La Adio, mereu TU!

 

Azi, ne-am despărțit pe veci și fără echivoc, i-am spus că numele lui va apărea într-o carte. A zis bine, ciudat și trist căci e departe. Uneori ar mai vrea să mai vorbească cu mine, dar deosebire de el, eu i-am spus nu anul trecut pe 24.08…. Uneori mai îmi este muză și probabil muza cea mai dragă, el este o fărâmă din mine și e aceea iubire care nu moare, aceea iubire care nu tace, chiar dacă este ascunsă în suflet și e scrisă într-o 1000 de cuvinte. Nu, că am avea ce să spunem ne-am spus tot chiar și atunci când am tăcut. Noi, ne vorbim din tăceri și el știe, dar am ales să fie așa și eu îmi respect decizia chiar dacă există uneori amintiri care nu tac. Aleg să fug în lumea mea departe de el și amintirea copilăriei noastre. Poate, uneori ne întâlnim printre gânduri, dar nu ne vorbim, gândurile noastre stau uneori față și se privesc. Ele și vorbesc doar noi nu, nu avem ce, numai vrem… Oare !? Rămâne doar un nume într o carte și… Atât restul sunt tăceri. Ce ciudată e viața?!

Departe și totuși aproape,

tăcut, stingher și cuminte,

privind de departe la ziua de ieri spre nicăieri

privești în abis spre un alt vis… de nedescris,care nu iartă,

privesc tăcută și voce mi-e mută și suflet fiert…

La altceva ce nu se vrea… Privesc… Acolo…

 

     24.08.2018

Nicoleta Cristea

El și ea, și-o poveste




Te vedea des pe stradă dimineața când pleca spre serviciu. Pe vremea aceea nu avea mașină, nici nu visa că-și va cumpăra vreodată. V-ați întâlnit așa mult timp, până într-o zi, când ea și-a luat mașină și drumurile voastre s-au oprit în ale timpului minute.
Din când în când venea cu mașina până la metrou sperând să te vadă, zâmbea la gândul ei și era fericită, că nimeni nu-i aude gândurile. Apoi într-o zi la intersecție o salvare gonea nebună, în spatele ei o mașină.
Accelerezi și te oprești în mașina din fața ta. Bum! Era el, aveți asigurare! Vă priviți pentru prima dată în ochii, el zâmbește tu îngheți, căci urmărea salvarea…

– Nu e nimic grav un om necunost a leșinat și  am chemat salvarea.
– Bem o cafea? zise el.
– Da numele meu EA.
– Încântată de cunoștință numele meu este EL. 

EA și EL! Două suflete ce se caută în viață!
EA și EL !
Se privesc pentru prima dată. Se căutau de mult, dar nu se găseau sau nu vroiau să se găsească.
EA și EL! DOUă INIMI O SINGURĂ MELODIE… VIAȚA! 
EA ȘI El!
Eu și tu! Și de aici rezultă noi!
EA și și EL! Sunt acum noi!
Se privesc se ceartă, se iartă zâmbesc.
EA și EA!
Au lăsat în urma un trecut și-au plecat plecat spre alte tărâmuri!




    Nicoleta Cristea

12.08.2018

( de pe telefon )

Mi-e bine … fără tine …

 

Am crezut mereu că unele povești  sunt dăruite de timp pentru mine, dar se pare la ora noi doi, cineva mai rămâne din când în când corigent. Amândoi!  E nostim nu !

Ai plecat de nenumărate ori și de tot atâtea ori te-ai întors. Te știam de o mie de ani și te pierdeam de 20 de vieți. Oamenilor le frică de iubire, așa cum îți este și ție.

Nu mai vrei să te arunci cu sufletul înainte într-o poveste de iubire, pentru că ai un trecut în care ai fost un actor trecător, care a jucat doar roluri secundare.

Nu vrei să accepți rolul principal în nici o piesă de amor. Apoi, într-o zi  viața ne-a atribuit roluri principale și ne-am întâlnit, eram stingheri pe scena din povestea noastră. Dar ce conta era un schimb de repleci pe care trebuia să îl acceptăm.

