Timpul se uită la mine !

E obosit! Mă privește! Mă ceartă! Apoi mă ia de mână și plecăm împreună spre nicăieri sau eu nu știu unde ! Pășim pe o alee , nu o cunosc, apoi brusc în fața noastră se deschid 3 drumuri: Trecut ! Prezent! Viitor!

Trecut !

Pășesc pe primul drum, acolo mă așteptă oameni pe care i-am pierdut ori au  plecat, copilăria mea și TU, prieteni vechi de mult uitați!

Zâmbete, tristeți.

Prima zi de școală – zâmbesc!

Prima iubire – nu-mi lipsește!

Mă opresc! Nu vreau , să merg mai departe, acolo sunt eu cea de ieri.

Azi, am crescut și sunt alt om. Ii spun Timpului că vreau să merg mai departe.

Trecutul, e un geamantan cu multe vise uitate, care trebuie să stea închis! Timpul, mă ia de mână și mergem … în:

Prezent!

Pășesc pe a doua cărare, acolo sunt eu...azi. E mai bine aici!  TU ! Îi spun că vreau să rămân, dar el - timpul - îmi spune că mai e drum de făcut apoi ...

Viitor!

Pășesc pe al treilea drum, dar nu merg mult! TU !Nu ești ! 

In fața mea timpul așezase o cutie, îmi spune să o deschid.

Prima dată am crezut că viața îmi oferă o surpiză, dar nu mă aștepta o întrebare !

Nu știam ce e deschid entuziasmată cutia și înăuntru găsesc un bilețel!
Intre trecut și viitor, este prezentul!
Oare ai uitat?! Tu alegi încotro să mergi ! Ce alegi !?

Semnat: Timpul 

Timpul !

HM! și eu aș avea pentru tine Timpule o întrebare!?

Dar ai fugit, poate o voi rosti data viitoare !

Eu cea de ieri, de azi și de mâine!

Nicoleta Cristea