Amintiri din copilăria mea

  Într-o zi, Copilăria mea a plecat spre Pucioasa. O casă cocoțată într-un vârf de deal. Mă astepta nerăbdătoare în fiecare vacanță.M-am dus după ea, că doar ce era să fac în București!? Mamaia, îmi chemase verii să taie porcul și nu eram puțini, vreo 10 case și curtea se umplea de copii. Când ne […]

Amintiri, amintiri (2)

Valabil pentru fiecare dintre noi. Pentru mine de vreo câțiva ani. Prea devreme, prea târziu! Nu știu,dar mai bine mai târziu decât niciodată…! Fericirea are și ea culorile ei, însă fericirea poate sta în lucruri simple și imaginare. Unii pot fi fericiți, acumulând averii, alții schimbând mașini, alții fugind de viață și mimând ce-i doare. […]

Amintiri, amintiri, amintiri

Pentru că îmi plac lucrurile frumoase, la rău sunt alergică indiferent de ce natura este el. Uneori însă natura umană a râului poate avea puterea unui cataclism natural. Asta nu înseamnă că trebuie să stai în fața lui cu ochelari de soare noaptea. Atunci soarele nu arde și nu te orbește. Prin întuneric mergi cu […]

Poezie despre viață primită pe Whats-up!

    Poezie superba !!!!! Primită pe what up! Această poezie stă scrisă la intrarea in biserică de la Sadinca , jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici mănăstiri condusă de părintele-călugăr David. Atât de frumoasă pe cât de adevărată .         “Un lung tren ne pare viata. Ne […]

Salvarea situațiilor de criză

    Situațiile neplăcute le întâlnim în fiecare zi, ele nu ne ocolesc, uneori mai auzi spundu-se: Unde-i rău hop și eu! , în spirit de glumă, când toate corăbiile se scufundă.     Ce faci când pierzi niște parole utile? Te enervezi, e varianta cea mai simplă. Suni la hosting, dar e duminică și precis, […]

Alo, sunt România, salvați-mă! 112 nu răspunde!

Într-o lume nesigură, o fată pe nume România se zbate într-o pădure de mizerie și nesiguranță umană vrea să găsească drumul spre bunica, Dacia lui Burebista și Decebal. Corupția și Mita, o țin strâns legată de un copac pe care scrie: venin și prostie umană. Răutatea o păzește cu un zâmbet de viperă, are un […]

El și ea, și-o poveste

Te vedea des pe stradă dimineața când pleca spre serviciu. Pe vremea aceea nu avea mașină, nici nu visa că-și va cumpăra vreodată. V-ați întâlnit așa mult timp, până într-o zi, când ea și-a luat mașină și drumurile voastre s-au oprit în ale timpului minute. Din când în când venea cu mașina până la metrou […]

Mi-e bine … fără tine …

  Am crezut mereu că unele povești  sunt dăruite de timp pentru mine, dar se pare la ora noi doi, cineva mai rămâne din când în când corigent. Amândoi!  E nostim nu ! Ai plecat de nenumărate ori și de tot atâtea ori te-ai întors. Te știam de o mie de ani și te pierdeam […]

Nostalgii trecătoare

Când te-ai uitat ultima oară la ceas Omule ? Era Ieri, era Azi ?   Ieri mă plimbam nestingherită cu tine printre gânduri. O adiere de amintiri îmi traversă privirea, ce uita să aducă înapoi amintirea. Priveam pe cer cum Luna se plimba și din cânturi de ceară Soarele se stingea . Aleragăm prin Viață […]

Un cuvânt a dispărut din dicționar!

Timpul, deschide o carte și citește o poezie! Zâmbește puțin, privește ființa care i-a scris poezia. Se uită la ea, e împăcată ! Ar vrea să-i mângâie o clipă chipul, dar știe că nu l-ar lăsa. ”Uneori sufletul e obosit, vrea liniște …“ Îi scrie o scrisoare, dar încă nu e hotărăt, să o trimite? […]