SuperBlog 2017 – prima participare la un concurs de bloggeri – prima parte

Impresii după finalizarea concursului 

 

Poza de grup, dar m-am pitit in spate !

Prima ediție SuperBlog începe în anul 2008. Timp de 4 ani, concursul se ține o singură  dată pe an, apoi din anul 2012,  de două ori pe an.

In 2009 – competiția a numărat 56 de probe;

2010 – 44 de probe, 2011 – 33 de probe.

Din 2012  SpringSuperBlog –  se lansează  cu 30  de probe,  din anul 2012 SuperBlog numără două ediții pe an, primăvara și toamna. 

Aflasem de compețitie prin 2013, dar nu aveam blog, prin toamnă mă îndeamnă o prientenă: Fă-ți blog! Da?!  Ce să scriu?! , având altă nișă, un domeniu în care toată lumea este specialist. Am renunțat, la idee și strecuram pe blog-ul  respectiv poezii, apoi l-am făcut pe al doilea, comunicare, chestii mai putin siropoase, decât poeziile, vin și cu al treilea, deja era prea mult. Așa, că am renunțat la celelalte  2 și le-am reunit pe toate  aici 

       Prima participare la SuperBlog

 

Competiția SuperBlog 2017, s-a terminat la începutul  lunii decembrie. Atunci am răsuflat ușurați cu toții după 27 de probe. Numărul participanților crește de la an la an. Dacă în 2009, erau 30 de participanți, anul acesta au fost înscriși 163 și în jur de 143 bloguri active, care au dus concursul până la final.  Fericiții, au  ajuns în finală și au primit statutul finalist SuperBlog.

Ca să ajungi la trofeu, trebuie să treci prin furcile caudine ale juriului, să scrii la termen (7 zile ), să respecți numărul de cuvinte între: 300 – 1000, baremul de jurizare, să fii creativ și inventiv, să înveți să nu renunți . 

SuperBlog, o cu totul altă compunere- o compunere creativă și imaginativă-, un concurs al peniței și plăcerii de  a scrie.  În spatele compunerii tale, un prof. este juriul,   citește, dă note,  premii .

  Ca un articol să fie perfect trebuia, să respecți baremul de jurizare  (10 puncte din oficiu, simț estetic, respectarea temei, aspectul blogului, creativitate și originalitate, corectitudine gramaticală, respectarea cerințelor tehnice, coeerența și ușurintă în exprimare), la sfârșitul competiției, aduni punctajul, acele 100 de puncte și ești fericit.

Eu și un concurs de bllogging

M-am înscris, la jumătatea lui septembrie, fără vreo ideea despre sponsori,  înainte de scrierea articolului trebuia să fac o documentare amănunțită. Fiind, pentru prima dată, primul lucru de care m-am temut a fost să nu renunț, deși am avut 3 ocazii ratate de abondon. 

Am ieșit pe locul 57, deși inițial îmi propusesem 50. Am avut parte de 2 penalizări: de 20 și 10 puncte, o notă foarte mică, la care în mod normal, articolul meu ar fi avut două cuvinte: Beau apă!. E clar, că pornind de la o asemenea idee, nu avea cum să iasă ceva măreț și bineînțeles că nu a ieșit.

În ziua, în care a  început concursul WordPress, mă anunța că am 4 ani de blog. Am zâmbit, când am citit mesajul, 4 ani nu e de ici de acolo, dat fiind faptul că experiența mea în blog, e doar la categoria scris, fără cerințe avansate de limbaj tehnicist…

Dacă ar fi să mă felicit pentru ceva azi, este pentru faptul că nu am renunțat, notele au fost: mari și mici .

Ediția, de anul acesta a avut 27 de probe. Se  publicau: marți, joi, sâmbătă, termen limită: 7 zile,  juriul acorda notele: luni, miercuri, vineri. In zilele de publicare a notelor pe grup, era zarvă mare, pentru că așteptai nota, dar trebuia să publici pe blog și pe platformă  concusului, articolul pentru următoarea probă.

Uneori poate fi greu, alteori frumos, alteori și greu și frumos în aceleși timp, dar merită!

 

Va urma!

 

 

Nicoleta Cristea

18.12.2017

Un banchet la munte, înainte de bacalaureat

 

 

O zi de lucru obișnuită, angajații agenției de turism sosesc unul câte unul. Nimic nu părea să strice liniștea cafelei de dimineață poate un lung șir de telefoane, turiști nehotărâți. O zi obișnuită de lucru! Doar că  liniștea durează puțin! Telefoanele  încep să sune, tastura de la calculator este deja obosită, la ușă fiecare agent are deja vreo 5 rezervări care-și așteaptă facturarea .

Un telefon, poate unul din cele mai puțin așteptate, dar la rezervarea căruia ai ceva mai mult de lucru. O rezervare mare de 200- 300 de oameni.

Directoarea   liceului   de arhitectură, sunase în numele celor 5 clase de a XII a, care dorea să oraganizeze balul de  absolvire: Undeva la munte! 

– 300 de invitați, sigur că da nu e nici o problemă. Unde ați dori să se desfășoare evenimentul … Da,  sigur că ne ocupăm noi!

Telefonul, se închide și Irina exclmă fericită:

Dragilor, avem treabă multă, care aveți chef de o excursie la munte, în vreo două zile? 

De ce ?! Ai prins vreun peștișor de aur și ne iei cu tine? întreabă Mihaela colega de birou .

