Grădina uitată,de Kate Morton




 

 

„Poți să trăiești fericit după ce ai renunțat săți mai ții viațîn frâu.

„Uneori trupul vrea lucruri pe care mintea nu le poate nici explica, nici accepta.”

„Oamenii disperați se agăță de speranță precum marinarii naufragiați de epava vaporului lor.

„În ajunul Primului Război Mondial o fetiță este găsită la bordul unui vas cu destinația Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlinește douăzeci și unu de ani, Nell O’Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea pornește în căutarea adevăratei sale identități, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moșteniri neașteptate. Conacul Blackhurst și grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătura dintre cele trei femei, aparținând unor generații diferite, ale căror destine excepționale se continuă unul pe celălalt.” 

Prima carte citită de scriitoare americană, Kate Morton, a fost Grădină uitată. Niciodată nu știi unde te poartă viața, până într-o zi când afli un secret, bine păstrat, care îți zdruncină viața și pleci în căutarea lui. Cei de lângă tine te  țin departe de …acel ceva, din dorința de  protecție, dar apoi vine ziua când nevoia de a vorbi se luptă cu nevoia de a tăcea, și tăcerea este cea care câștigă jocul cu viața. Aflând secretul, pornești în căutarea lui.

Nell, este un copil de 4 ani găsit seara într-un port, de căpitanul portului. La vârsta de 21 de ani tătăl ei, se hotărăște să îi spună adevărul despre identitatea sa. Lumea ei, este dată peste cap,  zdruncinată sufletește, se hotărăște să plece în căutarea adevărului care a stat ascuns, de sufletul ei. Acțiunea romanului, poartă cititorul în prezent și în trecut.

Nell, nu reușește să afle secretul, care i-a schimbat viața,  de aceea Cassandra după ce bunica ei se stinge din viață este cea care pleacă înapoi în timp pe urmele trecutului bunicii sale. Informațiile, se succed ușor, ca și piesele unui puzzle, Cassandra este nevoită să adune toate piesele pentru a putea să construiască povestea bunicii.

Cine este mama lui Nell?

Ce căuta o fetiță de 4 ani singură seara în port?

Cine era femeia care era cu copila  pe acel vas?

Cassandra, adună piesele lipsă din enigma. Cititorul, este purtat în trecut pentru ca, în secunda următoare să fie trimis în prezent, secretele și misterul țin cititorul în suspans. Grădina uitatăare un aer de mister , personajele se construiesc frumos,  doar grădina uitată este cea care vrea să îți spună secretele ascunse în timp.

Este genul de carte care face să îți imaginezi multe rezolvări ale secretelor tăcute, doar că ultimul secret îți spune cuvântul abia când ultimul cuvânt din carte a fost citit. Este un roman frumos, scris ușor, în care citittorul se contopește cu personajele și uneori uiți că e doar o poveste.

„Trecut, viitor, familie. Propriul ei trecut era plin de amintiri, o viață întreagă plină de amintiri frumoase, prețioase, triste. Timp de zece ani, umblase printre ele, dormise cu ele, le purtase după ea. Dar ceva se schimbase, ea se schimbase. Venise în Cornwall să descopere trecutul lui Nell, familia ei, dar își descoperise propriul viitor. Aici, în frumoasa grădină pe care o făcuse Eliza și-o redobândise Nell, Cassandra se regăsise pe sine.”




Articol scris pentru pagina La unison

Orele îndepărtate, Kate Morton




 

 

 

”E o noapte fără lună când se iveşte Omul Noroaielor. Noaptea

şi-a pus o pereche de mânuşi fine…a întins un văl negru

peste întreg ţinutul: un vicleşug, o vrajă sub care totul să se cufunde

în  somn fără vise.”

 

 




Cartea este o incusiune între prezent şi trecut, mistere ce ţin să iasă la iveală şi să bulverseze viaţa personajelor. Povestea surorilor Blyth şi a  secretelor, ce stau ascunse între zidurile castelului Milderhurst, vorbesc parcă de trecut ce nu pare şi nu vrea să fie uitat.

Ţin să cred că  australianca s-a inspirat dintr-o poveste reală. R. Blyth, a  fost un  scriitor englez, iar povestea poate fi inspirate din fapte reale.