Cu pașii mici ne-am învățat rolurile, ne apropiam frumos de noi, de zâmbete , de stele și de viață.

Am fost fericiți până într-o  zi când noi, făcând un pas greșit am căzut de pe scenă și am plecat într-un decor pe care nu prea vroiam să îl acceptăm.

 Ai rămas prizonier între Atunci și  Cândva, din care eu nu am făcut parte, tărziu am spus:

Mi-e bine fără tine! M-am trezit, m-am regăsit după ce tu ai părăsit scena!

Mi-e bine fără tine! nu mă gândesc de câte ori te-ai întors, acum nu te mai primesc ca atunci, scena aceea s-a închis undeva în timpul trecut. E închis acolo!

Viața ne-a trimis toate lecțiile pe care le aveam de învățat! Amândoi am învățat tot ce aveam de învățat, din sceneta pe care am jucat-o împreună.  

Mi-e bine fără tine! Nu regret că te-am iubit, dar știu că m-ai iubit și tu . Noi,  pur și simplu am greșit, viața în care trebuia să ne întâlnim.

Mi-e bine fără tine!   Chiar dacă azi suntem doi străini ce joacă în filme diferite, între noi totul este: “OK!

Timpul noi doi a trecut, am nevoie de mine, nu de noi. Vreau să-mi adun rândurile și le trec cumva într-un scenariu, pe care nu știu dacă viața l-a scris,dar il voi scrie eu.

 

 

25.08.2017

Nicoleta Cristea  

Jerfa iubirii/Fata pe care ai lăsat-o în urmă, de Jojo Moyes




 

Primul lucru care m-a atras la această carte a fost imaginea fetei de pe copertă, figură tristă ține să te cheme să citești cartea. Emoție, sacrificiu, nedreptate,durere ,dragoste! Am căutat să citesc și celelalte cârți scrise de Jojo Moyes .

Primele pagini, m-au furat destul de repede, de;i num[rul de pagini m-a speriat un pic. Acțiunea se desfăsoară pe două planuri: unul în primul război mondial, al doilea în anul 2006. 

 

 

 

 

Franța, 1916: Artistul Edouard Lefevre pleacă pe front, lăsând-o acasă pe tânăra sa soție, Sophie. Când micul orășel în care femeia s-a născut este ocupat de germani în plin război mondial, portretul lui Sophie pictat de Edouard îi atrage atenția noului Kommandant. În timp ce periculoasa obsesie a ofițerului devine din ce în ce mai puternică, Sophie va risca totul – familia, reputația, viața – în speranța de a-și revedea soțul. 
Aproape un secol mai târziu, portretul lui Sophie îi este dăruit lui Liv Halston de tânărul ei soț, cu puțin înainte de moartea lui fulgerătoare. O întâlnire întâmplătoare îi dezvăluie femeii adevărata valoare a picturii, declanșând în același timp o luptă încrâncenată care va pune în pericol prima iubire pe care a simțit-o după tragedia suferită, precum și speranțele viitoare la fericire. 
Fata pe care ai lăsat-o în urmă este povestea captivantă a două femei despărțite de un secol, dar unite prin hotărârea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc. „

 

Anul 1916, Franța primul război mondial, nemții fac ce știu ei să facă mai bine, invadează orice bucățică de pământ care nu le aparține. 

Sophie Lefevre, este soția pictorului francez Eduard Lafavre, aceasta pleacă  pe front ,fără a știi dacă se va mai întoarce acasă, iar ea se retrage în satul natal, pentru a o sprijini pe Helene sora ei care are doi copiii. Noul Kommndant, este atras de un anume tablou pictat de soțul lui Sophie,  Her Kommandant îi propune să pregătească masa pentru el și soldații din subordine.  Ea acceptă propunera Kommandantului și în final ajunge să se compromită, pe ea și familia  ei. 

