 

Izzy s-a aplecat pe fereastră.
—Ce faci aici? a întrebat ea, încercând să nu ia în seamă fluturii din stomac.
—Ţi-am adus un cadou, a spus Ethan. A ridicat ceva plat şi pătrat, de dimensiunile unei cărţi broşate.
—E miezul nopţii! a şoptit Izzy. Eşti nebun?
Oh, aşteaptă, şi-a spus ea în gând, nu contează. Nebuna sunt eu.

Noi Doi: Eu și Timpul! (8)

 

 

Timpul aleargă nestingherit, dar ieri pentru o Clipă la mine s-a oprit.

Avea să îmi spună o poveste.

Aveam să-i pun o întrebare despre o clipă oarecare.

Ii deschid ușa și îl invit, să stăm de vorbă la o cafea.

Azi, nu mai e trist ca ieri și nu mai tace, e vindecat de răni și e doar obosit.

Vorbim vorbe, ne spunem povești !

Mă întreabă de clipa de ieri, de Tine.

Ii spun că nu vreau să știu unde ești…

Se uită la mine,  zâmbind.

Aprinde o țigară!

Vorbim de vreme și de mare.

Ii spun ce am mai citit îi spun…

Vorbim de nimicuri!

El nu  e trist, eu nu sunt tristă.

Imi aprind o țigară.

Mă anunță, că mai stă  o secundă  cu mine,o secundă  sau două .

Apoi, fuge prin lume că are multă treabă.

Ii sună telefonul!

Era un Minut ce îl anunța că mai are răgaz cu mine să stea,

doar o  clipă sau două, apoi: Voi pleca!

Mai trec pe la tine într-o altă zi. îmi zice Timpul fără a se grăbi.

Nu știu, care va fi aceea, dar voi trece din nou.

Mă  uit la el, îi zâmbesc și la  secundă ce  e pe cale să  fugă,

într-un alt sens fară demers.

Îmi zâmbește!

ÎI zâmbesc!

Mă uit la el și îl  duc către ușă.

Îmi face cu mâna!

Secunda  aceea mică, abia ivită îl așteaptă la  ieșire,

Pornesc împreună spre alte ținunuri.

Timpul, a plecat! Mă duc să-i spăl cana …

Arunc un ochi spre clipa de Ieri, care nu mă va duce,  Azi nicăieri.

Zâmbesc alung gândul și…

Aștept o altă zi, când Timpul va veni din  nou pe la mine.

13.01.2018

Nicoleta Cristea 

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul




Motto: “Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şanse de a te găsi”




Să fii ceea ce esti!

Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fii tu însuţi într-o lume care încearcă să te facă precum toţi ceilalţi. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu însuţi şi oamenii potriviţi te vor iubi pe tine, cel adevărat.




Trecutul

Nu vei putea începe următorul capitol din viaţa ta, dacă vei continua să îl citeşti pe ultimul.




Frica să greseşti

Făcând ceva si obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreţi mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.




Problemele

Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi uşor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăşi fără greşeala toate complicaţiile cu care viaţa ne pune faţă în faţă. Nu suntem făcuţi să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedicăm şi să cădem. Pentru că tocmai asta este întregul scop al vieţii – să ne înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm în timp. Asta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.




A minţi

Poţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poţi păcăli pe tine.Vieţile ni se îmbunătăţesc numai când acceptam provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.




Nevoile proprii

Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine ca persoană, atunci când iubeşti pe cineva prea mult. şi să uiţi că şi tu eşti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te şi pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ţi urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.
Eşţi pregătit … Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă şansă. Pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţa ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situaţie, ne vom simţi întâi însufiecient pregătiţi. Dar asta tine de procesul de învăţare, nu-i aşa?




Relaţii din motive greşite

Relaţiile trebuie alese înţelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana  potrivită şi din motivele corecte. îndrăgosteşte-te pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur.




Relaţii noi

Vei învăţa că în viaţa oamenii pe care-i întîlneşti, îi întâlneşti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi şi câtiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.