Imbinarea trecutului cu prezentul, prezentul bulversat de timp şi trecerea anilor.Misterele din trecut sperie prezentul, care caută adevăruri ce se credeau uitate.

O scrisoare din trecut , dă peste  cap viaţa lui Edie Burchil, editoare la o revistă, scoate la iveală adevăruri şi secrete, despre mama ei Meredith.

În timpul celui de al doilea război mondial, mama lui Edie este evacuate şi ajunge la castel lui Raymond Blyth, care trăieşte împreună cu cele 3 fiice ale sale: Percy, Saffy şi Juniper.

Pe coridorul castelului s-au ţesut de a lungul timpului, poveşti … iubire, prietenie, trădări, secrete…crime…greşeli. Edie porneşte în cătarea unui adevăr, care mai mult o face să   simte că se pierde în mistere greu de descifrat, fel cum a păţit şi mama ei cu 50 de ani înainte.

Singurele care cunosc adevărul sunt zidurile tăcute şi îmbătrânite de timp, Edie trebuie doar să le audă şoaptele.

Poveştile care le aude,  îi bulversesze liniştea, apoi vine şi ziua când totul se termină cum a început cu ani în urmă…cu un incediu…

Kate Morton , m-a fascinat de la prima până la ultima pagină, o  va face în continuare, până la ultima … carte publicată.

Titlu: Orele indepartate

Titlu original: The distant hours

Autor: Kate Morton

Anul aparitiei: 2010

Editura: http://www.humanitas.ro/

Site: https://katemorton.com/

 

 

Azi, vorbesc cu Trecutul !

 

Azi, am privit o clipă spre trecut. Uneori îmi mai permit şi asta, deşi privind în trecut nu poţi face nimic.




El e: ACOLO !

E parte din tine̸mine̸noi !

Poate, a lăsat urme adânci!

Poate, a lăsat bucurii!

Poate, a lăsat lacrimi!

Poate, a lăsat cuvinte nerostite!

Cuvinte nerostite! Ce faci cu ele ?




Să-i ceri timpului înapoi clipa pentru a putea fi rostite, din nou? E imposibil !

Timpul alergător şi gânditor nu-ţi va îngădui nici pentru o secundă să rosteşti ce n-ai rostit cândva?!

Aşa că, lasă-i timpului timp să meargă înainte şi mergi şi tu odată cu el.

Dacă el merge mai repede ca tine încercă să ţii pasul cu el.

Dacă el merge prea încet ai răbdare cu el, dar mergi alături de el.

In trecut timpului nu-i place să privească, nu ştie drumul înapoi,  a mai trecut cândva pe acolo. De ce s-ar mai întoarce?

Poate nu toate drmurile au fost însorite, dar el a ştiut sa meargă Înainte.

Trecutul, în schimb se poate uita stingher la tine puţin deranjat de liniştea , ce se aşterne cuminte peste timp.

Într-un sipet bătrân ca timpul, trecutul aşterne linişte peste fapte, oameni, vise şi cuvinte.

Se supără pe tine dacă îl deranjezi, până la urmă ce cauţi acolo:

Amintiri  ! Oameni, care  au fugit apoi, iubire, vise, doruri. I-ale cu tine şi poată-le în gând! Nu contează că ele au fost , vor mai veni şi altele.

Copilăria ! Îţi zâmbeşte fericită, zâmbeşte-i şi tu . Oamenii mari sunt copii tot timpul, doar că uită să fie copii, iar când sunt copii vor să fie mari.

Prima iubire ! Îţi face cu mâna! Ai trecut pe strada ei, păstreză-i amintirea curată, dar bucură-te de Ultima iubire.

Bunica! Nu te mai aşteaptă cu bunătăţile de altă dată, dar e acolo, un locşor frumos din sufletul tău.

Trecutul te priveşte şi el cu a lui întreagă poveste. Îţi mulţumeşte pentru vizită şi te lăsă să mergi mai departe, pentru a crea alte amintiri frumoase .Dacă trecutul a fost o lecţie , stai liniştit nu e nici prima, nici ultima. Vor mai fi! De tine depinde cum şi când ai să le faci faţă.

Poate unele lecţii le-am învăţat plângând, iar  altele  le-am scris râzând!




05.01.2015

Nicoleta Cristea