Anul 2006 – acțiunea romanul se mută un secol mai tărziu, Liv Holstem, o tânără de 30 de ani încearcă să-și revină după moartea prematură a soțului,David. 

După decesul acestuia, ea rămîne în  vila somptuaosă pe care David a construit-o , unde cerul nopții sau al zilei se poate vedea clar prin tavanele glisante construite de el.

În casa lui Liv se află tabloul care o înfățisează pe Sophie și care este revendicat de membrii familiei Lafevre, în timpul războiului acesta este declarat furt. 

Cartea devine un lung șir de intrigi și suspans care te vor ține cu sufletul la gură.Structurată pe două perioade de timp diferite, unde trecutul și prezentul se întâlnesc la un moment și al cărui liant este un tablou, cartea tinde să fie, mult un șir de enigme ce vor să fie dezlegate. Roamntismul este prezent , dar nu la cote atât de ridicate, cum ar indica de exemplu titul colecției din care face parte cartea Blue MOON .  

Cartea poate fi cumpărată de aici

 

„De multe ori îmi spun că a-ți câștiga existența făcând ce-ți place cel mai mult este probabil cel mai mare dar pe care ți-l poate oferi viața.”

„Uneori, mi-a spus el încet, mi se pare că a rămas prea puțină frumusețe în lume. Și prea puțină bucurie. Tu socotești că viața în orășelul tău este foarte grea. Dar de-ai ști ce vedem noi dincolo de locul ăsta… Nimeni nu câștiga. Nimeni nu câștiga într-un astfel de război.”

„Trebuie neapărat să-ți spun ceva legat de experiență celor cinci căsnicii prin care am trecut. […] Am învățat tot ce se putea învăța despre iubire. Dar ceea ce am învățat în primul rând, e că viața înseamnă mult mai mult decât ideea de a câștiga.”

„Uneori viață constă într-o serie de obstacole, totul este să pășești punând un picior înaintea celuilalt. Uneori, își dă ea seama brusc, e vorba doar de încredere oarbă.”

„Iar viața…ei bine, viața mi-a arătat treptat că merită trăită. […] Tot ce contează sunt oamenii. Tot ce contează e pe cine iubești.”

Nicoleta Cristea

14.02.2019

Noi Doi: Eu și Timpul! (8)

 

 

Timpul aleargă nestingherit, dar ieri pentru o Clipă la mine s-a oprit.

Avea să îmi spună o poveste.

Aveam să-i pun o întrebare despre o clipă oarecare.

Ii deschid ușa și îl invit, să stăm de vorbă la o cafea.

Azi, nu mai e trist ca ieri și nu mai tace, e vindecat de răni și e doar obosit.

Vorbim vorbe, ne spunem povești !

Mă întreabă de clipa de ieri, de Tine.

Ii spun că nu vreau să știu unde ești…

Se uită la mine,  zâmbind.

Aprinde o țigară!

Vorbim de vreme și de mare.

Ii spun ce am mai citit îi spun…

Vorbim de nimicuri!

El nu  e trist, eu nu sunt tristă.

Imi aprind o țigară.

Mă anunță, că mai stă  o secundă  cu mine,o secundă  sau două .

Apoi, fuge prin lume că are multă treabă.

Ii sună telefonul!

Era un Minut ce îl anunța că mai are răgaz cu mine să stea,

doar o  clipă sau două, apoi: Voi pleca!

Mai trec pe la tine într-o altă zi. îmi zice Timpul fără a se grăbi.

Nu știu, care va fi aceea, dar voi trece din nou.

Mă  uit la el, îi zâmbesc și la  secundă ce  e pe cale să  fugă,

într-un alt sens fară demers.

Îmi zâmbește!

ÎI zâmbesc!

Mă uit la el și îl  duc către ușă.

Îmi face cu mâna!

Secunda  aceea mică, abia ivită îl așteaptă la  ieșire,

Pornesc împreună spre alte ținunuri.