A concura cu toţi ceilaţi din jurul tau

Nu te mai gândi la ce fac ceilalţi mai bine decât tine. Concentrează-te să îţi baţi propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine şi propria-ţi persoană.




Invidia pe ceilalţi

Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să te uiţi la tine şi la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: “Ce am eu şi toată lumea isi doreşte?”.




Mustrarea pentru greşelile vechi

Putem iubi persoanele nepotrivite şi putem plânge pentru lucrurile greşite, însă, indiferent ce întorsătură ia viaţa, un lucru este sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.




Cumpărarea fericirii

Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia … Completaăi voi lista mai departe.




Aşteptarea fericirii de la ceilalţi

Dacă nu eşti mulţumit cu tine, aşa cum eşti, nu vei fi fericit nici în relaţii cu alte persoane. Trebuie să-ţi creezi stabilitate şi fericire în propria viaţă înainte de a o împărtăşi cu altcineva.




A trăi în gol, gândindu-te şi răzgândindu-te

Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunţă. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca înâi să dai drumul la minge.




A plânge de milă

Surprizele neplâcute cu care viaţa te pune faţă în faţă nu fac decât să îţi netezească calea în direcţia care era menită pentru tine. Poate nu înţelegi şi nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec şi poate îţi va fi greu. Dar reflectă şi la celelalte lucruri negative care ţi s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că zâmbeşte! Lasă-i pe toţi să vadă că astăzi eşti mult mai puternic decât erai ieri. şi astfel vei fi.




A ţine supărări

Nu îţi trăi viaţa cu ură în suflet. Vei ajunge să te răneşti mai mult pe tine decăt pe oamenii pe care îi urăşti. Iertarea nu înseamnă “Ceea ce mi-ai făcut este în regulă”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este răspunsul… Renunţă la ranchiună, găseşte-ţi pacea şi eliberează-te. şi, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este şi pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te şi pe tine, mergi mai departe şi încearca să te descurci mai bine data viitoare.




Nivelul

Refuză să îţi cobori standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să şi le ridice pe ale lor.




Explicaţii şi scuze la nesfârşit pentru greşeli

Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar duşmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simţi ca este corect.




Frumuseţea bucuriilor mărunte …

Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi şi vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viaţa ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.




Să faci lucrurile perfect

Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.




Calea uşoară

Viaţa nu e uşoară, mai ales atunci când plănuieţi să obţii ceva care să merite. Nu alege calea uşoara care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.





Lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt…

Este în regulă să te împiedici din când în când . Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că eşti puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi – plângi, dacă simţi nevoia – este sănătos să ăţi verşi lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbeşti din nou.





A invinui pe alţii pentru necazurile tale

Iţi vei realiza visele în măsura în care îţi vei asuma responsabilitatea pentru viaţa ta. Când îi invinuieşti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta.





Griji

Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai putin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situaţie întrebă-te următorul lucru: “Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.





Concentrare pe ce NU vrei sa se intample

Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.





Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei care sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu!



 

La revedere, 2017!

Bun venit, 2018!

Sfârșitul de an își trăiește ultimele clipe, vreo câteva mii   la număr. Facem bilanțul: la bune și la rele, adunăm, scădem, ne dorim. Timpul zboară, nu avem ce să îi reproșăm, face ce știe el mai bine, nu stă la taclale cu nimeni, merge înainte.

E ciudat, cum cuvintele  mele, nu îți găsesc rostul nici pe hârtie, nici la calculator. O retrospectivă a anilor ce au trecut nu o voi face. Doamna Imaginație e în vacanță, iar cuvintele s-au ascuns într-un balon de ceață mut.

2017 pleacă la fel de enigmatic cum a venit! A avut de toate, spre sfârșit mi-a dat o mulțime de zâmbete și bucurii, și oameni frumoși un strop de fericire, un  Imn al fericirii, pe care l-am cântat eu alături de alții 99 de oameni fericiți. Mă răsplătea, pentru timpuri apuse !

 2017, a venit, mi l-a adus Timpul . Acum tace!.

Ce am făcut în 2017?