Da! Directoarea de la liceul de arhitectură vrea să organizeze balul de clasa a XII a , la Poiana Brașov.

Să pleci cu vreo 200- 300 de  copii după tine nu e …, nu e de ici, de colo, mai ales că sunt foarte neastâmpărați și pot strice orice …

E lasă avem de organizat un eveniment la Poiana Brașov . Eu o  să sun la hotel să văd dacă ne primește. În primul moment ne ocupăm de cazare, apoi vedem transportul. Maria, sună firmele de transport, cere o ofertă pentru 5 autocare, pentru că nu știm încă în momentul acesta de câte e nevoie.  Plata la hotel probabil prin transfer bancar. 

Toți ochii erau ațintiți asupra ei,  ascultători și  atenți. Zilele trec repede, la eveniment participă , 200 de copii și 20 de profesori. La hotelul din Poiană, este forfotă mare, la salonul de evenimente din Poiana Brașov

Timpul, se scurge repede sau încet nici ea nu știe cum, știe că mâine avea să plece cu mulții copii neastâmpărați după ea, care precis vor fi … foarte cuminți.  Irina, se urcă în primul autocar, iar în spate alte 3 autocare, cu copii și profesorii, care au fugit în ultimul. Plecarea, era vineri dimineață, cazarea undeva în jur de ora de ora 12.00 aveau timp și  de pauze pe drum, să admire peisajul. La recepție sunt întâmpinați de angajații foarte deschiși si poate un pic emoționați de gălăgia pe care, copii o vor face în aceste zile. In camere copii găsesc um tort de înghețată, profesorii o sticlă de vin, iar profele un buchet de trandafiri, în semn de: Bine ați venit ! . 

Sala de banchet este amenajat[ frumos, mesele profesorilor sunt puse în capătul sălii, iar mesele copiilor 12 persoane la masă, în ordinea alfabetică, dirigintele fiecărei săli are și el un scaun pentru a putea  spune cu copii povești din anii de liceu, care au zburat mai repede ca timpul. 

Dar, cum până la banchet timpul trebuie volorificat frumos, o parte din copii preferă excursiile prin zona de o frumusețe rară, doamnele au mers la Sâmbăta de Sus. Unii copii au vrut să meargă la echitație, alții au rămas la piscină, s-au plimbat cu motorul, au tras cu tirul, fetele la spa, fotbal de masă, darts. 

Tot hotelul era un mic furnicar. La banchet , meniul s-a lăsat un pic așteptat pentru  că pe ringul de dans se desfășurau concursuri, a fost de ajuns să descopere cineva masă plină că  primul meniu, aperitivul s-a terminat repede, destul  pentru a putea spune povești și la meniul doi. 

Drumul spre casă i-a găsit amorțiți și fericiți, și visători.

 

Articol scris pentru Superblog proba 21.

 

 

                     

WordPress- varianta: Next, next ! I

               

  În seara în care am cumpărat blog-ul am crezut că toate informaţiile vechi se preiau pur şi simplu din varianta free şi etc.  Am lucrat câteva zile  cu două Blog-uri   vechi şi nou … Eram cam şifonată la capitolul ştiintă în seara aceea, dar ei sunt  WordPress.com | Happiness Engineer 🙂 .  Am vrut să trec de la free la altceva,  am întrebat în stânga şi în dreapta pe toată lumea. Variantele oferite erau foarte tehniciste, scumpe şi dificile  pentru mine, care sunt total străină de web şi m-am hotărât să îmi cumpăr un sub/domeniu.  Cele 3 variante oferite de WordPress: Personal, Premiun şi Bussines. După ce mi-am cumpărat domeniul  din greşeală, neştiinţă, euforie,  am mai cumpărat un alt domeniu   pe .blog, cu  adresă de mail şi altele, oferită ca variantă secundară. Nemulţumirea mea era legată de bani, că îi voi pierde şi pentru că nu am ce face cu două domenii,  dar …   Am dat next, next  până au zburat banii de pe card. Imaginea cu banii zburând este încă o amintire frumoasă …:) azi.

           Am sunat un prieten, ultimul din listă, celor care se ocupă cu aşa ceva,  mi-a zis să le scriu şi să le cer anularea celui de-al doilea  domeniu de pe  .blog,  să  râmân  doar cu  wordprees… zis şi făcut!

            Le-am scris, le-am spus  supărarea  mea! Au fost  înțelegători .Au înţeles situaţia, nu ştiu exact cât  s-au prăpădit de râs, dar sigur au mai păţit-o şi cu  alţii . Mi-au  spus, ce să fac pas cu pas. Am anulat hosting-ul de pe blog, iar  azi mi-au trimis mail în care îmi scriau că returnarea banilor va fi în 5 10 zile lucrătoare.

                  Totul e bine când se termină cu bine. Au fost foarte prompţi!  Mi-au spus că există şi un chat în care voi putea vorbi cu  ei 24-24 de ore, că mă ajută cu plăcere pentru orice ce fel de dilemă.

          Întrebări bineînţeles că am multe. Varianta veche nu vreau să o mai ţin (se şterge automat în 72 de ore…) …  Faptul, că pot primi consultanţă, e mai mult decât OK!.:)

          Orice greşeală se repară, uneori chiar frumos !

          Thank you for understanding  !

 

Nicoleta Cristea

09.09.2017