Timpul, a plecat! Mă duc să-i spăl cana …

Arunc un ochi spre clipa de Ieri, care nu mă va duce,  Azi nicăieri.

Zâmbesc alung gândul și…

Aștept o altă zi, când Timpul va veni din  nou pe la mine.

13.01.2018

Nicoleta Cristea 

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul




Motto: “Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şanse de a te găsi”




Să fii ceea ce esti!

Una dintre cele mai mari provocări în viaţă este să fii tu însuţi într-o lume care încearcă să te facă precum toţi ceilalţi. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deştept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu însuţi şi oamenii potriviţi te vor iubi pe tine, cel adevărat.




Trecutul

Nu vei putea începe următorul capitol din viaţa ta, dacă vei continua să îl citeşti pe ultimul.




Frica să greseşti

Făcând ceva si obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreţi mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.




Problemele

Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi uşor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăşi fără greşeala toate complicaţiile cu care viaţa ne pune faţă în faţă. Nu suntem făcuţi să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu aşa am fost creaţi. De fapt, am fost creaţi să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniţi, să ne împiedicăm şi să cădem. Pentru că tocmai asta este întregul scop al vieţii – să ne înfruntăm problemele, să învăţăm din ele, să ne adaptăm şi să le rezolvăm în timp. Asta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.




A minţi

Poţi minţi pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poţi păcăli pe tine.Vieţile ni se îmbunătăţesc numai când acceptam provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi înşine.




Nevoile proprii

Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine ca persoană, atunci când iubeşti pe cineva prea mult. şi să uiţi că şi tu eşti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te şi pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ţi urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.
Eşţi pregătit … Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă şansă. Pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţa ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situaţie, ne vom simţi întâi însufiecient pregătiţi. Dar asta tine de procesul de învăţare, nu-i aşa?




Relaţii din motive greşite

Relaţiile trebuie alese înţelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana  potrivită şi din motivele corecte. îndrăgosteşte-te pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur.




Relaţii noi

Vei învăţa că în viaţa oamenii pe care-i întîlneşti, îi întâlneşti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi şi câtiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.




A concura cu toţi ceilaţi din jurul tau

Nu te mai gândi la ce fac ceilalţi mai bine decât tine. Concentrează-te să îţi baţi propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine şi propria-ţi persoană.




Invidia pe ceilalţi

Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiţi alţii, în loc să te uiţi la tine şi la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: “Ce am eu şi toată lumea isi doreşte?”.




Mustrarea pentru greşelile vechi

Putem iubi persoanele nepotrivite şi putem plânge pentru lucrurile greşite, însă, indiferent ce întorsătură ia viaţa, un lucru este sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.




Cumpărarea fericirii

Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia … Completaăi voi lista mai departe.




Aşteptarea fericirii de la ceilalţi

Dacă nu eşti mulţumit cu tine, aşa cum eşti, nu vei fi fericit nici în relaţii cu alte persoane. Trebuie să-ţi creezi stabilitate şi fericire în propria viaţă înainte de a o împărtăşi cu altcineva.




A trăi în gol, gândindu-te şi răzgândindu-te

Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunţă. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca înâi să dai drumul la minge.




A plânge de milă

Surprizele neplâcute cu care viaţa te pune faţă în faţă nu fac decât să îţi netezească calea în direcţia care era menită pentru tine. Poate nu înţelegi şi nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec şi poate îţi va fi greu. Dar reflectă şi la celelalte lucruri negative care ţi s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situaţie fericită. Aşa că zâmbeşte! Lasă-i pe toţi să vadă că astăzi eşti mult mai puternic decât erai ieri. şi astfel vei fi.




A ţine supărări

Nu îţi trăi viaţa cu ură în suflet. Vei ajunge să te răneşti mai mult pe tine decăt pe oamenii pe care îi urăşti. Iertarea nu înseamnă “Ceea ce mi-ai făcut este în regulă”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este răspunsul… Renunţă la ranchiună, găseşte-ţi pacea şi eliberează-te. şi, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este şi pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te şi pe tine, mergi mai departe şi încearca să te descurci mai bine data viitoare.