  • Am AVUT grijă de sănătatea mea, controale periodice pe care toți ar trebuie să le facem,
  • M-am plimbat, am citit, am iubit, am scris, am râs, am plâns,
  • Am participat, cel mai lung  ( 10 ANI 2018) concurs de blogging din România, Superblog,
  • Am spus: Mulțumesc!  E vorba de oamenii, care m-au susținut și mi-au zâmbit la toate nebuniile, care se nășteau în mintea mea: ai mei, vecina, doctorițele, și mulți, mulți alți!

Am uitat:

  • să mă odihnesc!
  • să ocolesc oamenii cu suflet de ceară …,

Am învățat: 

  •   Am învățat, ce înseamnă răbdarea și încrederea.
  • Am învățat, cât de mult înseamnă o vorbă bună.
  • Am învățat, că în viață sufletul omului, este oglinda lui .
  • Am învățat, că iubirea poate fi, poate  pieri …
  • Am învățat …!Cum arată fericirea ?!

URĂRI PENTRU PENTRU 2018:

  • să fiți sănătoși;
  • să vă gândiți la voi ;
  • să fiți fericiți ;
  • să vă găndiți la cei dragi ;
  • să întindeți mâna după stele și uneori să încercați să  le prindeți nu e greu! ;
  • să aveți timp să râdeți;
  • să aveți timp, să vă uitați și să credeți ;
  • să aveți timp, să sperați și speranțele să prindă aripi;
  • să aveți timp, să vă bucurați de fiecare zi, de fiecare ceas… în fiecare secundă.

CE VREAU EU ?! 

  • SĂNĂTATE MIE ȘI FAMILIEI MELE,
  • OAMENI CU SUFLET CURAT,

ʺ Te-ai gândit să fii drăguţ cu tine în acest an ?
Imaginează-ţi ce v-a face 2018 pntru tine !?
Imaginează-ţi cu adevărat
Simte !
Scrie !
Chiar acum du-te şi trăieşte asta !
Fii drăguţ cu tine anul ăsta şi ceea ce e magic se va întâmpla ! ʺ

LA MULȚI ANI 2018 CU BUCURII ȘI REALIZĂRI! 

Nicoleta Cristea

31.12.2017

 

 

 

 

 

Noi doi: Eu și Timpul ! ( VII) – Prin uitarea timpul târzie

Te-am iubit o clipă, dar ai fugit două .

Te-am chemat, o secundă, dar ai venit, un minut.

Apoi, mi-ai cerut clipa înapoi, ți-am dat o secundă, de iubire,

Dar secunda trece repede, ai vrut să mai rămâi un minut.

 

Atunci, Timpul mi-a zis, că vrea să tacă când vine vorba de noi:

 Intre voi nu mai există clipe  …doi…

L-am privit mirată și l-am întrebat: De ce mi te-a adus de atâtea ori înapoi.

Mi-a spus, că orice clipă, era necesară pentru a fi doi.

Dar noi, nu am știut să fim, decât unul, nu doi.

 

Unul iubea secundele, altul avea minutele, iar noi eram puțin din timp …  doi.

Mi-a spus, că este supărat pe noi și vrea să tacă.

Nu are nici minute, nici secunde, pentru a mai fi din nou… doi.

L-am întrebat, dacă a vorbit cu Uitarea, a zis că: Da!

Ne va spune altă dată, cum arată Tăcerea dintre noi.

Mi-ai spus, că numai  e rost de înapoi.

 

I-am spus, că știu și  vreau să trec peste  irealul din Doi să merg departe, depate de noi.

Privea tăcut și asculta și se mira, că numai vreau iubirea ta.

Secunda, mă cheamă și-mi spune, că poate să mi  te aducă înapoi.

Iubirea, îmi spune că va împărți clipa  la noi,

Timpul, te  vrea pentru mine înapoi.

Le-am spus, de  cheia inimii mele, ai luat-o cu tine, când am plecat amândoi.

Din povestea, ce se se scrisese atunci când eram noi.

 

Ii spun, Timpului că numai vreau secunde cu noi.

Se uită, la mine și  pleacă  și mă întreabă   … dacă mi-e dor de tine.