Nivelul

Refuză să îţi cobori standardele doar pentru a-i mulţumi pe cei care refuză să şi le ridice pe ale lor.




Explicaţii şi scuze la nesfârşit pentru greşeli

Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar duşmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simţi ca este corect.




Frumuseţea bucuriilor mărunte …

Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi şi vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viaţa ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.




Să faci lucrurile perfect

Societatea nu premiază perfecţioniştii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârşit.




Calea uşoară

Viaţa nu e uşoară, mai ales atunci când plănuieţi să obţii ceva care să merite. Nu alege calea uşoara care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.





Lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt…

Este în regulă să te împiedici din când în când . Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că eşti puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalţi – plângi, dacă simţi nevoia – este sănătos să ăţi verşi lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbeşti din nou.





A invinui pe alţii pentru necazurile tale

Iţi vei realiza visele în măsura în care îţi vei asuma responsabilitatea pentru viaţa ta. Când îi invinuieşti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părţi din viaţa ta.





Griji

Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puţin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai putin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situaţie întrebă-te următorul lucru: “Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.





Concentrare pe ce NU vrei sa se intample

Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.





Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei care sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu!



 

Ce mi-am propus pentru 2018

..la sfârșit de 2017!

 

 

Așteptăm venirea noului an, în fiecare an la fel, ca o prăjitură gata să fie savurată la un pahar de vorbă cu visele.Anul nou vine cuminte și stingher la fel cum a venit și anul trecut, la fel cum a fost și în alți ani. La sfârșitul anului este o forfotă interioară contiunuă: facem rezoluții, scriem listă, creem planuri, ștergem oameni din suflet, zâmbin viselor, ce abia se nasc. 

Lucruri minunate, de altfel.Pentru mine anul nou, începe în august și se încheie în august anul următor și asta de mai bine de 10 ani. Nu că mi-aș face atunci liste, dar atunci consider eu că se schimbă anul. 

Anul nou, este doar o porțită  prin care timpul  trece, îți schimbă haina și merge  mai departe. Visele sunt doar niște iluzii ce zboar

ă și se  topesc odată cu trecerea timpului. Dacă tu, nu ești împăcat cu tine degeaba faci planuri, că ele sunt sortite uneori pieirii. 

Nu sunt împotriva listelor, poate mai fac și eu, dar cel puțin în ultima vreme , am învățat că cele mai importatnt punct unul din listă: ești tu. 

  • Oamenii, vin și pleacă,
  • Timpul, aleargă și tace,
  • Minciunile, zâmbesc pe chipurile false,
  • Regretele, pot fi uneori, porți închise de timp,
  • Copilul interior, zace într-un colț topit de suflet și tace.

 Așa că, anul acesta primul punct pe lista mea: sunt eu.

 “Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şanse de a te găsi”

 

Nicoleta Cristea

05.01.2018

La revedere, 2017!

Bun venit, 2018!

Sfârșitul de an își trăiește ultimele clipe, vreo câteva mii   la număr. Facem bilanțul: la bune și la rele, adunăm, scădem, ne dorim. Timpul zboară, nu avem ce să îi reproșăm, face ce știe el mai bine, nu stă la taclale cu nimeni, merge înainte.

E ciudat, cum cuvintele  mele, nu îți găsesc rostul nici pe hârtie, nici la calculator. O retrospectivă a anilor ce au trecut nu o voi face. Doamna Imaginație e în vacanță, iar cuvintele s-au ascuns într-un balon de ceață mut.

2017 pleacă la fel de enigmatic cum a venit! A avut de toate, spre sfârșit mi-a dat o mulțime de zâmbete și bucurii, și oameni frumoși un strop de fericire, un  Imn al fericirii, pe care l-am cântat eu alături de alții 99 de oameni fericiți. Mă răsplătea, pentru timpuri apuse !