Ii spun, că poate da,  dar e mai bine așa și plec…

 

Mă duc, să caut Uitarea,  să văd de voi putea, vorbi cu ea, 

 Să-i spun că vrei, o clipă …de tăcere..

Apoi, Timpul pleacă din nou din viața mea.

Rămân  cu Tăcerea ce …tace .

Tăcerea, se uită la mine ia un carnețel și mă întreabaă de tine.

Apoi, lasă pixul pe masă… Mă uit,  mai departe prin viață fără tine. 

Tăcerea, ce se uită dureros de sincer, la mine. Pleacă și ea!

 

La ușă, mă întâlnesc cu Timpul îmi adusese un zâmbet, o carte, un pachet și pe…tine.

Te mai lasă cu mine… mi -a spus că te va lua când va găsi Uitarea, până atunci vei rămâne ..aici …

I-am spus, că vin cu el să căutam Uitarea.

Rămâi,   doar tu, să te înțelegi cu Tăcerea.

Uitarea, poate nu o vei/vom găsi.

Rămâneți, voi doi și 1000 de cuvinte tăcute,  între … noi.

Mă la tine, chem Tăcerea, o așez între noi,

privesc la Zâmbetul ce mi-l lăsase Timpul.

Tu, stai cuminte, nu vorbești te uiți la mine și taci… tăcem amândoi..

 

Tăcerea,  se uită  stingheră la noi.

Zâmbetul, e și el un martor inocent, la acest  cântec, cu același refren repetent.

Pachetul, care mi-l lăsase Timpul mă așteaptă.

 

Prefer, să iau carte, plec de lângă tine, de data  asta iau  eu Tăcerea cu mine,

Doar tu rămâi pe canapea încercând, să găsești soluție pentru plecarea mea.

Accepți, că uitarea Timpul, nu ne-o va da.

 

Vom rămâne captivi în tăcerile noastre.

Cu amintiri ce erau, cândva pentru noi,

Cu clipe departe de doi.

 

04.11.2017

Nicoleta Cristea

 

Noi doi : Eu şi Timpul !(VI) – Tăcerea Timpului

 

Într-o zi cândva de mult, Timpul s-a oprit în loc pentru o secundă,

a privit oamenii şi a dorit o clipă de tăcere.

Avea, în desagă minute şi clipe efemere.  

Tăcerea, auzind chemarea lui, i-a ieşit în întâmpinare. Se priveau!

Timpul, era mut, bătrân şi obosit.

Tăcerea, nu ştie să vorbească, ea doar priveşte şi  nu vorbeşte.

Tăcerea, timpului se aşterne… doar  vântul poate, uneori o mai  aude!

Timpul, tăcut şi obosit  de toate priveşte, înapoi  pentru o secundă…!

E târziu, se uită la ceas!

Oare pentru ce  i-ar mai trebui Timpului timp!

Zâmbeşte şi tace!

Ar vrea să mai deschidă uşi, ce sunt   acum închise.

Oare câte întrebări îşi poate rosti Timpul ?

Îşi ia bastonul şi  merge mai departe.

E greu şi …!Nu  vrea să meargă înapoi,  deşi dacă ar ştii …

Azi, Timpul cel obosit de toţi, de toate tace…!

A închis,  ochii pentru o clipă, străin de umbra Timpului de … ieri…

Azi, Timpul tace!

E străin de oamenii, străin de vise!

A stat pentru o  secundă,  ar mai sta,  îi place.

 Mai vrea o secundă, o clipă, un minut  … de stat…odihnă.

Azi, Timpul tace!

Se odihneşte, răsuflă  uşurat! 

Gândurile oamenilor  sau oprit odată cu el.

Lumea, s-a oprit în loc, pentru vreo  câteva  minute.

Ar citi o scrisoare … Dragă, Domnule Timp… o știe pe  de rost.

Azi, Timpul tace, pentru  o clipă .

Îi place clipa asta şi …ar mai  vrea… îşi ia din desagă  clipă doi,

dar vrea, o secundă de tăceri și are!!!  🙂

Secunda, este un minut mare decât clipa ?! se întreabă el.Sunt bătrân, am uitat!