 2017, a venit, mi l-a adus Timpul . Acum tace!.

Ce am făcut în 2017?

  • Am AVUT grijă de sănătatea mea, controale periodice pe care toți ar trebuie să le facem,
  • M-am plimbat, am citit, am iubit, am scris, am râs, am plâns,
  • Am participat, cel mai lung  ( 10 ANI 2018) concurs de blogging din România, Superblog,
  • Am spus: Mulțumesc!  E vorba de oamenii, care m-au susținut și mi-au zâmbit la toate nebuniile, care se nășteau în mintea mea: ai mei, vecina, doctorițele, și mulți, mulți alți!

Am uitat:

  • să mă odihnesc!
  • să ocolesc oamenii cu suflet de ceară …,

Am învățat: 

  •   Am învățat, ce înseamnă răbdarea și încrederea.
  • Am învățat, cât de mult înseamnă o vorbă bună.
  • Am învățat, că în viață sufletul omului, este oglinda lui .
  • Am învățat, că iubirea poate fi, poate  pieri …
  • Am învățat …!Cum arată fericirea ?!

URĂRI PENTRU PENTRU 2018:

  • să fiți sănătoși;
  • să vă gândiți la voi ;
  • să fiți fericiți ;
  • să vă găndiți la cei dragi ;
  • să întindeți mâna după stele și uneori să încercați să  le prindeți nu e greu! ;
  • să aveți timp să râdeți;
  • să aveți timp, să vă uitați și să credeți ;
  • să aveți timp, să sperați și speranțele să prindă aripi;
  • să aveți timp, să vă bucurați de fiecare zi, de fiecare ceas… în fiecare secundă.

CE VREAU EU ?! 

  • SĂNĂTATE MIE ȘI FAMILIEI MELE,
  • OAMENI CU SUFLET CURAT,

ʺ Te-ai gândit să fii drăguţ cu tine în acest an ?
Imaginează-ţi ce v-a face 2018 pntru tine !?
Imaginează-ţi cu adevărat
Simte !
Scrie !
Chiar acum du-te şi trăieşte asta !
Fii drăguţ cu tine anul ăsta şi ceea ce e magic se va întâmpla ! ʺ

LA MULȚI ANI 2018 CU BUCURII ȘI REALIZĂRI! 

Nicoleta Cristea

31.12.2017

 

 

 

 

 

Florile de la mansardă A. W. Andrews




Nu cumpărasem de mult cărţi, aşa că undeva pe la  sfârşitul verii, am intrat într-o librărie din oraş, care avea reduceri la editura Litera,   Dacă cumperi  două  cărţi o primești  pe a treia gartis.  Obosită de  Kindle şi cu dorinţa de avea faptic o carte în mână intru în librăria  cu pricina, împinsă de dorinţa  de a admira cărţile, care parcă mă chemau de mult .

De acestă carte  am auzit, cartea asta nu-mi place că e …, asta e din lumea arabă  şi am citit prea mult şi … uite … o carte Florile de la mansardă, am auzit de ea.

Din cele trei  cărţi care le am cumpărat Florile de la mansarda A.V. Andrews (am împrumutat-o deja ), Când înfloreşte liliacul Martha Hall Kelley , Fata pe care ai lăsat-o în urmă   Jojo Moyes … Numai că vânzătoarea, nu mi-a spus că, Florile de la mansardă  are cinci  volume, nici eu, nu am ştiut, am văzut acasă. Mi-a părut rău, că nu am ştiut… şi le-am cumpărat, după ce am văzut şi filmul.




„Este anul 1957, și membrii familiei Dollanganger par să ducă o existența lipsită de griji în căminul lor idilic din Gladstone, Pennsylvania… până când tragedia lovește crunt. În ziua în care Christopher, capul familiei, este ucis într-un accident, văduva lui, Corrine, trebuie să se confrunte cu povara unor datorii pe care nu-și poate permite să le plătească. Singura ei salvare este să se întoarcă la conacul părinților săi foarte înstăriți pentru ajutor. Mama ei, Olivia Foxworth, o ființă neînduplecată și plină de cruzime, îi găzduiește cu o condiție: cei patru copii ai familiei să stea ascunși în mansardă. 
Astfel, începe calvarul fraților Dollanganger – Cathy, Chris și gemenii Carrie și Cory, victime nevinovate ale păcatelor interzise, condamnați să trăiască izolați de lume.”

Corrine si Christopher, au patru  copii Cathy, Chris și gemenii Carrie și Cory, sunt o familie fericită. Numai că, într-o zi fericirea se spulberă! Un accident de maşină curmă viaţa lui Christopher, şi  totul  capătă o altă culoare : Este anul 1957, și membrii familiei Dollanganger par să ducă o existență lipsită de griji în căminul lor idilic din Gladstone, Pennsylvania… până când tragedia lovește crunt.

Ce să facă Corrine, cu patru  copii plină de datorii şi fără urmă de venit pentru a-i proteja ? Hotărăşte să se întoarcă în trecutul  de care fugise acum 15 ani.

Părinţii ei, erau o  familie înstărită, dar ea păstrează  multe secrete, care o împiedică să mergă acolo, iar copii devin o piedică. Intr-o noapte tărzie și rece, se întoarce acasă  şi respectă condiţia inumană pusă de mama  ei: să ascundă copiii în mansardă . Işi minte copiii, că o dată ce tatăl  ei va muri ea va moştenii o averea colosală, care le va  permite să trăiască liniştiţi şi fără nici un fel de griji.

Copii, acceptă şi speră, dar anii trec, bunica este rea şi nu-i iubeşte, le aduce mâncare, nu au voie să se uite pe geam, să vadă lumina soareleui, să asculte un ciripit de păsărele.

Corrine, îşi uită copiii în mansardă ani de zile, moştenirea vine, cu condiţii , ea se mărită ! Copii ei hotărăsc să plece, să fugă pentru a se salva, de o mamă care i-a uitat în favoarea banilor .

Copii pleacă, din lumea  în care mama i-a aruncat, încercând să îţi creeaze, o lume a lor departe de locul care le-a marcat copilăria şi viaţa.




Răscolind internetul am descoperit şi filmul,primele patru volume  au fost ecranizate, dar spre dezamăgirea mea, filmul prezintă doar pasaje şi ideea cărţii, în mare. Cartea este mult mai amplă şi frumos scrisă, uşor.

Cartea, a fost publicată la editura Litera şi în  martie anul trecut a fost  vândută  cu Revista Unica .

Mă întrebam dacă povestea are un sâmbure de adevăr, cred că da, dar e doar o părere. Este o poveste de groază aş numi-o eu prin prisma a tot ce se întâmplă .

Seria întreagă poate fi cumpărată de aici




 

Nicoleta Cristea

23.09.2017

 

Nostalgii trecătoare …

 

 

Ieri, mă plimbam nestingherită cu tine printre gânduri o adiere  de amintiri îmi traversează privirea, ce uită să aducă  înapoi  amintirea.
Priveam pe cer,  cum luna se plimba  şi din cânturi de ceară Sorele se stingea…
Alergăm prin viață  şi  uităm…
Timpul aleargă  şi el …,
Azi e aici, Mâine dincolo….

 

Omul în viaţă, e doar un  trecător  cu vise, gânduri, amintiri şi speranțe.
Clipele zboară atât de repede… cele plăcute … cele neplăcute.  Pe unele … le vrem înapoi, pe altele le gonim…
Omul ceartă, Timpul, Timpul ceartă Omul. Uneori ai impresia că unul merge  mai repede decât celălalt .
Dacă  ne-am prinde  de mână cu Timpul atunci toți am fi la fel de bătrâni ca el  și am zbura prin viaţă într-o secundă.
Omul şi Timpul, ar trebui să facă pace…
şi eu …!

 

 

NIcoleta Cristea

30.07.2017