Tăcerile, sunt aşezate  în rafturi separate,  departe de suspine…

 Nu vrea suspine, vrea tăceri.  

Se înțelege, bine cu aceea clipă de tăcere,  dar vrea minute.

Alege, din desagă  vreo 5 minute   tăcute, le savurează în liniştea  nopții.

Minutele, se scurg!

Timpul, se uită în desagă şi vede, că a venit ceasul să meargă mai departe …înapoi … uneori e târziu…

Azi, Timpul  tace, pentru o secundă şi mai bine.

Se uită la mine şi tac !

Tăcem amândoi!

Nicoleta Cristea

15.09.2017

Timpul și oamenii II

Gânduri despre timp 

Timpul, cerne oamenii pe care îi întâlnim în viață…
Nu toți trebuie să rămână lângă noi.
Nu toți trebuie să ne zâmbescă.
Nu toți trebuie să ne certe.
Nu toți trebuie să ne ierte.
Nu toți oamenii …
Timpul, are grijă, cine și de ce rămâne.
Datoria noastră, este ca cei care rămân, să stea lângă noi, cât se poate de mult, atât cât timpul le permite. Poate timpul  vrea să ne învețe ceva !!

Azi, vorbesc cu Trecutul !

 

Azi, am privit o clipă spre trecut. Uneori îmi mai permit şi asta, deşi privind în trecut nu poţi face nimic.




El e: ACOLO !

E parte din tine̸mine̸noi !

Poate, a lăsat urme adânci!

Poate, a lăsat bucurii!

Poate, a lăsat lacrimi!

Poate, a lăsat cuvinte nerostite!

Cuvinte nerostite! Ce faci cu ele ?




Să-i ceri timpului înapoi clipa pentru a putea fi rostite, din nou? E imposibil !

Timpul alergător şi gânditor nu-ţi va îngădui nici pentru o secundă să rosteşti ce n-ai rostit cândva?!

Aşa că, lasă-i timpului timp să meargă înainte şi mergi şi tu odată cu el.

Dacă el merge mai repede ca tine încercă să ţii pasul cu el.

Dacă el merge prea încet ai răbdare cu el, dar mergi alături de el.

In trecut timpului nu-i place să privească, nu ştie drumul înapoi,  a mai trecut cândva pe acolo. De ce s-ar mai întoarce?

Poate nu toate drmurile au fost însorite, dar el a ştiut sa meargă Înainte.

Trecutul, în schimb se poate uita stingher la tine puţin deranjat de liniştea , ce se aşterne cuminte peste timp.

Într-un sipet bătrân ca timpul, trecutul aşterne linişte peste fapte, oameni, vise şi cuvinte.

Se supără pe tine dacă îl deranjezi, până la urmă ce cauţi acolo:

Amintiri  ! Oameni, care  au fugit apoi, iubire, vise, doruri. I-ale cu tine şi poată-le în gând! Nu contează că ele au fost , vor mai veni şi altele.

Copilăria ! Îţi zâmbeşte fericită, zâmbeşte-i şi tu . Oamenii mari sunt copii tot timpul, doar că uită să fie copii, iar când sunt copii vor să fie mari.

Prima iubire ! Îţi face cu mâna! Ai trecut pe strada ei, păstreză-i amintirea curată, dar bucură-te de Ultima iubire.

Bunica! Nu te mai aşteaptă cu bunătăţile de altă dată, dar e acolo, un locşor frumos din sufletul tău.

Trecutul te priveşte şi el cu a lui întreagă poveste. Îţi mulţumeşte pentru vizită şi te lăsă să mergi mai departe, pentru a crea alte amintiri frumoase .Dacă trecutul a fost o lecţie , stai liniştit nu e nici prima, nici ultima. Vor mai fi! De tine depinde cum şi când ai să le faci faţă.

Poate unele lecţii le-am învăţat plângând, iar  altele  le-am scris râzând!




05.01.2015

Nicoleta Cristea